Voi cheltui prea bucuros din ale mele

N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva. Singuri ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.  În toate privinţele v-am dat o pildă şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a zis: Este mai ferice să dai decât să primeşti’.” Faptele Apostolilor 20:33-35
A spus-o Apostolul Pavel, croitorul de corturi, grea meserie.
Era născut în Cilicia, care chiar asta înseamnă, țara unde se fabrica „cilicium”, pânza de păr de capră. Munții Taurus (în Turcia de azi) sunt până astăzi plini de turme de capre cu păr lung negru, păr din care se țese pânza de păr.
Goats East of Myra, Turkey
(Sursa fotografiei: From the Land of Black Tents, )
Materialul acesta, pânza de păr se exporta în toată lumea ca materie primă pentru croitori ca Pavel. Se exporta în suluri de aproximativ 60 de cm lățime. În funcție de cerere, de particularități, de zone, din acea pânză de făceau corturi, saci, haine chiar.
Se lucra greu, era o meserie care cerea efort și îndemânare, osteneală, pânza trebuia tăiată, tivită și cusută laolaltă după model ….
Captură de ecran din 2020.05.03 la 13.46.42
N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi.” 2 Tesaloniceni 3:8, spune Pavel tesalonicenilor despre munca sa între ei, la Tesalonic.
Pavel, copil de evrei, a primit o educație care a cuprins două aspecte: religios și profesional.
Ca religie a fost crescut de farisei, ca fariseu. Ca profesie, a primit probabil de la părinți meșteșugul local de făcător de corturi, meșteșug cu care și-a găsit de lucru, poate tot  la compatrioți prin toate locurile pe unde a umblat. Îl găsim lucrând în Macedonia, la Tesalonic, apoi în Ahaia, la Corint și în Asia, la Efes.
Este o nelegiuire ca cineva să își facă un mod de trai din vânzarea de religie, este o nelegiuire să-L vinzi și să-L cumperi pe Dumnezeu, să ai impresia că-ți poți răscumpăra sufletul cu bani.
Acum doi ani în Agora din Tesalonic am vorbit despre aceste lucruri, nu le repet:


(Capitolul 3 AVERTISMENTE: despărțirea de cei ce nu lucrează nimic. Min. 26:45
Pilda boului. Min
28:35
„Mie mi-a descoperit Domnu’ să nu mai lucrez…să mă ocup de vestirea evangheliei.” Serios? Min.
30:10
Cuvântul lui Dumnezeu se vestește fără bani. Min.
30:27
Trăirea în neorânduială. Min.
31:25
Munca cu mâinile tale – o pildă vrednică de urmat. Min.
32:20
Să te desparți de pastorul care ia bani. Min.
35:45
Să nu dai bani la șarlatani. Min.
36:05
„Tu ai ceva cu pastorii!?” Min
37:03
Despietrirea inimii. Min.
38:40
)
Ce vreau să arăt în această postare este atitudinea lui Pavel față de bani și proprietăți, față de a da și a primi: „neavând nimic„, un călător permanent, un venetic peste tot, animat de un singur vis, de Visul lui Hristos, de Gloria Împărăției lui Mesia, a Unsului, încât zice „de la Ierusalim şi ţările de primprejur până la Iliric, am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos” Romani 15:19 Nu umbla să colecteze fonduri, dacă primea ceva, bine, dacă nu, lucra cu mâinile lui. Știa și să rabde, și să sufere foame și sete.
Mai mult decât lipsa interesului de a primi, vedem la Pavel dorința de a da, de a se cheltui pe sine: „nu caut bunurile voastre, ci pe voi înşivă. Ce-i drept, nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor. Şi eu voi cheltui prea bucuros din ale mele şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru sufletele voastre. 2 Corinteni 12:14-15 Formidabil, stătea noapte și zi și-i învăța cu lacrimi, pe fiecare din ei, zi de zi, nu predica la mulțimi, o oră pe lună pe stadion, ci dialoguri lungi, explicative, cu unul, doi. Așa i-a trecut toată viața, ca un necunoscut, ca un nimeni, discutând și în public, dar cel mai mult în privat cu fiecare
Ce diferență.
       E 3 mai 2020, suntem în plină criză a coronavirisului, bisericile sunt închise, vizitele interzise, pastorii nu mai pot „lucra” nimic. Nu știu de ce mai cer donații, în afară de salariile lor, acum nu mai au justificarea clădirii pentru că e goală, clădirile nu consumă apă, curent, căldură.  Dacă acești pastori și preoți ar fi urmașii apostolului Pavel, s-ar fi întors fiecare demult la meseria lor, la mistrie sau laptop, la proiectare sau inginerie, la croitorie sau pe tractor, la ceva de făcut cu mâinile și n-ar mai lăsa rușinoasele și jenantele anunțuri care sunt tot mai vizibile pe paginile de internet ale bisericilor goale: Donați!, donează, donații.
Mergeți la lucru oameni buni, economia nu este închisă, munca nu este interzisă.
Nu știți lucra? Voi ce Biblie citiți? Pe cine urmați, pe croitorul Pavel?
În Numele dulgherului Isus cereți voi bani ca să nu dulgheriți ca EL?
Din epistolele croitorului Pavel citați, dar de ce nu vă osteniți ca el?
Dragii mei, am generalizat, știu. Dacă știți undeva, în vreun colț de Românie, sau în diaspora mai degrabă vreun pastor care a trăit până acum din ce i-a dat biserica și acum, în pandemie s-a întors la lucrul său, dați-mi de știre. Atitudinea care ar trebui să mobilizeze pe orice creștin ar trebui să fie aceasta: „Şi eu voi cheltui prea bucuros din ale mele şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru sufletele voastre.”
     Cât de departe este această atitudine de jenanta cerșetorie, acum online, de sevrajul monetar în care se trezește toată lumea religioasă, tot acest Babilon construit pe un schelet financiar. Această închidere a bisericilor este probabil o repetiție a marii căderi a Babilonului religios, cădere descrisă la Apocalipsa 17.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s