O istorie a „distanțărilor sociale”

El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.” Fapte 17:26-27

Trăim între ziduri în aceste zile, despărțiți, distanțați la modul fizic, îndepărtați unii de alții. Dar mai este un zid vechi, un zid al minții, al cugetului, zidul dintre Dumnezeu și oameni, distanțarea de El, distanțarea de Cuvântul Lui, distanțarea de felul Lui de a gândi, aceasta este cea mai dureroasă distanțare.
…ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte…” Isaia 59:2
Dumnezeu nu poate iubi nelegiuirea și nedreptatea din om, de aceea El nu ascultă atunci când cineva plin de nedreptate cere ceva, ca primind să poată continua să fie nedrept. Să amintim câteva distanțări istorice și să tragem o concluzie în aceste zile când stăm în casă de frica virusului, acest înger al morții.Captură de ecran din 2020.04.19 la 17.26.58

Prima distanțare din istoria omenirii a fost în Eden, când omul, strămoșul nostru Adam s-a distanțat de Dumnezeu, s-a ascuns. Și această distanțare de Dumnezeu s-a tot mărit de 6000 de ani încoace, deși în tot acest timp dragostea lui Dumnezeu pentru creația Sa nu a încetat. Dar modul cum vrea Dumnezeu să se impună, să ne apropie de El, nu este forța, ci persuasiunea, dragostea, convingerea. Pentru aceasta El ne dă timpuri roditoare, tinerețe, bucurii, soț sau soție, copii, multe motive de mulțumire și de a ne conduce gândul spre El.
În același timp pedeapsa primei distanțări a neascultării a fost și este încă tot o distanțare: moartea, despărțirea. Dumnezeu trăiește durerea refuzării relației cu El, așa că ne-a dat moartea ca pedeapsă, ne-a despărțit unii de alții în mod ireversibil, ca să simțim și noi cum este durerea despărțirii, durerea Lui. Aceasta a fost prima și cea mai teribilă distanțare din istoria omenirii…și a rămas.

A doua mare distanțare din istoria omenirii a fost la Babel.

La Babel oamenii au vrut să facă un turn, erau uniți, aveau nevoie de o identitate, să-și facă un nume. Iată ceva ce lui Dumnezeu nu I-a plăcut și nu-I place. Alt nume decât numele Lui. Altă identitate decât cea de copii ai Lui. „Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă.” 1 Ioan 3:2 Acest nume, această poziție, această stare de copii a lui Dumnezeu este cea mai sigură identitate. Ar fi o mare prostie și un mare regres dacă un copil al lui Dumnezeu ar căuta o altă identitate, un alt nume. Și atunci la Babel, Dumnezeu nu a intervenit să-i distrugă, nu a intervenit să le strice turnul, numai i-a distanțat social.Captură de ecran din 2020.04.12 la 12.01.01

Turnul a rămas abandonat, neconstruit. Aceasta a fost a doua și cea mai teribilă distanțare socială din istoria omenirii,…și a rămas. Atunci oamenii s-au împrăștiat pe toată suprafața pământului. God bless you, Az Ur aldja meg, Gott segnet euch, Dumnezeu să vă binecuvânteze, de atunci sunt.

O altă distanțare particulară, despre care m-am întrebat de multe ori, de ce a rămas, a fost cea dintre Lot și Avraam.
Înainte de nimicirea Sodomei s-au distanțat unul de altul, că li s-au certat slujitorii, Lot a plecat în vale, spre Sodoma, în cetate, Avraam a rămas pe munte, pribegind cu oile, în corturi.
După nimicirea Sodomei avem imaginea lui Avraam privind de la 1400 de metri altitudine spre vale „Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora şi spre toată câmpia şi iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum, ca fumul unui cuptor. Când a nimicit Dumnezeu cetăţile câmpiei, Şi-a adus aminte de Avraam şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.„Geneza 19:28-29
Lot a fost scăpat pentru că Avraam mijlocise pentru el, pentru că Dumnezeu și-a adus aminte de Avraam. Cât de mult trebuie să mijlocim și noi pentru cei dintre ai noștri care se mută în Sodoma, ca ei să fie scăpați din foc. M-am întrebat citind Biblia, de ce după nimicirea Sodomei Lot nu l-a mai căutat pe Avraam. După ce am fost în Israel, în Neghev, la Marea Moartă, am înțeles de ce. Distanța reală, diferența de nivel, prăpastia dintre munții Moabului unde se refugiase Lot și munții lui Efraim, unde corturărea Avraam era uriașă. Mai erau și triburi răzlețe, vrăjmașe, lungimea Mării moarte, pustiul arid și probabil imposibil de traversat al văii Iordanului, făcea călătoria imposibilă. Așa că au rămas distanțați.

O distanțare asemănătoare cu cea de acum este distanțarea cauzată de lepră.
Leprosul, atins de această rană, să-şi poarte hainele sfâşiate şi să umble cu capul gol; să-şi acopere barba şi să strige: ‘Necurat! Necurat!’ Câtă vreme va avea rana, va fi necurat: este necurat. Să locuiască singur; locuinţa lui să fie afară din tabără.” Levitic 13:45-46
Acest subiect al ieșirii afară din tabără este unul mai larg, cu adânci semnificații spirituale, despre care am mai scris, este vorba de faptul că și Domnul Isus a purtat păcatele noastre și a fost răstignit afară din tabără, dar și de faptul că noi trebuie să ieșim afară din tabără la El, purtând batjocorirea Lui. Adică, nu căutând slava lumii, ci gloria batjocoririi Domnului Isus, părtășia crucii Lui. Facem aceasta dacă vestim cuvântului Lui și auzim și primim aceleași batjocuri pe care le-a primit El. Dacă vorbim ca să strângem like-uri (likele), să plăcem lumii, nu e același lucru.

O altă distanțare care ar merita o postare separată, numită în Biblie risipire, a făcut-o Dumnezeu cu poporul Israel, tot ca pedeapsă adusă asupra păcatului lor. Erau binecuvântați cu „cea mai frumoasă dintre toate țările” și au spurcat țara Lui Dumnezeu cu idolatria. Este un mesaj pe care noi, cei ce credem dintre neamuri, adunarea, trebuie să-l transmitem în aceste zile; „„Ascultaţi Cuvântul Domnului, neamuri, şi vestiţi-l în ostroave depărtate! Spuneţi: ‘Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma. ” Ieremia 31:10

Până aici am arătat distanțări rele, sau cu motive rele, ori ca prevedere, ori ca pedeapsă. Dar există și distanțări bune în Biblie, distanțări provocate de Dumnezeu.

O distanțare bună este cea dintre evrei și egipteni. A văzut-o Balaam: „Îl văd din vârful stâncilor, Îl privesc de pe înălţimea dealurilor: Este un popor care locuieşte deoparte Şi nu face parte dintre neamuri.” Numeri 23:9
Dumnezeu dorește ca cei ai Lui să se despartă de nelegiuire, de păcat, de întinare. Diavolul dorește să ne asimileze.
Este un război continuu.
Dacă am înțelege cât de mult Dumnezeu ne dorește să ne aibă pentru Sine, nu ne-ar mai mira de ce El ia aceste măsuri ale distanțării. A trebuit să-i scoată din Egipt și să-i țină departe de alte popoare, în singurătatea pustiei, în distanțarea ei, pentru a le putea da legea și a-i face să promită că o vor ține.

Toate pribegirile oamenilor lui Dumnezeu din vechime au fost distanțări, fugi, refugii, alte distanțări bune:
Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare, au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, chinuiţi, au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.” Evrei 11:36-38 Să ne gândim la Ilie, la Elisei, la David, la Ieremia.

Acesta fiind cadrul, să privim detaliul: Ce este coronavirusul? Unde-l încadrăm? Este o distanțare bună sau una „rea”? (sau cu o cauză rea.)
Aș răspunde că și-și.
Din punct de vedere al limitărilor, e clar că oamenii amețiți de iureșul mersului politic, religios și economic al lumii, sunt acum mult frânați, la relanti.
Așa că au timp să se gândească la Dumnezeu. Avem timp, cu toții.
Pe alocuri, coronavirusul a venit ca o pedeapsă peste permiterea homosexualității și creșterea acestor păcate.
Cu siguranță, așa cum am arătat în mai mult postări, prin „poposirea” virusului exact asupra țărilor cu puternice comunități evreiești, înțelegem că Dumnezeu îi împinge pe evrei să plece în Israel. Acesta este de fapt calendarul lucrurilor, martorii luI Dumnezeu fiind evreii, la ei trebuie să ne uităm, ca să înțelegem agenda lui Dumnezeu.

Cât va ține coronacriza? Va ține mult? Se va găsi un leac? Va fi totul ca înainte?
Când vrei ca ceva să se întâmple, tinzi să asculți doar acele mesaje care îți plac și să respingi ce îți displace. Dar nu așa ar trebui să fim, ca creștini trebuie să fim obiectivi:
De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” Romani 8:28
Între toate lucrurile este și coronavirusul, și izolarea, și distanțarea.
Să suportăm această stare, oricât va dura.
E posibil să treacă după o lună-două.
E posibil după un an, doi.
E posibil să nu treacă deloc. Să rămână o distanțare așa cum au rămas limbile și popoarele de la Babel încoace. Să ne adaptăm unui „culturi a distanțării”. Oricum nu mai e mult până la „sfârșitul tuturor lucrurilor”, nu numai sfârșitul virusului.

Ce avem noi de făcut acum, în aceste zile?
În primul rând avem de vestit celor necredincioși cadrul, rama, Planul lui Dumnezeu, să fim găsiți căutând să convingem, în lucrul Domnului.
Putem face acest lucru pe toate canalele online, lumea este extrem de interesată, citește, se întreabă, caută răspunsuri. Pe una din paginile de Facebook pe care o administrez, am postat acum 3 ani, de Paște, înainte de a pleca în Israel, o postare despre „Lumina Sfântă de la Ierusalim, o escrocherie chimică„. De fiecare dată, cam cu o săptămână înainte de paște am promovat postarea și „m-am izolat” ca să am timp de răspuns la comentarii (de aceea nu am scris nimic pe blog nici anul acesta), zile întregi. Ce a fost diferit anul acesta față de anii trecuți, a fost nu numai numărul mult mai mare de comentarii, cât mai ales procentul de aprobări, de oameni care au fost de acord că „minunea” este o înșelătorie. Anii trecuți, majoritatea oamenilor erau indiferenți sau cel mult batjocoritori.
În al doilea rând avem de vestit mai ales celor credincioși la modul concret ce face Dumnezeu acum, detalii, luminițe, amănunte din proroci, celor ce pot înțelege: „Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.” Acum, în vremea noastră, Dumnezeu adună pe Israel prin urgii, înapoi în țara lor. I-a adunat din Rusia, din Estul Europei, cu „sabia” (holocaustul), cu foametea (comunismul), iar din vestul Europei îi adună cu cățeii acestui virus care lovește mai ales orașele, aglomerările.Captură de ecran din 2020.04.19 la 16.51.28

Sunt urgiile sfârșitului, dacă vor trece acestea, vor urma altele. Să vestim aceste lucruri, ca să ne fie pregătită mintea, să ne înarmăm gândirea cu promisiunile Domnului.

Nu va mai fi la fel ca înainte cu siguranță, chiar dacă teoria asta a constanței universului, place teologiei acesteia babilonice a risipei și defrâului. Dar despre risipa și desfrâul Babilonului, în altă postare dacă va voii Domnul.
Izolare liniștită vă doresc.
A apărut și o cântare despre izolare.

5 Responses to O istorie a „distanțărilor sociale”

  1. Florian spune:

    Ne-a dat moartea ca pedeapsa….o mai mare tampenie de la articol ce se vrea spiritual n-am mai auzit…dar e de inteles mai ales ca nu prea aveti habar de spiritualitate…

    Apreciază

    • vesteabună spune:

      Mulțumim de „calificativ”.
      Ați fi bun alături de aprecieri să ne dați și soluția corectă.
      Orice profesor nu dă numai note, ajută și la „îndreptare”.

      Apreciază

  2. Maria Coldea spune:

    De ce permite Dumnezeu aceste condiții în societate?! De ce cei Răi înving?! Întrebări de sute, mii de ani, la care nu avem răspuns. Eu cred că cel ce ne-a creat ne-a părăsit demult!

    Apreciază

    • vesteabună spune:

      Am scris un răspuns mai demult, citez:
      „Problema neînțelegerii este la noi, privim lucrurile static, acum: doar durerea momentului.
      Ar trebui să ne gândim mai întâi că mamele tuturora dintre noi au suferit când ne-am născut și totuși orice mamă: ”… după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.” Ioan 16:21
      Înțelegerea răului suferit de cei buni (aici e marea neînțelegere, răul celor răi are logică) se poate face doar în cadrul de timp: suferința are o durată scurtă, viața omului e scurtă, o clipă, un vis.
      ”Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate vecinică de slavă…..căci lucrurile cari se văd, sînt trecătoare, pe cînd cele ce nu se văd, sunt vecinice.” 2 Corinteni 4.
      Cât de trecătoare?
      De o clipă. Apoi vine viitorul.
      Sunt 4 lucruri sigure la care oamenii nu se prea gândesc și nu le ”văd”:
      -moartea
      -învierea
      -judecata
      -răsplata
      Oamenii văd doar suferința de o clipă.
      Dar Biblia arată clar că așa cum Domnul Isus Hristos a purtat suferința, profeții din vechime, apostolii și toți martirii, toți aceștia ”măcarcă au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuş n-au primit ce le fusese făgăduit; pentrucă Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvîrşire fără noi.” Evrei 11
      Noi trăim acum vremea suferinței, a defăimării, a suportării răului.
      Timpul gloriei și al răsplății pentru noi încă nu a venit.
      Faptul că cineva suferă pe nedrept, sau poate moare pe nedrept, nu este o dovadă a nedreptății lui Dumnezeu. Dumnezeu îl va învia pe acela și-l va recompensa pentru toate nedreptățile suferite cu o ”greutate veșnică de slavă”.
      Mai mult chiar, ni se poruncește de către Domnul ca ”milostenia să fie făcută în ascuns”, ca ”să nu știe stânga ce face dreapta”, să trăim fără glorie și fără renume în lume. Va fi o zi numită ziua ”arătării”(descoperirii)„ fiilor lui Dumnezeu, zi a răsplății și a gloriei, când toate aceste nedreptăți vor fi compensate înțelept. Vă rog să puneți aici toate nedreptățile lumii, toți prigoniții și omorâții celor 6 milenii.

      La fel, faptul că cineva persecută, abuzează și domină, ucide chiar fără nici o normă de dreptate la care să se raporteze, nu înseamnă că Dumnezeu nu vede.
      Aceste lucruri vor fi răzbunate de Dumnezeu în ”ziua răzbunării”, zi care încă n-a venit.”

      https://vesteabuna.wordpress.com/2017/08/29/daca-dumnezeu-e-bun-si-puternic-de-ce-permite-raul/

      Apreciază

  3. Manyi Medve spune:

    Dumnezeu sa va binecuvinteze!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: