„Ca o căprioară speriată…

….fiecare va fugi în țara lui.”
Să fie oare un semn împlinit?
Este o profeție a profetului Isaia despre niște vremuri îndepărtate.
Să citim profeția, să vedem detaliile și să recunoaștem vremurile:
Atunci, ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor, fiecare se va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în ţara lui.” Isaia 13:14
scareddeer
Socotesc că ar fi un pic forțat (dar nu de tot) să aplicăm acest text la zecile de mii de compatrioți împrăștiați prin Europa, care în aceste zile ale epidemiei de coronavirus se întorc speriați în țară, care cu ce poate.
Captură de ecran din 2020.03.27 la 14.07.37
Mai ales privind textul în context.
Dar totuși ceva învățăm de aici, și din acest exod neașteptat, și din textul biblic.
Odată că Isaia a profețit că va veni o vreme a amestecării popoarelor, când oamenii vor trăi „globalizați”, neținând cont de criteriul etniei și aproape nici de granițe.
Parcă acum este vremea aceea, oamenii sunt împrăștiați prin lume, fiecare țară are emigranții și imigranții ei.
Categoric însă, textul se referă la apropierea zilei Domnului, acea zi a resetării istoriei, zi despre care a scris și apostolul Petru, dar să cităm mai întâi pe Isaia:
Iată, vine Ziua Domnului, zi fără milă, zi de mânie şi urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu şi va nimici pe toţi păcătoşii de pe el. Căci stelele cerurilor şi Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui şi luna nu va mai lumina.  „Voi pedepsi – zice Domnul – lumea pentru răutatea ei şi pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mândria celor trufaşi şi voi doborî semeţia celor asupritori.” Isaia 13:9-11  și apoi pe Petru:
 Ziua Domnului ….. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. ….. venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. ” 2 Petru 3:10-13
Unul din lucrurile pe care trebuie să le observăm la profeți și profeții este că adesea profețiile sunt scrise în ordine invers-cronologică, de la îndepărtat la apropiat. Ține de taina lui Dumnezeu, de „luminița din locul întunecat„, de faptul că doar apostolilor le-a fost deslușită taina, care în vechime a fost „ținută ascunsă„, etc, etc., profeților doar vag, ca într-o oglindă, în chip întunecos.
Și totuși sunt detalii deslușibile în această oglindă cețoasă, altfel nu ne-ar fi îndemnat apostolul că „bine facem că luăm aminte” la „cuvântul profeției„, care deși e aparent confuz, e numit „și mai sigur„.
Așa că, deși în capitolul 13 din Isaia e vorba despre Babilon, despre Babilonul cucerit de mezi și perși în anul 539 înainte de Hristos, textul e pentru noi.
Babilonul acela era doar o imagine a celui în care trăim noi, nimicirea acelui Babilon a avut loc, a acestui Babilon, cel „spiritual”, încă nu, așa că avem ce învăța din plin din acest text despre viitorul tot mai apropiat. Deși textul pare cronologic, între cele două înțelegeri, cea literală (înfăptuită istoric la cucerirea Babilonului) și cea spirituală care va veni este o perioadă de timp, ușor de  analizat istoric și arheologic, văzând cum curge spre un apogeu tot mai evident: timpul de acum.
Viitorul vine spre noi ca „aeroportul spre avion” la aterizare. Trebuie să înțelegem tulburarea lui Dumnezeu, tensiunea Lui, necazul Lui, durerea Lui, pasiunea Lui pentru oameni, după cum e scris: „…să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă.” Efeseni 3:19
Va veni ziua Domnului, numită ziua răzbunării, dar înainte de asta trăim „anul îndurării„, iar aceste ultime zile ale acestui an de îndurare au numele de „ziua cercetării„.
Urgiile prin care trecem, cum este această pandemie de coronavirus, sunt semne atât ale îndurării, cât și ale asprimii Tatălui nostru.
Dacă punem lângă Isaia 13 primele capitole din Ieremia, cu sentința pronunțată asupra „necredincioasei Israel” și asupra „viclenei Iuda” înțelegem mai bine vremurile de acum.
Dumnezeu se judecă simultan cu toate cele 3 categorii de oameni pe care le iubește și cărora le-a arătat îndurare și bunătate: cu Adunarea (biserica), cu neamurile (popoarele celelalte) și cu Israelul (numit după carne, (trup)).
Aceste lucruri sunt greu de înțeles și ușor de răstălmăcit.
Dar dacă pentru cineva devin „și mai sigure„, devin o dulceață a minții, o saturație de înțelegere din care decurge multă pace.
Pentru că trecem prin urgii: și adunarea, și evreii, și toate popoarele.
Sabia (războaie, tensiuni), foametea (lipsuri, recesiune, criză) și ciuma (epidemii, izolări) sunt toate enumerate ca urgii.
Ceea ce avem noi de făcut în aceste zile de urgii, ca mădulare în adunare?
Mai multe lucruri:
1. Să continuăm să privim bine profețiile, să fim conștienți că trăim o vreme de înțelegere „în totul„, progresivă, pe baza promisiunilor din Ieremia:”Mânia Domnului nu se va potoli până nu va împlini şi va înfăptui planurile inimii Lui. Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor.” 23:20, 30:24
2. Să ascultăm știrile, să le discernem pe cele reale de cele „fake”, după cum a fost profețit: „veți auzi de…”
3. Să comparăm în mod continuu știrile cu profețiile și cu istoria. Să analizăm aceste potriviri și să identificăm momentul profetic din aceste semne împlinite.
4. Să ne încurajăm fiecare personal în aceste lucruri, să nu ne pierdem inima, să nu ne punem încrederea în lucrurile pământești, atât de efemere și în final destinate distrugerii. Să nu ne panicăm ca restul lumii, ca cei ce n-au nădejde, ci să avem pace.
5. Să ne analizăm și să ne „curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului
6. Să încurajăm pe alți frați care au aceeași nădejde cu a noastră.
7. Să avertizăm pe ceilalți oameni de apropierea zilei Domnului, zi de răzbunare.
Mai ales acest aspect al avertizării și explicării are timpul acum în această perioadă de oprire, de strâmtorare, de izolare. Pentru un moment, lumea se trezește. Mulți așteaptă să-și reia ciclul vieții dinainte, au căzut multe „afaceri” de spumă și fum, chiar multe afaceri religioase sunt pe butuci. Dar slavă Domnului, n-a dat faliment nici o farmacie, nici o brutărie și cu siguranță se vor semăna multe pârloage în primăvara asta, plugarul va primi mai mulți lei pe kilul de cartofi, de grâu sau de fasole. E un moment de trezire a conștiințelor. Eu nu zic de trezirea bisericismului, această crâșmă a minții, ci de apropierea de creștinismul bibliei spre care trebuie să-i îndreptăm pe oameni. Multe cugete se întreabă și au nevoie de răspunsuri: de ce, de ce, de ce?
Doar profețiile înțelese în cadrul istoric dau aceste răspunsuri.
Suntem la apusul istoriei, umbrele se lungesc, adică simbolurile profetice (umbrele lucrurilor viitoare) sunt tot mai evidente. „Vai de noi, căci ziua scade şi umbrele de seară se lungesc.” Ieremia 6:4
Captură de ecran din 2020.03.27 la 14.24.50
Avem nevoie de lacrimi pentru oameni, să plângem ca Ieremia, ca Pavel, ca Domnul Isus.
Slugile bune simt ca Șeful lor, le doare de ce-L doare pe Șef, iar eu am scris pentru cei ce vor să audă la înviere: „bine, slugă bună„.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: