Omul și cetatea

Creștinismul nostru este la fel cu Hristosul pe care-L așteptăm sau în care credem…sau nu.
Și pentru că în lume sunt „mulți anti-Hriști”, anti-Unși, atunci sunt multe feluri de anti-creștinism în lume.
Dar să pornim de la Biblie:
Ziua, Isus învăţa pe norod în Templu, iar noaptea Se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă Muntele Măslinilor.” Luca 21:37
De ce nu era găzduit de cineva?
De ce nu-l chema nimeni în gazdă?
Mi-L imaginez pe Domnul Isus la înserare cum încheia învățătura, apoi se strecura prin mulțimea ocupată, cobora din Ierusalim spre pârâul Chedron, apoi urca pe Muntele Măslinilor, de unde zgomotele orașului se auzeau înfundat.
Captură de ecran din 2020.03.19 la 21.38.45
(imagine luată de mine în aprilie 2017 din locul turistic Grădina Ghetsimani, cu vedere spre Ierusalim, locul e cam la 4-500 de metri de actualul zid al orașului.)
Pleca ca un învins, nu convinsese pe nimeni, nu-l trăgea nimeni de haină: „haide găzduiește la mine”. Vulpile aveau vizuini, Domnul Isus petrecea noaptea în grădină, și e răcoare la Ierusalim noaptea. Acolo se ruga.
Era un obicei al Lui. Chiar după serbarea Paștelui „După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. ” Așa obișnuia, să se roage noaptea în pustiu, seara sau dimineața.
A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu.” Marcu 1:35
„...oamenii se strângeau cu grămada ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Iar El se ducea în locuri pustii şi Se ruga.” Luca 5:15-16
Această evadare a Domnului Isus dintre oameni se datorează nu unei aversiuni a lui față de oameni, ci pur și simplu a lipsei de priză la public, nu era invitat, nu era primit, nu se înghesuia nimeni să-i zică: „hai și dormi la mine” și apoi a dorinței de a fi împreună cu Tatăl Său.
Poporul era ocupat: munceau, adunau, robeau, cum a scris Isaia: „fiecare își vedea de drumul lui„. Sau „noi nu l-am băgat în seamă.
Acesta este Hristosul (Unsul) care a venit în lume, acesta este Hristosul (cel investit) care va veni să domnească și a cărui împărăție va nimici toate împărățiile pământului.
Tu la ce fel de Hristos (Uns) te închini?
La unul care nu poate fără cetate, fără templu, fără ziduri și mulțimi?
Poate la unul care cere chetă de la cei ce le vorbește?
Nu cumva Hristosul tău e anti-Hristos?
Una din cele mai grele curse ale sufletului este aceea de a dori să placi oamenilor, de a-ți schimba comportamentul și cuvintele pentru a fi simpatic la cât mai mulți.
Valuri de minciuni ies din gurile candidaților la alegeri, care mai de care fiind mai bogați în promisiuni.
Totul ca să cucerești cetatea, mulțimea, majoritatea.
Domnul Isus a fost răstignit de o majoritate covârșitoare iar lumea de atunci nu s-a schimbat, nu e mai bună.
Acestei lumi vrei să-i placi tu?
Vrei să te laude cei ce l-au răstignit pe Cel căruia îi spui: „Stăpâne!”?
Sunt 3 cazuri în Biblie în care un om s-a rugat pentru o cetate:
-Iona pentru Ninive
-Avram pentru Sodoma
-Domnul Isus pentru Ierusalim
În toate trei cazurile, cei ce se rugau o făceau dinafara cetății, afară din tabără.
Acesta este un principiu biblic. „afară din tabără, purtând batjocorirea Lui, ocara Lui„.
Domnul Isus avea viață împărțită în două, petrecea ziua cu oamenii și noaptea cu Tatăl Său: „Ziua, Isus învăţa pe norod în Templu, iar noaptea Se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă Muntele Măslinilor.” Probabil noaptea se ruga pentru cei ce le vorbise ieri, pentru cei ce le va vorbi mâine. Încerca să-i lege de Tatăl, muncă ingrată: să împaci doi certați.  Așa e când iubești doi care sunt certați, doi pe care vrei să-i împaci, te întâlnești cu amândoi, dar nu deodată. Plângea cu Tatăl pentru oameni, atât de mult s-a rugat, atât de bine cunoștea voia Tatălui Său încât s-a putut scrie mai târziu: „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine„.
Două activități: Cuvântul lui Dumnezeu și rugăciunea, acestea să ne rămână și nouă.
Apostolii s-au eliberat de slujire ca să aibă timp de acestea două: rugăciune și propovăduire: „Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” Fapte 6:4 Rugăciune în ascuns, propovăduire în cetate.
Rugăciunea n-are nevoie de „case de rugăciune”, ci de genunchi de rugăciune, de inimi de rugăciune, de la oameni ca Unsul: cu dragoste de Tata, cu dragoste de oameni.
Propovăduire se face în cetate, în Agora, în Areopag.
Nici propovăduirea n-are nevoie de „case de propovăduire”.
Agora și Areopagul de astăzi sunt Facebook, Youtube, WordPress, mult mai eficiente decât amvoanele și templele.
Iar grădina Ghetsimani de astăzi este cămăruța care are tavanul deschis spre cer
Chiar dacă acum în martie 2020 sunt închise bisericile din cauza epidemiei, cerul este deschis. „Cuvântul lui Dumnezeu nu este legat.” Folosește cetatea (rețelele sociale) ca loc unde să vorbești oamenilor despre Tata, folosește cămăruța ca loc unde să vorbești Tatălui despre oameni.
Fă ca Iona, fă ca Avram, fă ca Domnul Isus!

 

One Response to Omul și cetatea

  1. vesteabună spune:

    Coronacriza se apropie de sfârșit, a început scăderea numărului de infectați, scăderea numărului de decese. Deja se conturează statistici și concluzii.
    Una din concluzii este că această epidemie a fost una a orașelor, a lovit comunitățile, s-a răspândit acolo unde au fost mulțimi la un loc, unde a fost om lângă om.

    Locuim la 100 de metri de un Mall, relativ nou, cu 4000 de locuri de parcare, înconjurat de blocuri de birouri de zeci de mii de metri pătrați.
    Stăm seara în grădină, se aud doar păsările, rar vreo mașină, Mallul e aproape gol, IT-iștii din blocurile de sticlă lucrează de acasă, omul a ajuns un pericol pentru semenul lui.
    Se pun întrebări, se caută răspunsuri, se învață lecții.
    Cât de mult și cum afectează coronacriza „viața economică”?
    Brutarul lucrează singur la cuptorul lui, strungarul cu strungul lui sau șoferul cu volanul lui sunt mai puțin afectați. În general muncile care presupun unelte, competențe, au devenit izolate: omul și unealta, aceste activități nu sunt prea afectate de coronavirus.
    Sunt afectate restaurantele, dar, oameni buni, putem mânca acasă.
    Sunt afectate frizeriile, dar oameni buni, ne putem tunde singuri și cu siguranță cel ce a scris că podoaba femeii să nu fie împletiturile de păr, Acela nu regretă că femeile nu mai pot merge la coafor. Blândețea și smerenia nu se cultivă la coafor și nu se pot vopsi.
    Ce mai fac oamenii laolaltă?
    Mai mult rele decât bune.
    Aproape că se poate aplica ceea ce a scris apostolul la Corinteni la majoritatea prilejurilor de a se aduna mulțimi de oameni:
    „….nu vă laud, pentru că vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi.” 1 Corinteni 11:17
    Brusc, homeschoolingul, care a fost un ghimpe în ochii globaliștilor timp de decenii, a devenit normă socială impusă, standard acum în vreme de corona și culmea, funcționează.
    Mulțumim Ție Doamne că nu ai permis virusul, până nu am avut cu toții net bun și ecrane ieftine prin care să comunicăm.
    Se mai adună oamenii la nunți și petreceri, iarăși Dumnezeu nu simte nici o pagubă că le anulează.
    Cel mai sensibil punct: se mai adună oamenii la biserici. În afară de durerea popilor, cărora le-au scăzut veniturile, (durere pentru care nu simt nici o empatie) socotesc că Dumnezeu nu are de câștigat unde sunt mulți oameni adunați, dar se adună nu din dor pentru Cuvântul Său, ci seduși de câte unul din mărunții dar numeroșii apostoli ai minciunii și prefăcătoriei, ai misticismului și vrăjitoriei popești. Iarăși nu cred că Dumnezeu suferă vreo pagubă. Cât timp oamenii nu stăruiesc meditând la Cuvânt, nu are cum să le folosească adunarea ca să ajungă mai buni, ci doar mai răi. Eventual și mai îngâmfați.
    Brusc, în lipsa „bisericii”, comunicarea online, meditația la un cuvânt, la o profeție devine alternativă, chiar pentru cei dependenți de doza săptămânală de extaz mistic. Cei care suferă de lipsa bisericii, cei mai mulți sunt în sevraj mistic decât într-o foame reală sau astenie din lipsa hrănirii cu Cuvânt. Nici acelora Dumnezeu nu le împărtășește „tristețea”.
    În domeniul imobiliar. Am prieteni care fac blocuri. Am fost întrebat de multe ori ce părere am despre cei care fac blocuri. Pentru că stau la casă, îmi place să stau la casă și ce doresc să-mi facă alții mie, aceea le fac eu lor. De aceea nu vreau să fac blocuri, nu am sfătuit pe nimeni să stea la bloc, dacă poate să aleagă. Blocul este o afacere pentru cel ce-l construiește și o soluție comodă pentru cel ce nu vrea să tundă iarba. Statul la bloc mai este o soluție pentru cel atras de magia orașului, a mulțimii. Și această atitudine a primit o lovitură dură prin virus, împreună cu industria imobiliară a celor ce fac turnuri cu un 2-3 lifturi, în cazul de acum, bombe cu viruși. Desigur, cu amenințarea virusului, mai bine faci 30 de minute cu mașina de la o căsuță de la țară, decât înghesuit în lift sau în tramvai. Ne mai gândim. Probabil, dacă mai ține Dumnezeu lumea, micile și ieftinele mașini electrice vor acoperi această nișă și orașele se vor aplatiza pe o orizontală mai sănătoasă.
    Ca și concluzie, atunci când oamenii s-au înmulțit pe pământ, au început să facă rele. Babelul a fost prima măsură de distanțare socială luată de Dumenzeu, brusc Uniunea Constructorilor Entuziaști a abandonat proiectul numit „Un bloc Mare” și toată mulțimea s-a împrăștiat pe toată fața pământului. Dumnezeu a pus hotarele dintre oameni, ca oamenii să-l caute pe El, nu să se caute unii pe alții.
    Mai există domeniul medical unde este adevărata durere, lipsa de spații, spitalele înghesuite, lipsa de aparatură, medicii prost plătiți nu sunt cauzate de virus și nu au cauzat virusul, dar pot cauza bune și înțelepte întrebări. Una din ele: cât de corect este ca guvernele să plătească preoții din impozite și când e vorba de o criză medicală, să nu aibă deloc rezerve? Rezerve de paturi, rezerve de aparatură, rezerve de oameni, bani în plus pentru astfel de zile negre?
    Nu cumva preotul și levitul din pildă, nu numai că nu l-au ajutat pe cel rănit cu nimic, dar au furat și trusa medicală cu untdelemn și vin a samariteanului?
    Nu ar trebui ca guvernele să înfunde orice scurgere monetară spre acești „viruși” sociali, spre preoțime, care suge impozitele poporului și nu dau decât seducție și amenințări electorale spre cei ce le taie finanțările?
    Deși este o întrebare justă, nu faceți foc în cap cu ea, nu puneți pasiune.
    Este doar o întrebare retorică. Ca unul care cunosc bine Biblia și știu că sfârșitul Babilonului religios este aproape și nu cei credincioși îi vor semna căderea, ci tocmai guvernele și împărățiile pe care acum curva cea mare (și fiicele ei) le călărește, zic să așteptați pe chestiune.
    Faceți însă foc în cap cu ideea cum să scăpați din acest Babilon.
    Cercetați dacă dorința de a merge la biserică nu cumva este doar o dependență mistică, nu o nevoie reală de argument și deducție, de întrebări și răspunsuri la chestiuni vitale.
    Cercetați-vă dacă dorul de „adunare” sau de biserică este dor de Cuvânt, de explicație, de înțelegere, de convingere sau un simplu sevraj mistic, o criză a lipsei de alcool din potirul curvei celei mari sau a fiicelor ei?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: