În mâinile Domnului. (despre epidemii – îngerul Domnului…de citit când stai acasă)

Domnul S-a aprins de mânie din nou împotriva lui Israel şi a stârnit pe David împotriva lor…..Oh, mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite, dar să nu cad în mâinile oamenilor!” 15 Domnul a trimis ciuma în Israel de dimineaţă până la vremea hotărâtă. Şi, din Dan până la Beer-Şeba, au murit şaptezeci de mii de oameni din popor. 16 Pe când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S-a căit de răul acela şi a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ţi mâna acum.” 2 Samuel 24
    „În noaptea aceea, a ieşit îngerul Domnului şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni…” 2 Împărați 19:35 (citiți tot capitolul)
Postarea asta nu am compus-o acum, cu ocazia coronavirusului, o am în cap de mai demult, de ani, dar n-am scris-o că…nu i-a venit vremea. Acum i-a venit.
Necazurile prin care au trecut evreii de pe vremea Vechiului Testament sunt lecții pentru noi, peste „cei care au venit sfârșiturile vremurilor”. Ei au pățit ca noi să învățăm. Să înțelegem, să ne putem feri, să evităm catastrofa.
Sunt două istorii în Vechiul Testament, două descrieri ale unor epidemii explozive, una în care în doar 3 zile au murit 70.000 de oameni și alta în care într-o singură noapte au murit 185.000 de oameni. În amândouă, Duhul Sfânt, cel care a condus pana profeților care au scris, ne-a explicat că în spatele epidemiei era îngerul Domnului. 
Am mai vorbit despre îngeri, cu multe exemple și acum mai repet unele lucruri.
Au fost foarte multe situații în care Dumnezeu a intervenit prin îngeri în istoria copiilor Lui.
Să amintesc mai întâi de cea de-a doua întâmplare, din citatele biblice de mai sus (și despre asta am mai vorbit. )
1.  Izbăvirea Ierusalimului pe vremea lui Ezechia s-a făcut printr-un înger, înger care a acționat printr-o epidemie fulgerătoare: într-o singură noapte au murit 185.000 de oameni. 185.000 de dușmani care au zădărnicit mândria discursului lui Rabșache.
E felul în care lucrează Dumnezeu deseori. Ca să smerească mândria omului. Ca să-l oprească, ca să îl facă să se gândească la cele de sus, la cele veșnice. Cum am scris într-o poezie pe care am compus-o așteptând într-o vamă, deși atunci nu era carantină:

De ce-s în lume multe hotare şi opriri?
Atâtea vămi la care e-atâta de-aşteptat
E plin întreg pământul de ziduri şi-ngrădiri
La ce slujesc acestea?” mirat m-am întrebat!

Şi mai departe iaraşi am meditat uimit
La clipele preascurte ce ne-nsoţesc  zburând
La cât de matematic  ni-e timpul împărţit
Vremi după vremi urmându-şi cadenţa lor la rând.

Dup-aşteptări şi rugă prin Duhul, un răspuns
din ghemul de mistere, ca  fir mi se desşiră,
din taina Celui care păstrează  TOT ascuns
spre mintea mea flămândă,  ce ne-ncetat se miră!

Răspunsul:
Ca să privim la Domnul”, căci numai îngrădiţi
Privirea ni se-nalţă din frământatul praf
Spre Cerul  către care zburda-vom sloboziţi
lăsând ţărânei numai un jalnic epitaf.

(Meditasem la textul: „ a pus anumite hotare locuinţei lor,  ca ei să caute pe Dumnezeu,„…)

Numai stând acasă într-o eventuală carantină vom avea timp să medităm la Dumnezeu, la Cuvântul Lui, la Judecățile Lui și la …îngerii Lui. Stând fără posibilitate prea mare de mișcare pe orizontală, vom putea să privim în sus. Să folosim acest timp, să recuperăm orele de citit Cuvântul Sfânt, pe smeriții profeți mai ales, atât de disprețuiți atunci când au trăit și poate atât de disprețuiți și de tine dragul meu, care poate nu înțelegi de ce au zis apostolii să-i citim pe profeți, căci acolo scrie atât de stufos: despre lei, urși, leoparzi și alte animale. Nu puteau și ei să scrie mai direct? Ca să nu mai zic că mare parte din Vechiul Testament pare neverosimil și zicem și noi ca Arghezi: azi de ce nu mai avem îngeri, de ce nu se mai arată Dumnezeu în curtea noastră?

De cand s-a întocmit Sfanta Scriptura
Tu n-ai mai pus picioru-n bătătură
Și anii mor și veacurile pier
Aci sub Tine, dedesubt, sub cer.

Când magii au purces după o stea,
Tu le vorbeai – și se putea.
Când fu să plece și Iosif,
Scris l-ai găsit în catastif
Și i-ai trimis un înger de povață
Și îngerul stătu cu el de față.
Îngerii Tăi grijeau pe vremea ceea
Și pruncul și bărbatul și femeia.

Doar mie, Domnul, veșnicul și bunul,
Nu mi-a trimis, de când mă rog, nici-unul.

Dar iată că se pare că se arată. Pentru că epidemiile cu siguranță sunt permise de Dumnezeu. Un rabin evreu chiar a afirmat public că epidemia de coronavirus este pedeapsa lui Dumnezeu pentru paradele gay (și ciudat, de data asta nu s-au ridicat multe voci să-l acuze de incorectitudine politică). E potrivită aici poezia lui traian Dorz:

Când Dumnezeu cumplit lucrează
Nu-i nimeni a se-mpotrivi,
Când Fața Lui insuflă groază
-Tu crede-n El și nu cârti.

Pedeapsa păcatului, moartea, o credem undeva dincolo de 80 de ani….și din cauza asta nu medităm la ea. Nici la păcat, nici la înviere, nici la judecată, nici la condamnare. Dar când moartea poate veni prin strănutul unei cunoștințe, sau prin atingerea unei bancnote, ne gândim, tineri sau bătrâni deopotrivă. La ora la care scriu, străzile din Cluj sunt goale, rafturile magazinelor sunt devastate iar majoritatea oamenilor stau izolați în case. Ne-a sunat cumnatul din Chicago, azi a început și la ei.

2. Stârnirea lui David ca să facă recensământul este al doilea caz.  Trebuie citită Biblia atent. Nu e vorba de un păcat direct al lui David. Domnul L-a stârnit pe David să facă recensământul, aparent să păcătuiască, am crede. Dar de fapt poporul era vinovat și trebuia pedepsit. (Domnul S-a aprins de mânie din nou împotriva lui Israel ) În cadrul profetic, vedem cum Dumnezeu l-a încărcat pe David (un model istoric al Unsului care va veni-Hristos) cu păcatul poporului (așa cum Dumnezeu l-a făcut pe Hristos păcat pentru noi) și David a cerut recensământ.
Epidemia de ciumă a fost pedeapsa păcatului lui Israel, nu a păcatului lui David. 70.000 de oameni au murit și îl vedem pe David cerându-și moartea lui și izbăvirea poporului: „David, văzând pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: „Iată că am păcătuit! Eu sunt vinovat. Dar oile acestea ce au făcut? Mâna Ta să se îndrepte dar împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu!” 2 Samuel 24:17 Cât caracter, câtă sensibilitate! Cât de mult seamănă David cu Domnul Isus aici, probabil și David a privit Ierusalimul de pe muntele măslinilor plângând, ca Domnul Isus când a plâns pentru el mai târziu cu 1000 de ani.
David a știu dinainte prin profetul Gad despre epidemie, despre ciumă, despre pedeapsa care va veni, el a ales-o. Cum a numit-o? Cădere în mâinile Domnului.
Dragii mei, așa să numim și noi starea asta de derută prin care trece lumea: suntem în mâinile Domnului. Atunci când îngerul a lovit armata asiriană, boala nu a trecut peste zidurile celor asediați. Când îngerul Domnului a lovit 70.000 din popor, cu siguranță nu a fost în mod întâmplător.
Azi dimineață am citit cu soția Psalmul 16: v 5 „Tu îmi îndrepţi sorţul meu.
Zarurile, sau sorții au dat cuvântul românesc soartă. Și deseori credem că întâmplarea face jocurile, dar pentru cei ce cred, nu e deloc așa. „Se aruncă sorţul în poala hainei,
dar orice hotărâre vine de la Domnul.” v 33 Dacă un fir de păr nu ne cade din cap fără știrea Domnului, cu atât mai mult viața ne este prețuită.
      Să credem că așa cum acum 2500 de ani sau acum 3000 de ani în jurul dealului Ierusalimului, îngerul Domnului lovea cu dreptate și smerea pe toți cei mândri, tot așa și acum îngerul Domnului smerește îngâmfarea multora și schimbă toate gândurile, coboară prețurile, vânzările, acțiunile, răstoarnă planurile. De murit mor mai mult bătrânii, dar de cercetat suntem cu toții cercetați.
Judecata începe de la casa lui Dumnezeu. Cel ce a trecut pe la tribunal, cunoaște procesul, știe despre Mediator, știe de pedeapsă, poate spune altora. Dacă am trecut prin procesul pocăinței, prin judecata de sine, să spunem altora, să-și ducă gândurile la judecată.
Așa cum nu vedem la David o fugă de răspundere, să nu privim nici noi lucrurile la persoana a III-a. Să nu spunem „ei au păcătuit”. Chiar Ieremia, cel cu plângerile, se vedea pe sine ca unul care n-are lacrimi destule. Ar fi avut pentru ce.
Și Pavel, cel care învăța pe alții cu lacrimi, ar fi dorit să-și schimbe vocea ca să convingă. Dar a ajuns să se pocăiască și să se smerească el de păcatele celorlalți.
Plângeți cu cei ce plâng.
Creația suferă durerile nașterii. Nașterea din nou este o durere, un proces dureros. „Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii până ce va lua Hristos chip în voi!” Când o femeie naște, nici cel născut nu se simte prea bine, cel ce naște trece prin dureri, cel născut trece prin strâmtorare, tot dureri. Cadrul profetic al Scripturii ne arată că suntem la ora 11.55 a istoriei. Virusul nu ucide prea mulți oameni, dar ucide vise, planuri, călătorii, ambiții, uri, certuri, zavistii și-i coboară pe oameni la starea de realism, stare atât de necesară analizei de sine și pocăinței. E o stare de plâns bun, o întristare care poate duce la pocăință, dacă cineva mai plânge cu cel ce plânge. Fii tu acela, explică, arată, descifrează profețiile, acum oamenii ascultă, zgomotul și ecoul păcatelor lumii a scăzut pentru o vreme.
La lucru, lucrăm în mediu de zgomot, avem o presă care zguduie tot la 9 secunde. Am învățat să vorbim cu pauze, când duduie presa tăcem, când tace presa, spunem repede și iar tăcem. Și tot așa, ritmic. Acum e o vreme când zgomotul păcatului nu asurzește urechile conștiinței pentru puțină vreme. Să profităm de acest timp. Lumea probabil va dudui din nou curând.

 

One Response to În mâinile Domnului. (despre epidemii – îngerul Domnului…de citit când stai acasă)

  1. Nu va fi belşug de-a pururi
    nici tot meseIe-ncărcate,
    vor veni şi ani de lipsuri
    şi de căi întunecate.
    Refren:
    Ce-i face-n suferinţă,
    dac-astăzi nu-ţi aduni
    răbdare, prin credinţă
    şi har, prin rugăciuni.
    Nu vor fi mereu părinţii
    să-ţi muncească şi să-ţi strângă
    vine-o zi ca-n casa goală
    singuri ochii tăi să plângă.
    Nu va fi tot libertate,
    tot senin şi sărbătoare,
    vor veni şi zile aspre
    cu furtuni şi cu-ncercare.
    Nu vor fi mereu tot alţii
    ca să-ţi poarte grija-n toate
    în curând vei geme singur
    sub întreaga-ţi greutate.
    Nu vei fi tot împreună
    cu mulţimi şi cu cântare
    vin şi despărţiri pe lume
    sunt şi pribegiri amare.
    Nu vei fi mereu tot tânăr,
    nici tot sănătos şi bine,
    Ce vei face-atuncea dacă
    n-ai pe Dumnezeu cu tine?
    Text: Traian Dorz
    CH7/87

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: