Cluj, 1580. „…bântuie erezia…anabaptiștilor.” (…nimeni să nu fie ocărât pentru religie de nimeni…)

Continui să-mi înțeleg mai bine orașul meu. 
La Cluj, în 1580 găseai „mulți bărbați și femei de 20 și 30 de ani care nu au fost încă botezați.”
Captură de ecran din 2020.03.08 la 21.16.38
Citeam zilele trecute prin carteaCălători străini despre țările române” vol 2, la pagina 488 despre anabaptiștii din Cluj la 1580. Este acolo unul din numeroasele rapoarte scrise de primii iezuiți sosiți în Transilvania. Ordinul catolic iezuit se înființase cu doar 40 de ani înainte de către Ignaziu de Loyola, cu scopul de a aduce înapoi sub catolicism popoarele de alte religii, în special „ereticii” reformați și ortodocșii.
La 1580, iezuiții sosiseră în Cluj de un an, stăpâneau actuala biserică Calvaria, unde era de fapt mănăstire și tot teritoriul din jur le aparținea. Încercau în acei ani să pune din nou bazele catolicismului în mijlocul unei țări aproape deloc catolice și în acest scop trimiteau rapoarte detaliate la Roma. Au fost expulzați apoi din Transilvania în 1603 și au revenit cu armata austriacă la 1699. Iar expulzați de comuniști în 1948, au revenit în 1990. Acum sunt. Rapoartele lor dau o imagine (desigur părtinitoare) a acelor vremi. Dar trebuie crezuți, atunci când îi vorbesc de rău pe dușmani.
Clujul la 1580 era cel mai mare oraș din Transilvania, comparat cu „capitala” Alba Iulia, era mult mai mare. Orașul, deși fusese majoritar săsesc, era în acei ani în plin proces de maghiarizare. Pe lângă mixul de etnii, era și un mix de religii, catolicii erau acceptați, românii, majoritari și atunci la sate, chiar în jurul Clujului, erau ortodocși iar maghiarii și sașii erau fiecare ce voia, unii luterani, alții calvini și așa cum arată textul raportului, mulți anabaptiști. De unde venea această ciudată libertate religioasă într-un veac în care în toată Europa duduiau rugurile cu eretici?


 Edictul de la Turda emis de Dieta Transilvaniei (echivalentul de azi al parlamentului) la 1568 a decretat: „Măria-Sa, Domnul Nostru, precum a hotărât în adunările precedente împreună cu țara și obștea în privința religiei, așa și în adunarea de față reafirmă cum ca predicatorii să propovăduiască evanghelia pretutindeni, fiecare după credința lui, și obștea dacă-l vrea, bine, dacă nu, nimeni să nu-l oblige, căci ar tulbura liniștea sufletului său, dar să țină predicator a cărui învățătură îi place. Și pentru aceasta nimeni dintre superintendenți, nici alții, să nu încerce a-i vătăma pe predicatori, nimeni să nu fie ocărât pentru religie de nimeni, așa cum am hotărât în constituțiile precedente. Nu i se permite nimănui, ca pentru învățătură să amenințe pe cineva cu privarea de libertate sau funcție, căci credința e darul lui Dumnezeu, ce vine în urma auzirii, iar auzirea prin cuvântul lui Dumnezeu.”
Captură de ecran din 2020.03.09 la 23.28.07
Chiar și catolicii și mozaicii (evreii) erau tolerați, în textul edictului.
După Dieta din Turda, David Francisc a ținut o predică în aer liber, cocoțat pe o piatră rotundă, din acelea de care e plin dealul Feleacului și pădurea Făget, în Cluj, undeva pe unde începe Calea Turzii, prin actuala Piață Cipariu. Urmare a predicii lui, toți cetățenii orașului s-au convertit la unitarianism (David Francisc era antitrinitar). Pietroiul rotund este și astăzi în biserica unitariană de lângă Sora, colț cu str Regele Ferdinand.
Captură de ecran din 2020.03.09 la 23.35.13
Chiar dacă și-a convertit toți enoriașii la o nouă religie, religie care a depășit granițele Clujului, granițele Transilvaniei și granițele Europei, religia Unitariană, David Francisc a murit se pare anabaptist cu un an înainte de raportul iezuitului nostru. A murit închis în cetatea Devei. A scris o carte în 1572: Konyvecske az igazi kereszteny keresztsegrol , Despre adevăratul botez creștin. Era o stare de relativă efervescență spirituală, oamenii citeau liber și se converteau fără a fi pedepsiți pentru asta.
Așa că nu e de mirare că la 1580, prin Cluj erau mulți „anabaptiști” care nu își botezau copiii.
După dieta de la Turda până la dizolvarea principatului în cadrul Imperiului Austriac, nobilii reformați maghiari au ținut cu îndărătnicie la acest principiu al libertății religioase în principat. La căderea sub austrieci, 1699, diploma leopoldină emisă de înțeleptul Nicolae Bethlen prevedea expres păstrarea libertății religioase.
Dar din anul nostru 1580, până la 1699 sunt aproape 120 de ani, ani de războaie și de pace, anii războiului de 30 de ani (1618-1648), o catastrofă pentru Europa, dar Transilvania a scăpat neatinsă, astfel încât la cucerirea de către austrieci în 1699, a fost cam cum ar fi astăzi să cucerească rușii, Elveția: un jaf cumplit și două secole și jumătate de dominație catolică, dominație  care cu ajutorul comuniștilor la 1948 s-a evaporat ca un fum.
Astăzi, după 440 de ani, vă scrie din Cluj un eretic, botezat la vârsta de 19 ani, ai cărui copii s-au botezat după vârsta de 20 de ani, într-un oraș plin de astfel de eretici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: