Ispitele

Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt, cu cincizeci. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult? Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult”. Isus i-a zis: „Drept ai judecat”. Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei. Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. De aceea îţi spun: ‘Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin’.” Apoi a zis femeii: „Iertate îţi sunt păcatele!” ” Luca 7:41-48Captură de ecran din 2020.03.06 la 09.27.46

Ispitele sunt o măsură a dragostei de Dumnezeu.
Priviți imaginea de mai sus: niciunul din noi nu mănâncă greutatea de pe talerul din stânga al cântarului, tuturor ne plac bunătățile cântărite de pe cel din dreapta.
Dar bunătățile se măsoară cu ceva, iar în lucrurile nevăzute, ale sufletului, atâta iubești cât lași pentru cât iubești.
Ispitele nu vin de la Dumnezeu („Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu …. nu ispiteşte pe nimeni.” Iacov 1:13 ), de la Dumnezeu vin roadele bune, de pe celălalt taler. Ispitele vin de la cel rău, ca să le învingem, aceste atacuri nu le putem împiedica, vor veni periodic. Leul va da târcoale continuu.

Să fiu mai clar. M-am gândit mult: nu putea Dumnezeu să facă lumea asta fără ispite, fără lucruri care să te absoarbă, fără ispite care să-ți ia ochii, mintea, gândurile, visele, munca, banii și timpul? Ba putea, dar cu siguranță El a permis intenționat ispitele să ne sâcâie, ca să nu ne lăudăm că-L iubim, dar când e vorba să citim ceva din Biblie sau să ne rugăm, sau să medităm la un text sau să ajutăm pe cineva, o facem după ce ne terminăm alte lucruri mai „plăcute”. Cam atâta e dragostea mea de El, cât e de mic lucrul care mă agață să nu merg spre El, cârligul.
Să dau altă pildă. (de măsurat dragostea) Ai o mașină și crezi că are motor tare. Dar i-a verifică. Leag-o cu un frânghie subțire de o stâncă sau de un pom gros. Cu cât e mai subțire firul care-o ține, cu atât e mai slab motorul. Tot așa, cu cât e mai slabă ispita care te ține departe de Cuvântul lui Dumnezeu, departe de meditația la el, împietrit față de slujirea altora în Numele Lui, cu atât „motorul” dragostei care ar trebui s-o rupă e mai slab.
Să nu ne lăudăm fără verificare. Dumnezeu ne smerește îngâmfarea prin ispite.
Care e măsura dragostei de Unsul care va domni în curând peste Univers?
Cei ce sunt ai Unsului (ai lui Hristos) și-au răstignit carnea cu patimile și poftele ei.” Galateni 5:24 Au rupt-o „cu păgânătatea și cu poftele„, cu toate, nu doar cu o parte.
Inversul dragostei este vrăjmășia, dorința de a nu fi supus: „Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace şi tăiaţi-i înaintea mea.” Luca 19:27
Când vrei să fi al tău, să nu domine cineva peste tine, să nu-ți faci o parte din gânduri roabe ascultării de Hristos, când te atrag ispitele și-ți umplu calendarul și agenda, cu siguranță nu vrei ca „să-ți faci orice gând rob ascultării de Unsul„. Câte un gând vrei să-l păstrezi să fie al tău, îți place să-l clocești, să-l visezi, să-l ascunzi poate, sau să te afirmi cu el. (înaintea cui?) Ca Acan, ca Ghehazi.
Când coșul tău pe care-l crezi plin cu fructe, cu roade(le Duhului), îl pui pe cântarul ispitei și se lasă cu o greutate de ispită mică, atâta ai și-n coș, atâtea roade bune, nu te lăuda. Restul e imaginație.
Leacul pentru orice stare rea e pocăința, resetarea minții, „adu-ți aminte„, „fă faptele dintâi„, e starea când ieși din visare și îți dai seama de realitate și vrei să te îndrepți.
Ispita de a linge ce ai vărsat, de a te întoarce iar la acele învățături slabe și sărăcăcioase, de a prelua treptat obiceiurile lepădate, de tine sau de părinții tăi, e o măsură a dragostei care trebuia să le învingă.
Va zice cineva: unele lucruri sunt mici. O renunțare la simplitate, la modestie, o bijuterie, o masă copioasă, o sărbătoare păgână respectată din nou, o haină mai scumpă, un serial, un „prieten” de fapte rele, etc. etc. Răspund: dacă ai avea dorința de a stăpâni Unsul peste tine, de a avea gândul Lui, aceste lucruri mici nu te-ar învinge, ar trebui să te atace cel rău cu chestiuni mai grele. Pentru că: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari” Luca 16:10
Dar tocmai micimea ispitelor arată micimea dragostei. Și ce e mic e aproape nimic. Dragostea aceea mică va dispare și ea în curând.
Unsul are nevoie de angajați fideli în Imperiul Lui (puteam s-o pun mai de lemn: „Hristos are nevoie de slujitori credincioși în Împărăția Lui”) și-i pregătește, îi testează de aici, ispitele sunt unități de măsură ale dragostei, sau ale vrăjmășiei.
Cu cât ispita căreia nu-i poți face față e mai mică, cu atât ești mai slab.
Cu cât ești biruit de mai multe, cu atât ești mai vrăjmaș Celui care va domni în curând într-un Imperiu plin de dreptate.
Este un proces al conștiinței, al cugetului, Dumnezeu vorbește și oamenilor cu inimile pline de idoli: „Eu, Domnul, îi voi răspunde, în ciuda mulţimii idolilor lui” Ezechiel 14:4 sau de pofte. În confruntarea aceasta avem nevoie de un cântar și de greutăți scalate, ca un sistem de evaluare pe care arbitrul Cuget să ni-l poată arăta și noi să-l putem recunoaște.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: