Carismatizarea creștinismului evanghelic („Industria” vrăjitoriei, 2)

Vrăjitoria este o industrie religioasă veche, exploatează o ispită a firii omenești: ispita de a crede că cineva (un om, o creatură), sau ceva (un obiect) este divin, are puteri magice și poate intermedia mântuirea. Vrăjitorii vor specula orice slăbiciune de pe „piață” și vor încerca să transforme orice prilej într-o afacere, să facă bani din el. Voi lua ca și caz particular „convertirea” lui Simon din Samaria, care nu a fost convertire deloc, ci o dorință a unui șarlatan de a specula o ocazie și de a transforma „noua religie” în profit.
Să urmărim evenimentele:
Istoria lui Simon înainte de venirea lui Filip:
În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei.  Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare-aminte şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte mare”.  Îl ascultau cu luare-aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.” FA 8:9-11 Vedem deci un lider religios de necontestat în cetatea lui, cu siguranță avea un câștig însemnat din ceea ce vorbea și făcea.
Convertirealui Simon vrăjitorul:
Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei.  Chiar Simon a crezut şi, după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau.” FA 8:12-13 Din ceea ce scrie aici am putea înțelege că Simon „a crezut”, că a devenit credincios. Nici vorbă, el urmărea să „fure secretul”, credința lui era o credință că acolo se ascunde un truc pe care dacă-l obține, își va putea continua viața lui de persoană influentă. S-a lipit de Filip, toată ziua era cu el și-l privea cu uimire.
Prima dată Simon s-a dat de gol când a oferit bani . Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca, peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt”.” FA 8:18-19
Captură de ecran din 2020.03.06 la 16.43.00
Nu l-a interesat pe Simon că acest semn al vorbirii în limbi împlinea o profeție, nu s-a stresat că el nu a primit semnul, el era stresat de altceva: „cum se face”? Cât ar costa să prindă „șmecheria”?Îl vedem aici pe Petru, un alt Simon, din Capernaum, cum nu folosește mănuși în descrierea bolii lui Simon din Samaria:”Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! 21 Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. 22 Pocăieşte-te dar de această răutate a ta şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă, 23 căci văd că eşti plin de fiere amară şi în lanţurile fărădelegii.” FA 8:20-23 Desigur, după ascultarea acestui diagnostic, nimeni din Samaria nu mai credea în „virtuțile” lui Simon. Observați vă rog un lucru important: Petru nu a convocat un grup de oameni care să se roage pentru Simon, să facă o rugăciune cum se zice azi, să-i facă o slujbă. Nu, Petru i-a spus lui Simon să se roage direct el, nu altul pentru el. 
A doua demascare a lui Simon a fost atunci când nu a ascultat de sfatul lui Petru să se roage singur, ci a cerut apostolilor să se roage pentru el, după cum era el obișnuit în industria lui. „Simon a răspuns: „Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce aţi zis”. Simon nici măcar nu i-a rugat pe apostoli să se roage să primească pocăință, ci „să nu piară” împreună cu banii. Era mânat doar de frica morții.
Acest lucru se întâmplă și astăzi, ca întotdeauna de la creație încoace, diavolul a monetizat orice formă de religie, nici evanghelicii (pocăiții) n-au scăpat. Simonii dintotdeauna au urmărit „procedurile” religioase, le-au imitat și au cerut bani pe ele.
Dacă „clienții” sunt evanghelici, ce contează, bani să dea.
Dragul meu, ispita de a fi uimit, vrăjit și monetizat de un Simon există în jurul tău, iar Simoni sunt mulți.
Dacă ai un pastor care îți predică poate toate dumincile, dar îți pune și mâinile pe cap la cununie (nu are de la Unsul-Hristos această directivă) sau îți ia copilul în brațe la „binecuvântare”, acela e vrăjitor, nu proclamator al Veștii Bune. E urmaș al lui Simon din Samaria, nu al celui din Capernaum. Vestea e bună că te scapă de oameni ca ăștia, nu că te leagă de ei.
Vrăjitoria cuiva constă în:
-a gândi că un om este ceva, mai sfânt, mai cumva, că „numai el poate sau are dreptul” să facă anumite servicii (am în minte slujbe felurite, când pastorul sau popa execută un ritual)
-a apela la acela să-ți facă slujba și a te simți împlinit c-ai făcut-o sau neliniștit că n-ai făcut-o
-a evalua ca sfinte instrumentele folosite de personaj, hainele (deseori deosebite sau fastuoase), estrada, templul, etc. și multe altele, sunt toate „uneltele păstorului nebun”, păgânătatea pe care trebuie s-o lepădăm, vrăjitoria care încearcă să ne prindă iar.
Au mai fost cazuri în Biblie, chiar pe vremea apostolilor, creștinismul a lovit în plin industria vrăjitorească, le-a secat profitul:  Elima, roaba de la Filipi, făcătorii de temple la Efes, etc.
Dacă pe vremea apostolilor a început tendința aceasta de a transforma creștinismul într-un izvor aducător de bani, cu atât mai mult azi, când nu se prea aud glasuri ca ale lui Petru, iar Simonii-vrăjitori, clericii de toate felurile, pun în uimire popoarele tuturor Samariilor, le vorbesc și le fac slujbe, pe bani mulți.
Carismatizarea evanghelicilor se dovedește din acest punct de vedere nu o „întoarcere de unde ai căzut” și o pocăință, ci dimpotrivă o întoarcere a câinelui la ceeea ce a vărsat și a porcului la mocirla din care a fost scos și spălat. Pentru că așa-zisa mișcare carismatică, cam peste tot în lume „pune în uimire” popoarele prin oameni care trăiesc foarte bine din ce le dau urechilor și mai ales ochilor ascultătorii lor.
Efervescența religioasă exista în Samaria sau în Efes înainte de venirea apostolilor pe-acolo, am putea spune chiar că venirea lor a dus la scăderea religiozității populației. Credința este o stare a inimii, o încredere în textul divin scris și o respectare a lui, nu o mișcare religioasă de mase extaziate de personaje mitizate.
Problema cea mare a vrăjitoriei clericilor este că înlocuiește în totalitate credința, omul vrăjit de Simoni, omul care are Simoni-vrăjitori nu are nevoie să asculte, nu se va gândi la un mesaj scris, nu va medita la nimic, el a fost „botezat”, sau „binecuvântat”…s-a slujbit pe el și e „divin” prin asta, acela răspunde.
Viteza cu care liderii carismatici atrag mari mulțimi și astfel ajung bogați și influenți, nu ne spune decât despre micimea dragostei de Dumnezeu a celor vrăjiți de ei, de micimea prețului cu care s-au vândut ca să facă rău. Mișcarea evanghelică din secolul 20 își are originile în mișcarea anabaptistă din secolul 16 și în mișcarea fraților din secolul 19, ambele „origini” fiind formate din oameni axați pe proclamarea unui cuvânt scris și pe credință, nu pe slujbe și ritualuri aducătoare de profit.
Iar ca să închei cu tonul din Apocalipsa, există pastori care minimizează mirajul pe care-l are funcția lor asupra masei conduse, ei în continuare sunt centrați în cugetul lor pe mesajul rostit, pe logica din spate, pe a transmite idei care țin treji pe ascultători, acestora le-aș putea spune ca Domnul Isus prin Ioan: „ai lucrul acesta bun„, că ești axat pe Cuvânt. Dar nu înseamnă că de lucrul rău nu trebuie pocăință. Iar lucrul rău este ritualul, spectacolul ritualic, recuzita, îmbrăcămintea specială, funcția, exclusivismul, aluat care se umflă, strică și ia locul smeritei azimi a adevărului, adevăr la care ar trebui ca și cel ce-l rostește și cel ce-l ascultă să se gândească toată ziua.
Vă rog să păstrați în memorie imaginea lui Simon din Samaria, exemplu de lider religios carismatic, cu mare influență, admirat și ascultat:
zicea că este un om însemnat
el vrăjea
punea în uimire pe poporul Samariei
-toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare-aminte
ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu
îi uimise cu vrăjitoriile lui
Voi apela la imaginea lui în continuarea analizei mele.

One Response to Carismatizarea creștinismului evanghelic („Industria” vrăjitoriei, 2)

  1. Beto spune:

    Foarte mult adevăr aici!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: