Ieslea ca semn … și alte semne

Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” Luca 2:12
Într-un proces se cer doi martori pentru a valida o informație.
Acești martori trebuie să fie independenți.
Cu cât amănuntele descrise sunt mai exacte sau mai specifice, relatarea este mai credibilă.
Cine a avut nevoie de confirmarea că Isus-ul născut ca copil este tocmai Unsul profețit și așteptat? În primul rând mama lui, Maria.
Maria era cea care știa cu siguranță că n-a cunoscut bărbat și totuși a rămas însărcinată, ea avea nevoie de confirmări că cel pe care L-a născut și-l va crește este Unsul (Hristosul, Mesia).
Pentru cei familiarizați cu simbolistica din Vechiul Testament, apelarea la martori și la semne nu este ceva ciudat, dimpotrivă, de-a lungul istoriei lumii, Dumnezeu a folosit semne pentru a confirma unora sau altora că acolo este intervenția Lui.
Această confirmare (prin semne) a dat o pace deplină celor implicați, a dat credință și perseverență (stăruință, răbdare) prin întreg procesul adesea dureros prin care au trecut.
Să ne amintim câteva semne:
vacile înjugate la carul ce ducea chivotul, vaci ai căror viței erau închiși în grajd. Vacile n-au plecat spre viței, ci au plecat să ducă chivotul. (1 Samuel 6)
semnul cu lâna, la Ghedeon (Judecători 6)
leul care nu l-a mâncat nici pe proroc, nici pe măgar (1 Împărați 13)
corbii (mâncători de carne) care i-au adus carne lui Ilie (1 Împărați 17)
În toate aceste semne se vede că un fenomen împotriva legilor naturii are totuși loc, un fenomen natural, un comportament straniu al unor animale sau ceva ciudat se întâmplă,  ceva ce iese din obișnuit.

La fel a fost semnul ieslei: normal era ca un copil nou-născut să fie într-o casă, asistat de o moașă sau două. Nimeni niciodată nu punea mamele cu copii între animale. Dar a fost nevoie de acea situație excepțională cu recensământul (romanii aveau obsesii cu recensămintele) pentru ca nașterea să aibă loc în locul prezis (Betleem, să se împlinească Scriptura).
A mai fost nevoie ca această împlinire să fie confirmată printr-un mesaj actualizat de îngeri unor martori neutri (păstori) cărora să li se dea un semn absolut distinct, dar totuși din domeniul lor (o iesle).
Alături de îngerii care li s-au arătat în vis Mariei și lui Iosif în mod independent, îngerii de la Betleem s-au arătat tot independent unor martori neutri: niște ciobani. Acestor martori dacă li s-ar fi spus, „veți găsi un prunc” probabil nu ar fi fost ceva neobișnuit, dar „un prunc într-o iesle” a fost și atunci ceva nemaivăzut, pentru ei a fost o confirmare că mesajul îngerilor venea de la Dumnezeu.
Iar Maria?
Maria aduna confirmări: „Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei.
Atât de multe semne independente dovedeau că pruncul era cu adevărat Mesia, Unsul, cel așteptat în lume.
Dar că acest Uns trebuia să sufere și să fie răstignit, era prea greu de crezut pentru o mamă.

Noi trăim acum alte semne, mult mai multe și mult mai exacte, pentru că întunericul spiritual este mult mai gros. (Deși răsare soarele.)
Oricât ar fi aceste semne de evidente, dacă cineva „își întoarce urechea” ca să nu le asculte, acela va fi scufundat în bezna minții.
Să dau câteva exemple de semne la fel de stranii ca „ieslea”, dar care se împlinesc în zilele noastre:
mișcarea sionistă
semnul smochinului, întemeierea statului Israel
cucerirea Ierusalimului la dată profețită
așezările din „Samaria și Iudeea”
popularea munților lui Israel
-dezvoltarea comunicațiilor și a transportului
apa în Israel, înflorirea țării
-antisemitismul
Toate aceste semne și încă multe altele sunt ca și „ieslea” pentru păstori, sunt semne pentru noi, cei ce le trăim.
Care este verdictul conștiinței în fața unor astfel de evidențe?
1.  Angajamentul, (evlavia) în trăirea și mărturia creștină. „Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă (angajată),  aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.  De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace. ” 2 Petru 3
2. Cumpătarea.  „Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.  Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului.” Luca 21
3. Pacea.Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi, pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri.” Luca 21
N-am scris pentru că respect crăciunul, nu-l respect, dar am primit azi noapte colindători. O fată de la muncă mi-a scris pe WhatsApp dacă primim colindători. Primim, au venit pe la 3 dimineața, un grup de tineri de la biserica penticostală din cartier.
Iar duminică a citit un frate musafir (cred că ei „țin” crăciunul) din acest text și am gândit aceste gânduri pe care le tot înșir de-un ceas.
Aceste confirmări (prin semne) ar trebui să ne dea și nouă o pace deplină, dacă suntem  implicați în lucrul lui Dumnezeu, să ne dea credință și perseverență (stăruință, răbdare) prin întreg procesul adesea dureros prin care avem de trecut.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: