După 30 de ani, o stare de confuzie profețită

motto 1: „Aşa vorbeşte Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui: Iată că îţi iau din mână potirul ameţelii, potirul mâniei Mele, că să nu mai bei din el! Şi îl voi pune în mâna asupritorilor tăi, care îţi ziceau: «Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!» Isaia 51:22-23
motto 2: „Starea cea de om începe de la conștiință-n sus,
cei fără de conștiință sunt orice, dar oameni nu-s” T. D

21 decembrie 1989, acum fix 30 de ani.
Aveam 22 de ani, eram căsătoriți de un an jumate, aveam un copil de 5 luni și trăiam într-o lume clară: alb-negru, la contrast maxim.
Tot ce era venea din vest era alb, tot ce era la noi era negru.
Comunism=negru, capitalism=alb.
Ateism=negru, creștinism=alb.
N-aveam confuzii, sau ni se părea că n-avem.
Locuiam în Cluj, unde e acum MacDonalds-ul din Mănăștur.
Așa arăta atunci locul:minerva.JPG

Țin minte că acum 30 de ani, la 1 mai 1989 am organizat cu alți tineri creștini o „întrunire pe țară”, la Oradea.oradea1989.JPG

Eram tineri din mai multe părți, adunați după o planificare pe care noi am crezut-o secretă. În poza de mai sus suntem pe câmpul de la Felix, de lângă stațiune.

A fost vreme bună, cer senin. Apogeul „clarității” a fost când a apărut pe cer un elicopter care ne-a survolat toată ziua, să știm că suntem supravegheați, ….l-am fotografiat, să știți și voi.oradeaelicopter
Apoi a venit revoluția.
Ziua de 21 decembrie 1989 am trăit-o atunci în Piața Libertății, de unde am fugit când au venit soldații, aveam copil mic acasă și nici un pic de aer de erou.
Apoi au apărut ziarele, o mulțime.ziare2.JPG
Adormeam citind.ziare1.JPG
După aceea tot am mers prin piață, era prin iunie, când s-a prins lumea că „Iliescu-i comunist”.
Am strigat și eu „Jos comunismul”.
Era revoluția golanilor, cu imnul acela.matyas2
Veneau mii de oameni zilnic.matyas3
Și strigau din rărunchi….joscomunismul
Noi speram să se clarifice lucrurile, să vină și la noi lumea aia bună.
Prietenii, o parte ne plecaseră dincolo, noi n-am plecat, că tata mi-a spus că nicăieri pe lumea asta nu umblă câinii cu covrigi în coadă.
A urmat o inflație galopantă, dar mirare mare, cu luni de zile înainte erau ziarele pline de anunțuri: cumpăr casă mare cu multe camere, ofer 600.000 de lei etc. etc.
Zeci de astfel de anunțuri.
Prăbușirea în inflație am resimțit-o dureros, salariul meu mi-a ajuns undeva în jur de 50-60 de dolari. Și a rămas acolo aproape 10 ani. Auzeam că în Ungaria se câștigă 300 de dolari, fericiți oameni.
Ziarele au devenit reviste și color, tv-ul a devenit și el color și cu zeci de canale.
Lumea a devenit mai colorată și mult mai confuză.
Au venit mulți misionari, cu câțiva m-am împrietenit și i-am chemat prin casa noastră, i-am tot ajutat cu cât am putut. L-am întrebat pe Samuel, un texan care a învățat în timp record limba română: „de ce ați venit în România?”
(Când predica în piața de vechituri, se adunau 100 sau 200 de oameni și-l ascultau, lumea avea timp.)
„-Frate, o să vezi, când lumea în România va începe să lucreze, să aibă fiecare bisnisul lui, nu vor mai avea timp, nu te va mai asculta nimeni, acuma trebuie vorbit.”
A avut 100% dreptate.
Acum, lumea e cu mult mai confuză decât atunci.
Atunci n-aveai voie să asculți informația adevărată.
Acum nu știi care informație e adevărată, sau n-ai cu ce s-o măsori.
Legat de ziare, târziu am înțeles de ce au fost așa de multe.
Exista riscul dezmetecirii, a clarității de gândire, riscul ca partidele politice istorice să reînvie, să-și repornească vechile lor ziare, titluri cunoscute, influența, puterea.
Mai era riscul să vină regele, să vrea tronul înapoi, multe „riscuri”.
Soluția a fost confuzia masivă. Cineva coordona asta.
S-au inventat imediat doi regi paraleli: un Cioabă și un Iulian, care mai de care mai ridicoli, adevăratul rege s-a pierdut în nesemnificație.
S-au tipărit ziare, multe, iar adevăratele știri nu le mai deosebea nimeni.
Partidele istorice reînviate au fost infuzate cu „membri tineri”, dornici de afirmare, care au distrus dinăuntru totul, și idee și faptă.
Orice hoț iubește aglomerația și înghesuiala, confuzia.
Cei ce întrețin confuzia, asta sunt: hoți.
„România nu este o țară, este o afacere”, a spus cineva.
Ce n-am știut atunci și știu acum (nu scriu tot)?
-că au fost două Românii, una de Iude și una de vânduți (nu neapărat una bună și alta rea, ci pur și simplu una perfidă de tot, o România zâmbitoare, o nouă nobilime de băieți deștepți conectați la securitate, ei conduceau din umbră tot.) O tagmă de oameni fără conștiință, despre care Domnul Isus și apostolii săi au profețit.
-că o astfel de mașinărie nu poate fi oprită
-n-am știut că sunt urmărit și n-am știut că sunt protejat, n-am știut că oamenii îmi săpau groapa și nici că Dumnezeu trimitea îngerii Lui și cei ce săpau, cădeau în ea.
-n-am știut că ne erau ascultate telefoanele non-stop, că ne erau citite toate scrisorile
-n-am știut că am dosar de urmărire informativă și că vecinii de pe scară mă toarnă, că frați de la biserică și colegi de la serviciu se împrietenesc cu mine, ca să-mi cunoască preocupările.
-n-am știut nimic și am trăit fericit în România din care nu mai iubesc decât limba.
Am ajuns cu numărătoarea la 59 de persoane din anturajul meu despre care am certitudine absolută că sunt sau au fost Iude.
Mai mult de jumătate după revoluție.
Văd acum toate nivelele puterii din țară, atât politice, cât și economice, dar și religioase împânzite de acești nobili-șoareci, boieri-cârtiță, a căror tărie stă în traiul ascuns, în viața dublă, în tributul de pândire și trădare de semeni plătit în tinerețe, pentru o viață „dulce” mai târziu.
O lume șvaizer, o lume așa.
După 30 de ani, lumea e exact cum a fost profețită: confuză și ușor de confuzat.
Între timp mi-am setat alte scopuri, să fiu o slugă bună a Stăpânului meu.
Claritatea planului și organizarea faptelor sunt succesul oricărei acțiuni.
Iar cântarul care măsoară gândurile și faptele este conștiința.
Căci „starea cea de om începe de la conștiință-n sus,
cei fără de conștiință sunt orice, dar oameni nu-s.
Le spun de multe ori celor din jur: chiar dacă sunt multe Iude, mult fals, multă confuzie, nu s-au terminat oamenii cu conștiință bună, furnizorii corecți, meseriașii cinstiți, funcționarii necorupți, medicii onești, profesorii pasionați, muncitorii angajați, patronii cinstiți, creștinii veritabili. Există încă temători de Dumnezeu, oameni cu frică de Dumnezeu și iubire de semeni neprefăcută în țara asta. Important e să știi să-i alegi.
Mai este o parte de lume și cred că va fi până la răpire partea aceea cu „cuget bun”.
Cum să faci această distincție?
Poți s-o faci dacă ai tu cugetul curat, dacă ai tu ochiul bun.
Ca popor, ca români, bem și noi din potir, acum, după plecarea evreilor.
Trăim o vreme de ebrietate spirituală, o vreme profețită, iar această ebrietate se va accentua.
După 30 de ani vedem standardizarea ca normă a omului beat (dar nu de vin), a confuzatului, a celui fără vlaga de a discerne. Lenea minții, îngreunarea analizei, somnul rațiunii este rezultatul a 30 de ani de confuzie politică, economică și mai ales religioasă.
Clericii cocoțați de securitate peste un popor drogat deja, au ca grijă primară să sedeze mai departe, nu să trezească pe vreunul.
Repet, această ebrietate este profețită, nu căutarea unei apartenențe este soluția, ci trezirea personală. Apartenența mai mult sedează prin seducția și confortul acceptării.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: