Exodul din România. Zalman Robinson ,”fratele împărătesei”. Primul val: 1959-1952, peste 100000 evrei plecați (2)

„….vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate țările și vă voi aduce iarăși în țara voastră…”    Ezechiel 36:24
În noiembrie 1949, Zalman Robinson, un evreu român a ajuns în portul Constanța. Acolo un civil i-a dat niște bani și l-a îndrumat spre gară. Când a ajuns în București, o mașină l-a dus direct la casa Anei Pauker, sora lui. Spre deosebire de Ana, care era membru al Biroului Politic al Partidului Comunist Român, precum şi ministru de Externe, Zalman Robinson a rămas un evreu ortodox“. El a emigrat în Palestina în 1944 și s-a întors în 1949 pentru a-și vizita sora. A stat cu Pauker în aceeaşi casă în care aceasta se întâlnea cu ceilalți membri din Biroul Politic..„…(va urma, mai jos)

Încep un nou serial, despre exodul evreilor din România.
De fapt, l-am început acest serial cu prezentarea filmului Alyah Dada.
Ce vreau să arăt cu aceste postări?
Prin acest serial vreau să arăt că exodul evreilor din România a fost aproape la fel de spectaculos ca exodul de acum 3000 de ani din Egipt și că tot Dumnezeu este cel ce a condus și acest exod din România.
Citate biblice despre împrăștierea evreilor în lume nu dau acum, sunt multe, a fost pedeapsă, dar citate despre „vă voi scoate dintre popoare„, „vă voi strânge” și „vă voi aduce înapoi” dau la sfârșitul postării.

La 30 decembrie 1947 regele Mihai a abdicat și România a devenit o închisoare comunistă. Nu se mai putea ieși din România. (Trebuia ca cineva să-i scoată pe evrei afară, conform profețiilor.)
După 5 luni în mai 1948, statul Israel a luat ființă și britanicii s-au retras din palestina, exodul putea începe. Acum nu mai erau piedici să fie aduși, dar cum să fie scoși?

Să vedem mediul, detaliile, istoria așa cum a fost, cu minunile ei.
      „La 1 octombrie (1949), Ben Gurion s-a întâlnit la Tel Aviv cu Nicolae Cioroiu, șeful diplomației române în Israel. Ben Gurion i-a spus că „dezvoltarea relațiilor dintre cele două țări depinde …. de emigrarea evreilor care ar vrea să plece din România””. O lună mai târziu, Moshe Sharett, ministrul de Externe al Israelului, a protestat de faţă cu același Cioroiu împotriva faptului că guvernul român impunea constrângeri nedrepte emigrării evreilor: navelor sub pavilion israelian nu li se mai permitea să acosteze în România, plecările colective erau anulate, iar constrângerile severe făceau tot mai dificile plecările individuale. Întâlnirea a fost tensionată. Sharett i-a spus lui Cioroiu: „Imigrarea este axa politică a guvemului în Israel. R.P.R., dușmanul sionismului și guvernului [israelian], refuză discuții, n-a răspuns scrisorii noastre, ne atacă, arestează sionisti, nu ține promisiunea dată lui Namir, Agami, Eliasiv [directorul Ministerului de Externe israelian], nu este primit oficial (…). Nu pot concepe relații diplomatice între cele două state cu puncte de vedere cu totul opuse, în special în problema emigrării.

Scena amintește de mijlocirea făcută de Moise și Aaron pe lângă autoritățile egiptene de acum 3000 de ani
Amenințările lui Sharett nu erau vorbe goale. La 21 noiembrie 1949, Israelul i-a rechemat pe Rubin și pe Agami din România. Ziarele israeliene au lansat o campanie de presă susţinută împotriva autorităţilor române.
……
Apoi (Aaron și Moise moderni) au schimbat tactica, populația evreiască din România era cea mai mare din Europa în afară de Uniunea Sovietică.
Totusi, Israelul nu putea ignora importanța populației evreiești din România. La două luni după plecarea lui Agami și a lui Rubin, Israelul l-a desemnat pe Ehud Avriel șef al consulatului său de la București. Guvernul Israelului a continuat să roage stăruitor România să accepte plecarea evreilor. (parcă sunt Moise și Aaron) Cum însă eșecurile eforturilor diplomatice au continuat, Israelul a trecut la măsuri mai puțin convenționale.”
     Aici începe „jocul” lui Zalman Robinson, numit de Ben Gurion, „fratele împărătesei„, (să ne reîntâlnim cu ei în casa Anei Pauker la București):

După cum își amintește Moses Rosen, „nu pot fi doi oameni cu opinii mai diferite decât Zalman și Ana, el era profund religios și un sionist devotat, iar ea era comunistă convinsă și atee. Totuși, nutreau unul față de celălalt dragoste și un profund respect. Recunoșteau faptul că erau idealiști, fiecare în felul lui. Când Zalman a venit pentru prima dată acasă la ea, Ana l-a îmbrățișat, l-a sărutat și i-a spus în idiș: „Zalman, ai ajuns acasă”. El a răspuns: „Acasă e în Israel, nu aici»”. În București, Robinson și-a continuat viața pioasă, a menținut contactul cu ceilalți evrei ortodocși și cu misiunea diplomatică a Israelului în București, iar la sinagogă a predat copiilor evrei limba ebraică și Talmudul.      Leibovici-Lais, prieten apropiat al lui Zalman Robinson, a declarat că un funcționar important al guvernului israelian l-a contactat pe Robinson cu puțin timp înainte să plece în România și l-a rugat să vorbească cu sora lui despre emigrarea evreilor. De asemenea, ministrul de Externe al Israelului a contactat-o pe soția lui Robinson, Dina, chiar înaintea plecării ei în Români şi i-a spus că soțul ei, în calitate de frate al Anei Pauker, „ar trebui să se ocupe personal de problemele legate de emigrare.
În acea vară, când restricțiile privind emigrarea au fost repuse în vigoare, israelienii s-au bazat din nou pe Robinson, pe care Ben Gurion l-a numit „fratele împărătesei„.
De la început, Robinson a folosit orice posibilitate și ocazie pentru a interveni pe lângă sora sa. A rugat-o ,,de nenumărate ori (…) să permită emigrarea liberă (…) mai ales a evreilor sioniști”. Începând cu decembrie 1949, a insistat să permită emigrarea sioniștilor, mai ales a celor credincioși, susţinând că evreii credincioși și sioniștii ar trebui să fie lăsați să plece, „deoarece nu erau bine văzuți în România””. În afara acestor apeluri constante adresate surorii sale pentru înlesnirea emigrării evreilor, Robinson a militat activ pentru eliberarea sioniștilor arestaţi. De asemenea, a determinat-o pe sora sa să permită trimiterea de medicamente în închisoare pentru evreii bolnavi.
        Robinson era un om curajos. Rosen scrie: „Când autorităţile române au arestat conducerea sionistă în data de 10 iulie 1950, Zalman a fost indignat. A auzit că cei aflați la conducerea României, pe care-i cunoştea bine, căci îi întâlnise în casa surorii sale, aveau întâlnire cu ea. Cu o foaie de hârtie în mână, a intrat neinvitat în camera unde se adunaseră. Surprinşi, conducătorii comuniști l-au întrebat ce dorea. «Am o cerere scrisă», a răspuns el. «Ați arestat șefii organizațiilor sioniste. Sunt sionist. Vă rog, arestați-mă și pe mine.» Liderii comuniști au izbucnit în râs. Socoteau că intervenția sa fusese atât de amuzantă, încât au încercat să facă și ei glume cu el”.
Autorul cărții despre emigrarea evreilor,
Captură de ecran din 2019.11.05 la 23.50.56.png
din care citez (din paginile 67-71, cu albastru) se întreabă:
Oare (Ana Pauker) să fi fost influențată de fratele ei sionist, Zalman, atunci când a permis evreilor să plece în lsrael?… Deși improbabilă, această posibilitate nu poate fi trecută cu vederea. Oare să fi fost influențată de Holocaust, dându-și seama care ar putea fi soarta celor rămaşi în Diaspora?
      Chiar și azi, în perspectiva dată de trecerea timpului, răspunsul la întrebările lui Rosen nu poate fi univoc. ….
Care au fost rezultatele acestor eforturi?
Încercările Israelului de a ușura emigrarea evreilor români nu au fost zadarnice. În data de 29 noiembrie 1949, ministrul român de Interne a mai ușurat criteriile de emigrare, puțin și cu precauție, permițând emigrarea mai multor evrei, cu excepția tehnicienilor. Totuşi, permisele de plecare erau acordate individual, pentru a nu provoca probleme în economia românească“.
Cu siguranță prin emiterea acestor permise de plecare individuale, nici ministrul de interne român, nici un comunist din guvernul de atunci, poate nici cei de-ai Israelului nu vedeau împlinirea profeției lui Isaia, că-i va scoate din toate țările UNUL CÂT UNUL:
În vremea aceea, Domnul va scutura roade de la cursul Râului până la pârâul Egiptului; iar voi veţi fi strânşi unul câte unul, copii ai lui Israel!” Isaia 27:12
Ce a urmat acestei ușurări de pe vremea „împărătesei”, a faraonului României, a Anei Pauker?
Conform documentelor de arhivă, „de la 100 de plecări lunar, ritmul eliberării vizelor a crescut la 500-600 (pe lună n.n.) în ultima perioadă a anului 1949, pentru ca la începutul lui 1950 să ajungă la aproximativ 2.500 pe lună, un total de 15.500 de persoane părăsind țara pentru a se stabili în Israel în perioada noiembrie 1949 -aprilie 1950, când PORȚILE ȚĂRII AU FOST DINTR-O DATĂ LARG DESCHISE. La 31 martie 1950, conducerea Ministerului de Interne s-a întrunit [sub conducerea lui Teohari Georgescu, membru al Biroului Politic] pentru a dezbate decizia partidului de a elibera între 10.000 si 12.000 de vize lunar începând cu luna aprilie 1950 (…). Cifrele au depăşit curând orice așteptări, între 1 ianuarie și 1 iunie 1950 acordându-se în jur de 47.000 de vize de ieșire, dintre care 37.000 eliberate doar în aprilie și mai. Între 1 ianuarie si 15 mai  1950 au fost depuse 53.480 de cereri de emigrare“. În iunie, luna următoare,  Ministerul român de Interne discuta deja despre cât anume îi era îngăduit fiecărui emigrant evreu să ia cu el.
       Relaxarea politicii de emigrare a dus la un exod al evreilor. Doar din sectorul 11 al Bucureştiului s-au înscris pentru plecare 12.200 de evrei. Până în 12 mai 1950 s-au înscris 6.146 de evrei din Bacău  și 6500 dintre cei 10.000 de evrei din Arad (dintre care 600 erau membri ai Partidulul Comunist).
     Câteodată, Miliția Locală mergea din ușă în ușă pentru a distribui formularele de emigrare iar în Săveni, Moldova, au bătut toba pentru a anunța evreii că puteau ridica formularele. Un raport…. privind emigrarea evreilor în anul 1950 menţionează următoarele cifre:
Ianuarie 1.500
Februarie 2.000
Martie 3.000
Aprilie 3.000
Mai 4.000
Iunie 5.000
Iulie 7.000
August 7.000
Septembrie 7.000
Octombrie 4.000
Noiembrie 3.000
Decembrie 3.000
Exodul a continuat în 1951, când între 50.000 si 60.000 de evrei au primit vize de ieșire. Până în momentul în care Partidul Comunist Român a sistat plecările libere, s-au emis vize de ieşire pentru 100.000 de evrei“.

Când Ana Pauker a căzut în dizgrație în iunie 1952, emigrarea spre lsrael a încetat complet. În timpul mandatului său, nu mai puțin de 100. 000 de evrei au plecat din România pentru a se stabili un Israel.

Robinson, considerat de rabinul din Buhuși „telefonul nostru la Cominform” și de Rosen „un om cucernic, dar naiv”, a fost arestat la 30 aprilie 1953. A petrecut doi ani și jumătate într-o închisoare românească. Potrivit lui Rosen, s-a întors în Israel distrus, după ce una dintre fiicele sale a încercat să se sinucidă și crezând că Ana căzuse în dizgrație din cauza lui“.

Aceeași poveste cu detalii o spune și Aviezer Șeluș, secretar al Ambasadei Israelului din acea perioadă. Minutele 27-33 din filmul Alyah Dada.
Captură de ecran din 2019.11.06 la 00.06.25.png
Erau așa de mulți oameni la coadă că nu mai puteau face față funcționarii….
Captură de ecran din 2019.11.06 la 00.10.45.png
A doua zi le-au adunat, le-au pus în saci…
Captură de ecran din 2019.11.06 la 00.12.34.png
Dar hai să ne întoarcem cu gândul la Cel ce a planificat aceste lucruri cu mii de ani înainte și le-a adus la îndeplinire sub ochii noștri, voi cita din Biblie mai multe texte care ne vorbesc despre acest Exod, să vedem Cine l-a planificat:
Eu vă voi lua pe unul dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie şi vă voi aduce înapoi, în Sion.” Ieremia 3:14
„…chiar dacă veţi fi izgoniţi la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce iarăşi în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo.” Neemia 1:9
„…vă voi strânge din toate neamurile şi din toate locurile în care v-am izgonit, zice Domnul, şi vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie.” Ieremia 29:14
Şi veţi şti că Eu sunt Domnul când vă voi aduce înapoi în ţara lui Israel, în ţara pe care jurasem că o voi da părinţilor voştri.” Ezechiel 20:42
Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările şi vă voi aduce iarăşi în ţara voastră.” Ezechiel 36:24
Peste tot Dumnezeu a scris în Scriptură că „vă voi scoate”, „vă voi strânge”, vă voi aduce”, adică că Dumnezeu face aceste lucruri, să continuăm:
„…vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel.” Ezechiel 37:12
„…voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi” Țefania 3:19 (vai de noi, ca români trebuie să ne pocăim!)
În vremea aceea, vă voi aduce înapoi; în vremea aceea, vă voi strânge, căci vă voi face o pricină de slavă şi de laudă între toate popoarele pământului, când voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război sub ochii voştri, zice Domnul.” Țefania 3:20
Pentru cei ce ați fost provocați la gust și doriți să mai citiți pe subiect, aveți aici câteva analize extrem de documentate:
-că evreii vor fi scoși prin urgii din țările pribegiei lor,
-de ce a trimis Dumnezeu comunismul peste Estul Europei?
de ce nu au cucerit evreii ierusalimul înainte de 1967?
-de ce evreii ortodocși nu sunt sioniști (în general)?
-felul în care evreii ies din amorțirea potirului și intră neamurile.

Concluzie: pentru noi românii, mai ales cei care am trăit chiar parțial asprimea regimului comunist cu frustrările și absurditățile lui, ne este ușor să vedem comparându-ne istoria cu profețiile biblice, că Dumnezeu a folosit împrejurările grele, pentru noi de neînțeles pentru a-i determina pe evrei, pe „poporul său” să vrea să plece. Este incredibil cum, în acea perioadă când nimeni nu putea pleca din România, evreii au plecat, aceasta a fost NUMAI mâna lui Dumnezeu și această constatare este principala CONCLUZIE A ACESTEI POSTĂRI.

Dacă ai meditat la aceste texte, răbdătorul meu cititor, trebuie să știi că scopul pentru care m-am obosit să le scriu este să te duc cu gândul acolo la baricadele conștiinței din tine, acolo unde ceva din tine ar vrea să te facă să crezi, dar altceva se opune.
Am vrut să dau muniție părții care trebuie să te ducă la ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu, la Biblie. Să-ți dorești s-o citești.
Scopul acțiunii este să te fac să treci cu mintea de partea cealaltă, să dorești binele, să-l cauți și să vrei cu tot dinadinsul să asculți de Dumnezeu.
Domnul Isus Hristos, cel ce a fost răstignit și înviat, el este Stăpân și al evreilor și al celorlalte popoare, El face aceste lucruri.
Crede în El, cere-i să te ajute! Roagă-te Lui, el a creat urechea, aude bine chiar când te rogi în șoaptă, chiar în gând, încearcă.
Dar înainte de a te ruga amintește-ți dacă ai nedreptăți față de unul-altul din cei apropiați. Va trebui să rezolvi cu ei, nu merge să ceri iertare de la Dumnezeu, dar de la aproapele tău, nu.
Problema e că nu mai este mult timp până la schimbarea actului istoriei, e perioadei în care ne aflăm, iar această schimbare va fi printr-o catastrofă despre care nu mai scriu acum. Dar întoarcerea evreilor în Israel este unul din cele mai sigure semne ale acestui sfârșit.

 

 

 

3 Responses to Exodul din România. Zalman Robinson ,”fratele împărătesei”. Primul val: 1959-1952, peste 100000 evrei plecați (2)

  1. vesteabună spune:

    După insistențe de o zi, această postare a rămas fără drept de aprobare la promovare pe cartea cu fețe. Așa să fie.

    Apreciază

  2. vesteabună spune:

    Nu am vrut să dau drumul la a doua parte (și a treia) a acestui miniserial despre Exodul evreilor din România până nu mă documentez mai bine. Așa că am găsit pe okazii cartea lui Teșu Solomovici, „Securitatea și evreii” ambele volume și le tot citesc. Este o cu totul altfel de imagine a epocii, diferită de cea redată de Marius Oprea. Teșu scrie ca evreu, ca martor al evenimentelor și ca victimă.
    Îmi dau seama că este aproape imposibil să înțeleg și să redau atmosfera politică din acea vreme, o cunoșteam doar din prisma conflictului comuniști-necomuniști sau cel mult al conflictului atei-creștini. Că în aceste războaie noi, vechiul război: evrei-antievrei, nu era stins, dimpotrivă, nu mi-a spus nimeni.
    Teșu o spune și o spune bine.
    Prinde atmosfera epocii, emoțiile, fricile, teroarea, spaima tuturor, evrei, neevrei, deopotrivă.
    Prinde bine în carte prostia comuniștilor, a legionarilor, îngustimea lor de minte, urgii toate, văzute în cadru profetic, așa că nu ne mai mirăm de ce evreii au fugit.
    Apoi mai este idealul sionist, bine reprezentat în România interbelică, împiedicat de britanici să se înfăptuiască, dar atunci când statul Israel a luat ființă, deja România era republică de 4 luni și jumătate, până la o vreme nu-i lăsau să intre în Israel, apoi când i-au lăsat, nu-i mai lăsau să iasă din România.
    Fidel scopului acestui blog, îmi simplific sarcina și extrag din analele epocii doar acele fapte care arată împlinirea unor profeții.

    Apreciază

  3. vesteabună spune:

    O altă variantă a acestei istorii este descrisă la pagina 65-67 din cartea de mai sus, citez:”Ca şi iugoslavii, românii au încercat să-şi refacă industria petrolieră după distrugerile aduse de război. Dan îşi aminteşte că „acest tip de echipament putea fi găsit doar în Occident şi se pare că [românii] ştiau cui să se adreseze (…). L-am luat cu mine pe expertul meu, Ephraim Illin, şi am plecat în Bucureşti ca oaspeţi ai Ministerului român al Comerţului (…). Convorbirile cu românii au fost directe şi deschise. Nu le ajungeau trei sau patru utilaje de forare. Doreau o încărcătură de vapor completă şi erau gata să plătească oricât ceream (…). Spre deosebire de iugoslavi, ei se aşteptau să fie plătiţi şi pentru permisele de ieşire acordate evreilor. După Pan York şi Pan Crescent, nici un evreu nu mai părăsise România. Aveam acum un atu important pentru negocieri. Ephraim Illin s-a ocupat de partea legată de afaceri, iar eu de partea legată de evrei.

    Potrivit lui Leibovici-Lais, negocierile privind echipamentul petrolier de forare au început în ianuarie 1949, sub conducerea lui Namir şi Pauker, şi au continuat în 1950 cu Illin şi Dan. Pauker l-a rugat pe Namir să lase detaliile negocierilor în seama lui Agami, respectiv a reprezentantei ei, Ana Tomagé.

    Informat de cererea lui Pauker, Moshe Sharett, ministrul israelian de Externe, l-a trimis imediat pe Agami la Bucureşti în calitate de diplomat israelian. Totuşi, negocierile sale cu autorităţile române nu au avut nici un rezultat. Astfel, cu ajutorul lui Avriel şi al lui Dan, Agami l-a contactat pe Illin. S-au întâlnit la Paris, iar Illin a fost bucuros să furnizeze românilor echipament petrolier de forare, ţevi şi tractoare în schimbul evreilor.

    Anticipând faptul că era posibil ca tranzacţia să nu reuşească sau să fie deconspirată, Shiloah s-a pregătit pentru un eventual eşec. A trimis legaţiei Israelului din Bucureşti o telegramă cifrată care, din câte îşi aminteşte Illin, comunica: ,,Illin pleacă în România, crezând că va rezolva problema imigrării. Nu avem nici un motiv să credem că va reuşi. Nu vă identificaţi cu el, nu cooperaţi cu el, evitaţi orice contact direct cu el. Dacă reuşeşte, va fi felicitat. Dacă nu reuşeşte, să nu-i acordaţi nici un ajutor.

    La început, Illin a crezut că afacerea cu românii va fi „o repetare a scenariului iugoslav”. Curând însă şi-a dat seama că e vorba despre „o partitură complet diferită (…). Iugoslavii dacă se poate generaliza caracterul naţional sunt sinceri şi câteodată naivi (…). Românii în schimb… complet diferiţi: creează probleme, sunt suspicioşi, arţăgoşi şi meschini. Negocierile cu ei erau la fel de dificile ca despărţirea Mării Roşii, mai ales când erau reprezentaţi de comuniştii evrei, unul dintre blestemele care nu apar în Torah. Deşi iugoslavii erau şi comunişti devotaţi, ei erau în primul rând patrioţi care se gândeau la ceea ce era mai bine pentru Iugoslavia. [România] (…) era o ţară comunistă extremistă.

    Negocierile cu Gogu Rădulescu, ministrul român al Comerţului, cu locţiitorul său Abramowitz şi cu un agent de securitate sovietic au reprezentat o încercare grea. În cele din urmă s-a ajuns totuşi la o înţelegere, care a şi fost implementată: autorităţile române au plătit pentru echipamentul petrolier de foraj parţial în numerar şi parţial în evrei. Dan îşi aminteşte că „ţevile şi utilajele de forare erau în acel moment mult mai importante pentru români decât o mână de evrei în plus (…). Înţelegerea semnată între Ephraim Illin şi români se referea la o încărcătură completă de echipament de forare. Chiar dacă nu s-a menţionat explicit un quid pro quo, înţelegerea dintre mine şi români includea permise de ieşire pentru multe mii de evrei care se mai aflau în România. Cifra era astronomică, în jur de 20% din toţi evreii rămaşi în România, dar românii au fost bucurosi să accepte.

    Am bele părți au avut de câștigat, în doi ani israelul a primit din România aproape 100.000 de cetățeni noi, iar economia românească a fost înviorată prin influxul de valută forte și de echipament petrolier de foraj.”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: