Fiara cu dinți de fier

Prima dată am fost la un muzeu al torturii în Praga în anul 1994. Atunci, am fost trimis de fabrica unde lucram la o expoziție internațională, împreună cu încă doi colegi, timp de o săptămână. Directorul ne-a spus degajat: „să nu stăm tot timpul în stand”, „să facem cu rândul și să mergem să vizităm Praga”, că de fapt „excursia e mai mult un fel de premiu pentru rezultate bune la lucru”, că „Praga e un oraș frumos”. I-am ascultat sfatul și am făcut cu rândul: din trei, unul stătea în stand și doi ne plimbam.
Era sfârșit de Aprilie, pomii erau înfloriți, vremea caldă, iar Praga era mirifică.
Pe Vltava erau lebede, podul Carol era înțesat de turiști într-un furnicar nemaivăzut.
Cam așa e tot timpul.
podul carol.jpg
La fiecare picior pe acel pod erau statui de bronz cu diferite personaje,  statui care unele erau lucioase de frecat, foarte mulți le atingeau cu o emoție mistică, erau siguri că le face bine, le aduce noroc.
Le-am ocolit.
Undeva mai sus, pe drumul spre Hrad, m-am bucurat când am văzut Ambasada României. Acum, la 25 de ani de atunci,  după ce mi-am dat seama de câte zeci de români m-au turnat la Securitate&fii, în câte sute de pagini, nu mai îmi mai bate inima la gândul României mai mult decât cum îi bate unui pușcăriaș condamnat pe viață la gândul Pușcăriei. Nici el nu poate ieși din pușcărie, nici eu din limba română. Chiar dacă aș putea să mă dau afară din țară, nu mă pot da din limba română, așa că de nevoie, le iubesc.
(Apropo, iubirea este o poruncă, chiar dacă n-ai hormoni, nici alte motive. Obișnuim să asociem iubirea cu hormonii, o asociem cu dragostea tinereții, puternic alimentată de hormoni. Dar ce te faci cu dragostea de Dumnezeu, care este tot o poruncă? Pentru asta nu se cer hormoni, se cer sinapse. Dar cu porunca de ați iubi soția, soțul, copiii? Fără hormoni.)
Dar eu eram tânăr la Praga, dornic de a vedea lumea asta, aveam 27 de ani, umblam toată ziua cu Florin, un coleg din București, ne-am cunoscut atunci, care visa să plece în America (a plecat), cumpăram cu un dolar și ceva un kilogram de banane și o sticlă de Cola cu care supraviețuiam peste zi. (Dimineața, la hotel aveam bufet suedez, ne ghiftuiam.) La fix fără zece la fiecare oră, dacă eram pe-aproape, fugeam în Piața Primăriei unde bătea ceasul în vestita procesiune la care stăteau gură-cască sute de oameni. Apăreau niște statuete ce se mișcau robotic când bătea ceasul, iar privitorii erau în extaz.
ceaspraga.jpeg
Pe podul Carol cântau muzicieni de toate felurile și la toate instrumentele, cu cutiuța de căpătat bani în față. Chiar și trupe. De o trupă îmi amintesc, cântau muzică populară cehească, ceva între cea românească și muzica country. Cu rusa și ucrainiana mea, mai înțelegeam și ceha, „traduceam” lui Florin ce înțelegeam, mai făceam câte-o poză și trecea vremea. Trupa de care zic cânta un cântec despre „zelena travicika” (ierbuța verde), iar o fată din formație ieșea cu casete de vânzare și vindea nu puține, parcă cu 10 dolari bucata, turiștilor entuziasmați.
muzicieni.jpg
Am prins tot zile cu soare și printre turiștii care pierdeau vremea ca noi, chiar ne era bine.
Spre sfârșitul săptămânii, un anunț pe o clădire de lângă podul Carol mi-a atras atenția: Muzeul Instrumentelor de tortură medievale (Museum of Medieval Torture). Am intrat, fără Florin, care nu înțelegea ce ar putea fi pasional într-un astfel de muzeu.
Muzeul era cam gol, camerele întunecate și mă opream în fața fiecărui exponat.
Brusc, cărțile copilăriei, Graiul Martirilor primelor secole de Petru Popovici, istoriile despre inchiziție mi-au năpădit memoria. Prin camerele întunecate al muzeului parcă eram cu sute de ani în urmă în beciurile Inchiziției, atmosfera era copiată fidel. M-au prins fiorii privind la 3-4 pași tot altă unealtă de tortură, alte fiare, curele, scări, funii, clești, lanțuri, cuști, butuci, stâlpi, scripeți, scări, roți, cârlige , era un număr fără sfârșit de instrumente folosite cu scopul special de a obține „mărturia”, adică de a-l face pe cel chinuit să spună ce vrea anchetatorul, ca apoi, pe baza mărturiei proprii, cel chinuit să fie ucis.
Fecioara de la Nurnberg era un fel de sicriu vertical din 2 bucăți în forma unei femei (ca o matroshka rusească, dar la mărimea unui om) , unde condamnatul era închis. Turtura consta în faptul că toată cutia era plină cu dinți de fier, ca niște cuie, dar mai groase, care intrau în carnea omului, dar fără să-l ucidă imediat. Moartea venea după ore întregi de durere, de sângerare și de chin.
I-am făcut o poză „fecioarei” la 5 ani după aceea, în 1999, când mă întorceam cu soția din Danemarca și am dus-o „să-i arăt ceva”. Poza nu e clară, era întuneric, renunț să pun pozele de-atunci. Pun mai bine poze de la un muzeu din Italia, vizitat anul acesta.
Dacă aveți drum pe-acolo, nu ratați.
Captură de ecran din 2019.10.29 la 20.13.47.png
Trebuie să știți mai întâi că tortura pentru inchiziție era o știință, se studia la școli speciale, erau manuale reediate periodic, groase și stufoase, toate făcute să învețe cum să se provoace durere și mai ales să determine „mărturisirea”, adică să-l facă pe cel chinuit să zică cu limba lui ce vor călăi. Orice.
Iată o carte de învățat torturarea, editată prin 1376, apoi tot reeditată timp de peste 400 de ani, Directorum Inquisitorum:
Captură de ecran din 2019.10.29 la 20.42.57.png
Una din cele mai eficiente unelte, despicătorul de genunchi sau de încheieturi:
despicator genunchi.jpg
Dinți de fier, fiara cu dinți de fier, la acest text m-a dus gândul anul acesta în Italia, și m-a lăsat acolo, n-am putut vedea altceva privind aceste instrumente, decât profeția care le-a descris  înainte de a fi aduse la existență. (Daniel 7:7 „După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte şi avea zece coarne„, apoi 7:19”…am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra – care se deosebea de toate celelalte şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fier şi gheare de aramă, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce rămânea ” și 7:23 „Fiara a patra este o a patra împărăţie care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi.„.) Oroarea pe care am trăit-o la muzeul din Praga în 1994 a fost mare, dar cumva a fost atenuată de darwinistul gând că am evoluat acum ca societate, că „ce bine că aceste lucruri nu se mai întâmplă„.  Dar anul acesta am înțeles că cronologic nu suntem departe de inchiziție, nici de holodomor, nici de Marea teroare, nici de Auschwitz și că dinții de fier ai fiarei pot fi reactivați oricând. De fapt și sunt reactivați, sub alte forme. Ne-am petrecut cu soția și câțiva apropiați ultimele zile privind la priveghiurile și înmormântările a doi oameni mari care au murit deodată: Mia Iovin și Petru Popovici. Fratele Mia Iovin care a cunoscut la Gherla ororile lanțurilor și izolării a rămas toată viața un om în afara sistemului, nu a devenit un om al concesiilor, tocmai pentru că nu s-a temut de acești „dinți de fier”. De fapt, scopul acestor dinți era acesta, să ducă la concesii, să obțină supunerea, să inducă frica. Și au reușit. Franța în mare parte, Italia, Spania, au rămas catolice cu ajutorul acestor „dinți”.
Dar să-i prezint succint:
Suspendarea….
suspendarea.jpg
în acest mediu, înconjurat de iezuiți, unii dictând iar alții pregătiți să scrie confesiunea, omul era atârnat, coborât, iar ridicat, i se mai legau de picioare greutăți…
Captură de ecran din 2019.10.29 la 20.38.47.png
mai departe citiți voi ce au mai inventat:
Captură de ecran din 2019.10.29 la 20.40.10.png
Smulgerea unghiilor…
Captură de ecran din 2019.10.29 la 20.46.32.png
Turnarea de plumb topit în urechi, gât, alte orificii ale corpului…
Captură de ecran din 2019.10.29 la 20.48.03.png
Zdrobitorul de degete….
Captură de ecran din 2019.10.29 la 20.51.36.png
leagănul lui Iuda, un sistem de chingi prin care victima era lăsată cu anusul pe o piramidă metalică ascuțită, nevând alt punct de sprijin, un fel de tras în țeapă care prelungea foarte mult chinul.
Captură de ecran din 2019.10.29 la 20.54.09.png
Un dinte de fier și acesta. Alți dinți de fier avea masa de întins oameni cu ajutorul unor vinciuri ….
Captură de ecran din 2019.10.29 la 20.58.57.png
Mulți dinți….
Captură de ecran din 2019.10.29 la 20.59.47.png

Închei prezentarea cu un scaun de tortură din fier, sub scaun fiind așezat un vas cu cărbuni arzând.
Captură de ecran din 2019.10.29 la 21.03.15.png
Trebuie să caut pe net o  poză sugestivă a fecioarei de la Nurnberg, un instrument de tortură extrem de răspândit în sediile inchiziției ….am găsit.
Captură de ecran din 2019.10.29 la 21.08.02.png
Plină cu dinți de fier.
La Praga în 1994, am ieșit din muzeu alt om, cu alte gânduri.
N-am mai văzut nici turiști, nici nimicuri vândute la orice tarabă, nici statui lustruite de cât le-au frecat idolatri, nici mulțimea din piața primăriei, nu m-a mai minunat.
De fapt, stai, mi-am zis, în acest oraș a fost un Jan Hus. Oare a murit degeaba? Așa se pare, orașul e catolic prin orice fibră.
Trecând pe stradă, o fată ne-a îmbiat cu invitații la un concert, era într-o biserică catolică, bineînțeles era și liturghie servită cu concertul. Primeam multe astfel de invitații.
N-am putut vedea decât colții fecioarei atunci, colți cu ajutorul cărora Cehia care cândva era 90% reformată, a fost întoarsă spre catolicism. Cu astfel de instrumente.
La ieșirea din muzeu n-a mai fost frumoasă Praga, nici lebedele de pe Vâltva, nici pomii înfloriți, nici formația ale cărei melodii cu „zelena travicika” sunau acum atât de departe de realitate, atât de fals.
Nici turiștii gură-cască la ceas la fiecare oră fixă, nici tarabele de suveniruri sau imitațiile de lupte ale unor vânzători de armuri, nimic nu m-a mai mișcat. Realitatea este suferința, și mi-am amintit de poezia lui Dorz.
Acum, la 25 de ani de-atunci văd tot așa, dar văd mai mult.
Văd profețiile care au scris despre aceste vremi, despre acești dinți și gheare.
Noi nu așteptăm o lume fără suferință, ci suferința cu siguranță urmează.
Păcatul produce suferință în semeni și provocatorii acestei suferința trebuiesc pedepsiți.
Lumea este strâmbă, cu toate pancartele și lozincile sub care defilează cei ce îi vestesc „dreptatea”. Noi, ca creștini trebuie să vedem minciuna și corupția, frivolitatea și iubirea ignoranței, de la vlădică până la opincă, de la profet la preot, de la judecător la judecat.
Poate facem parte dintr-un eruv, dintr-o bulă socială despre care ne place să credem că este o insulă de dreptate, de virtuți, poate un cult, ….
Să fim serioși, tocmai conducătorii cultelor, sub amenințarea acestor dinți de fier au standardizat concesii, au coborât standardul și au spart bula, au dezgrădit eruvul, au dărâmat zidurile a ceea ce părea o frumoasă grădină de virtuți.
Un ultim gând: mi-am pus întrebarea și atunci la Praga, și în Italia, la acest muzeu, și citind cărți sau discutând cu frați care au trecut prin anchete, dacă eu aș putea suporta durerea, dacă mi-aș iubi mai mult pielea sau încheieturile sau aș zice ce mi se dictează să zic?
Grea întrebare.
De-a lungul vieții, după 1994, de fiecare dată când mi-am cumpărat un lucru pentru confort, când am plătit pentru ceva „mai bine”, mi-am amintit instrumentele de la Praga și mi-am zis că unii „au suferit lanțuri și închisoare” și noi suferim lucrând în plus pentru confort în plus.
Dacă vrei să răspunzi dacă ai putea rezista, fă o probă: vezi dacă poți rezista la o cerință mai simplă a unui „anchetator” din camera ta: la poftă. Lasă telecomanda, dă click numai pe ce trebuie, nu face ce ai tu chef, ci ce poruncește Stăpânul, ia Biblia și citește, apleacă-te în rugăciune, dă un telefon la un frate bătrân, vizitează și ajută o văduvă în necazuri. Dacă poți cu stăruință și angajament să faci numai ce trebuie, probabil ai rezista și într-o astfel de anchetă să zici numai ce trebuie, oricât s-ar strânge șurubul, oricât s-ar întinde funia.
Poți începe această crucificare a poftei azi.

 

3 Responses to Fiara cu dinți de fier

  1. „O, nu-s mai tari ispitele ca harul
    Ce l-ai primit ca sa le poti rabda;
    Caci nu se cere-ntai sa urci Calvarul –
    Intai, primesti putere de-a rabda.”

    Apreciază

  2. „Dar anul acesta am înțeles că cronologic nu suntem departe de inchiziție, nici de holodomor, nici de Marea teroare, nici de Auschwitz și că dinții de fier ai fiarei pot fi reactivați oricând.”

    Asta zice și wikipedia:

    „Instituțiile Inchiziției au fost abolite la începutul secolului XIX, după războaiele napoleoniene din Europa și după războaiele hispano-americane de independență. Instituția a supraviețuit ca parte a Curiei Romane, dar în 1908 a fost redenumită în Congregația Sacră Supremă a Sfântului Scaun. În 1965 a devenit Congregația pentru Doctrina Credinței.”
    De aici: https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Inchizi%C8%9Bie

    Apreciază

  3. „Nu fiara cu hula-i grozavă
    Închide al istoriei fald,
    Ci Mielul ce-aduce din slavă
    Cetatea cu porți de smarald!

    Un Mire va fi și-o Mireasă,
    Și-un cosmos sfințit prin Cuvânt
    În care domni-va o rasă:
    Acei ce-au fost sfinți pe pământ.”
    P. D., Apus de mileniu

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: