Crezi tu în proroci, mortule? Despre logica profetică.

Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Ştiu că crezi.” FA 26:27

Daniel, Daniel
Împărțirea asta în două, fără să stabilești exact pe unde, lasă leneșilor multe scuze.
Ei vor face 1% și-l vor ruga pe Domnul, că-i mare, bun și puternic, nu ca amărâții de noi, să facă restul de 99%. Planul ăla, „nevăzut, profund, ontologic”.
Fac totul pentru Evanghelie” spunea Pavel, mai spunea, „…de la Ierusalim şi ţările de primprejur până la Iliric, am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos„. Romani 15:19
De fapt la Pavel nici nu se văd cele două planuri, el spune despre lucrarea lui așa:
Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca neamurile să-I fie o jertfă bine primită, sfinţită de Duhul Sfânt. Eu dar mă pot lăuda în Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu. Căci n-aş îndrăzni să pomenesc niciun lucru pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele, fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt.” Romani 15
Vedem deci un singur plan, nu Pavel și Hristos, văzut și nevăzut.
Așa că putem spune liniștit că explicațiile, interogările altora, întrebările și răspunsurile sunt „lucrul lui Hristos”. Nu am putea spune că atunci când l-a întrebat pe Agripa „crezi tu în proroci” a fost Pavel, fără Hristos. Pentru că el nu putea aminti nimic ca venind de la sine.
Chiar această despărțire este periculoasă. A aștepta revelația, intervenția divină pentru orice lucru, pentru o argumentare simplă de exemplu, atunci când și cel ce învață și cel învățat au un temei comun, e absurd. Da, cel ce învață știe ceva mai mult, dar nu poate ignora ceea ce cel învățat știe deja. Chiar de la aceea va pleca.
Așa că întrebarea adresată lui Agripa nu se potrivește cu evaluarea dumitale „Cuvantul nu explica omului aflat in Adam nimic, din simplu fapt ca nu ar avea cui (chiar asa, cui? mortilor?)” Păi ce? Pavel stătea de vorbă cu un Agripa mort? Iată că mortul aude, este întrebat, răpunde. Acest dialog presupune totuși că cel ce explică „are cui” și că cel în Adam „mort în păcate”, nu e și „mort în cuget”. Pavel slujea lui Dumnezeu din strămoși „cu un cuget bun”.
Oamenii ca Corneliu, ca famenul, aveau un cuget bun.
Lidiei, „Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel„. Fără explicațiile lui Pavel despre împlinirea profețiilor în Hristos, nu putea veni credința. Credința în ce? Samaritenii se întrebau, nu cumva este acesta profetul cel așteptat în lume? Era o așteptare, evenimente la care se gândeau, citeau comparau, judecau, nu trăiau transe mistice.
Există o logică a profețiilor, a Planului divin, de aici se nasc așteptările.
Credința într-un cuvânt profețit, asta e adevărata credință, compararea a ceea ce ai citit cu ceea ce ți se oferă să crezi că este împlinirea.
Atât timp cât există profeții, acestea sunt crezute de unii și le este așteptată împlinirea, așa era în cazul tuturor prozeliților, așteptau Profetul vestit de Moise în Deuteronom:
Domnul, Dumnezeul tău, te vei ridica din mijlocul tău, din frații tăi, un proroc ca mine: să ascultați de el!” Deuteronom 18:15
Alții nu le cred, alții nici nu vor să știe de Biblie.
Nu o transă mistică care conduce la afilierea de un grup, nu așa este convertirea, ci analizarea profețiilor, așteptarea lor și recunoașterea împlinirii lor.
Asta morții nu fac, analiza asta morților nu li se pretinde.
Este o jignire să spui cuiva „ești mort”, tu nu poți crede, apoi să-i cânți urechii, că poate se va trezi cugetul. Calea potrivită este prezentarea de argumente începând cu cele știute, apoi treptat cu cele necesare, spre închegarea unor convingeri, este un proces de învățare greoi. Teama și trezirea minții prin înștiințări au un mare rol în această învățare.
Această postare este un răspuns la comentariul de aici.
Să mai continui, mă întrebați:
Cine credeți dvs ca face lucrarea de străpungere in inima (Fapte 2:37)?
Răspund: eu cred că lucrarea de „străpungere la inimă” se face dacă cel ce explică, o face clar și convingător. Nu cine, ci cum. Arătați-mi un om străpuns la inimă la un mesaj fără argument, fără explicații provenite din Planul lui Dumnezeu și din teama de El.
Absolut deloc nu sunt de acord cu viziunea dumneavoastră și nu aveți dreptate, trebuie să vă corectați, să vă pocăiți și să căutați învățătura care duce la angajament.
Trebuie evitate orice învățături care duc la lene, la dezangajare, la demotivare și la o și mai mare confuzie.
Vestea Bună nu este un mesaj lipsit de logică, ce ar trebui să fie „primit” emoțional de „receptor”.
Nu poți numi acest ipotetic proces (sau moment) lucrare a duhului, decât dacă vrei să fi absurd.
Vestea Bună e Bună pentru că e ceva dorit, așteptat.
Cei ce ascultă mesajul nu sunt toți creiere goale, „tabula rasa”, nici cugete neutre, ci mulți din ei sunt ca și Corneliu, sau famenul, sau Agripa, oameni care gândesc, care citesc, care caută, care au credințe și așteptări, confuzii și întrebări.
Pentru aceștia Vestea Bună este răspunsul logic și dorit al așteptărilor lor. De aceea cine vrea să fie confuz și absurd poate rămâne, dreptul la prostie este un drept al omului, garantat de Constituție, eu scriu pentru ceilalți.
Nici lui Dumnezeu nu-i plac cei fără minte, adică ce ce vor să rămână „fără minte”, cei care nu vor să crească în înțelepciune.
Lipsa de plan logic, lipsa de plan profetic, lipsa de calendar al așteptărilor profetice în mesajul cuiva e garanția confuziei mesajului său.
Un mesaj angajant este bazat pe o schemă cronologică exactă, marcată de evenimente dovedite trecute și profețite viitoare.
Semnele acestor evenimente sunt dovezile în fața cărora o minte cât de cât curioasă se deschide spre analiză.
Dacă acest mesaj este proclamat sub forma aceasta și ascultat, atunci cel ce proclamă face „lucrul lui Hristos” iar dacă cineva crede acest mesaj, cu siguranță Domnul i-a deschis inima să asculte și să creadă.
Doar dacă se proclamă și se pretinde analiză logică de profeții, promisiuni și împliniri vorbim de evanghelie (Veste Bună).

5 Responses to Crezi tu în proroci, mortule? Despre logica profetică.

  1. vesteabună spune:

    24 mai: Dragă Samuel, „din rațiuni personale” comentariul dvs. nu trece de filtru.
    26 mai:….nici al doilea comentariu. Nu cred că ai înțeles internetul „Samuel”?! Acest tip de comentarii merită să fie postări. Fă-ți blog, scrie, răspunde la comentarii, etc.!
    De ce să încărcăm minusculul meu blog cu sarcini prea grele?
    Ar fi bine să recitești ce am scris aici acum aproape 7 ani, nu schimb nimic, sunt perfect de acord și acum cu ce am scris atunci : https://vesteabuna.wordpress.com/2013/12/01/despre-cenzura-comentariilor-si-anonimitate-cateva-clarificari-blogul-spatiu-public-sau-privat/

    Apreciază

  2. vesteabună spune:

    Dragă Daniel, ca să vezi cât ești de absurd (nu doar eretic, ci pur și simplu ilogic) o să parafrazez ultimele dumitale două fraze, poate pricepi.
    Fraza 1. Daca Scriptura, de ex, imi spune ca Duhul este Cel care convinge/dovedeste lumea de pacat, neprihanire/dreptate si judecata, atunci eu trebuie sa cred si sa-mi insusesc acest lucru fara rezerve (și să-i dau pace celui de la vesteabuna, să nu-i explic nimic, să-l las pe „duhul” să-l convingă, nu să scriu eu comentarii de o pagină), intelegand lucrarea harului lui Dumnezeu (iar celor ce nu inteleg oricum nu pot să le spun nimic, că fiind morți, n-au cum pricepe …”intelectual”), care sa ma faca nu doar sa ma plec in adorare,ci, atentie, si sa-L slujesc cu ardoare.
    Fraza 2. Pentru ca, apropo de lene si dezangajare, slujirea adevarata nu este urmarea unei anume intelegeri (atunci ce? dacă nu înțelegere a punctului dumitale de vedere, vrei să obții scriindu-mi?), ci a intelegerii profunzimii iubirii lui Dumnezeu fata de un pacatos si vrajmas pe de-asupra, care desi nu merita nimic altceva decat iadul vesnic, primeste harul sa fie fiul de Dumnezeu! (mesajul dumitale s-a voit destul de explicit, paradoxal,)

    Te întreb 2 întrebări:
    1. Mă socotești păgân? De ce te trudești cu mine? După logica dumitale, n-am cum pricepe, sunt mort.
    2. Mă socotești creștin? De ce te trudești cu mine? Ar trebui „duhul” s-o facă.
    Răspunsul dumitale, chiar pe Ioan 8 ar putea fi foarte scurt: 1 sau 2.

    Apreciază

  3. vesteabună spune:

    Dragă Daniel și dragii mei care urmăriți acest dialog
    Vestirea lui Isus are un aspect profetic și unul moral. Angajamentul și dorința cuiva de a vesti altora mesajul lui Hristos provine mai mult din analiza profetică a evenimentelor și din dorința de a scăpa de „mânia viitoare”, mântuirea de păcate și eliberarea morală fiind o condiție a obținerii promisiunilor profețite.
    Cine nu știe exact CE, nu-l va interesa CUM.
    Cine nu știe profețiile și viitorul, cronologia, calendarul și termenele, nu va fi motivat să apeleze la o „Mântuire așa de mare”, nici nu va știi cât e de mare, dacă nu crede într-o pedeapsă mare și iminentă.
    Așa că aspectul profetic determină aspectul moral al mântuirii. Datorită lipsei de accentuare a evenimentelor așteptate, stă așternută pe inimi o sfântă blazare în acordurile teologice ale adorărilor de care scriseși, Daniel.
    Calvinismul nu este cauza principală a acestei stări de lene, este una din cauze.
    (Dacă mi-ai știi istoricul de pe net, ai știi că eu am fost foarte calvinist, Caius Obeada de exemplu știe, semnam atunci cu „evanghelist”. Se mai găsesc pe forumuri postări de-ale mele, foarte calviniste.)
    Cheia motivației cuiva stă în cunoașterea cronologiei, a calendarului profetic. Așteptarea evenimentelor profețite dă motivație și angajament, la necazul cel mare și la urgiile lui ne gândim doar dacă privim de la distanță, pentru că dacă privim istoria mai de aproape, toate urgiile secolului XX de exemplu, au legătură cu scoaterea evreilor dintre neamuri, un plan despre care Calvin n-a scris nimic și n-avea cum să-l știe. Pe vremea lui Calvin, cunoștința nu crescuse atât, pur și simplu pentru că unele profeții se înțeleg pe deplin de-a lungul vremurilor, doar după împlinirea anumitor semne. Secolul XX a adus cu sine împlinirea foarte multor semne, mai ales din cartea Daniel, semne care sunt o cheie necesară pentru o înțelegere mult mai motivantă și mai angajantă ca orice adorare …adorare despre care ar fi bine să ne spui mai multe, Daniel. Prin ce se deosebește de exemplu adorarea calvină, de cea catolică? Doresc semne clare, indubitabile.

    Apreciază

    • Catalin spune:

      O mica corecție. Citatul din Pavel este la Romani 15 nu în FA. Și cred că este un text de analizat cu atenție pentru cei ce vor să creadă că Dumnezeu alege fara drept de contestație personala pe cine să creadă dar apoi lasă pe cei aleși să se lupte cu firea pământească, cu păcatul și îndoiala când putea să continue lucrarea de robotizare a credinciosului acesta putând fi fără de păcat și greșeală prin lucarea harul irezistibil care a funcționat la convertire.
      Har ție și pace!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: