Fața și dosala

Vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strînge din ţările în cari v-am risipit, cu mînă tare şi cu braţ întins, şi vărsîndu-Mi urgia.”Ezechiel 20:34
Cea mai mare urgie care i-a scos pe evrei din Europa a fost comunismul. Ideologia sovietică, statul sovietic, tradiția stalinistă au fost realist descrise de mulți scriitori.
Iată încă unul.
„După părerea mea, orice stat are două ipostaze ale existenţei sale. Una este faţa și alta dosala. Nu încape nici o îndoială că aşa stau lucrurile. Statul are grijă de fața sa: și-o arată, o propagă cu toate mijloacele disponibile: presa, radioul, literatura.

Dar cât de mult se deosebeşte dosala de ceea ce numim faţă! Dosala sunt subsolurile, închisorile, lagărele, activitatea miliţiei, a NKVDului, MGB-ului si a tuturor organelor de securitate cu anchetările, bătăile, schingiuirile, torturile, celulele, carcerele, omorurile premeditate…

S-ar părea că există şi drepturile omului sau cum i s-ar mai spune drepturile cetăţeneşti. Dar vai de soarta aceluia care nimereşte pe mâna lor. El este lipsit nu numai de drepturile cetăţeneşti, dar si de orice drepturi omenești. Cadrele poliţiei, miliţiei si ale celorlalte organe, care sunt chemate să apere drepturile cetăţeneşti, n-au calificarea necesară, nu sunt educate în spirit uman. Ei termină școlile primare și niște cursuri cu termen redus, fug la serviciu pentru a-şi face datoria… Și cine a nimerit în mâinile lor din greşeală, nu va mai scăpa de acolo.

24 aprilie 1947″

Alexei Marinat, Călătorii în jurul omului, Ed. Prut International, Chișinău, 2004, pag 14

Alexei Marinat este un Soljenițen al Moldovei, arestat în studenție, deportat în Siberia, peste tot pe unde e dus scrie, în românește, sau scrie după aia. Nu știu. Este un jurnal al suferinței, dar mai bine voi descrie după ce voi citi, că am citit doar fragmente.
Azi am primit prima carte de el. L-am rugat pe un prieten din Chișinău, fost student la Cluj, să-mi caute cărțile lui Marinat. A găsit-o pe asta. Azi mi-a sosit.
E o poveste și cu sositul ăsta.
De două săptămâni stă la noi Liliana (pseudonim …DGPR) o credincioasă din Chișinău pe care soția a cunoscut-o în iarnă pe holuri la Oncologie. Discuțiile au alunecat ușor după ce au descoperit că amândouă sunt medici, amândouă credincioase.
Soțul Lilianei, Oleg, un rus de 140 de kg care vorbește neașteptat de bine românește a venit azi din Chișinău s-o ducă pe Liliana acasă și mi-a adus cartea.
Puțin despre Liliana.
Am scris cândva pe acest blog că ne-am făcut casă mare ca să găzduim îngeri. Șederea ei la noi a fost o binecuvântare. Merge la o adunare de limbă rusă în Chișinău, deasemenea are un grup de casă pe care ea îl prețuiește foarte mult. E singura credincioasă din familie.
A stat cu noi la adunare, a cântat, nu știe nici o cântare în românește, deși vorbește româna perfect.
A ascultat „Facă-mi-se-ntotdeauna” și a zis că e o rugăciune periculoasă, acolo unde am cântat: ” chiar de-ar fi să se dărâme, printr-o lovitură grea”, Liliana a zis că ea nu vrea printr-o lovitură grea, ea vrea să asculte să nu fie nevoie de „lovitură grea”.
La cântarea „Nu te-ndoi, ci crede că după orice nor, e-un soare și mai dulce” a mai zis ceva, dar cu totul de acord a fost cu cântarea „Numai Harul” pe care a auzit-o pentru prima dată.
………………
Asta am scris luni sau marți, azi e sâmbătă, cartea aproape am terminat-o, mi-a lăsat un gust amar: cât de trist este când un om nu-l cunoaște pe Dumnezeu, mai precis: când un om nu are perspectiva veșniciei. Își va forma vise în perspectiva lui scurtă, iar aceste vise se vor nărui odată cu scurtimea vieții. Așa și Marinat, un om cu cuget bun, cu un mare talent de scriitor, dar cu perspective scurte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s