Teologia cruciaților, puterile „locurilor sfinte”, călcarea în picioare a Ierusalimului și cum au fost toate aceste istorii profețite

Călătoream acum două săptămâni de la Brașov la Cluj cu mașina.
La Feldioara am văzut un indicator turistic nou: Marienburg, cetatea Feldioara.
Citisem undeva că se renovează.
Am virat dreapta, cetatea e renovată.
Fonduri europene, renovare profi, frig, vânt tăios, noi eram singurii turiști, era sâmbătă.
feldioara.png
Toate încăperile din turnuri sunt amenajate frumos ca muzeu: istoria locurilor, portul popular, istoria sașilor transilvăneni, cavalerii teutoni, etc.
Planșe mari pe pereți cu o istorie ca de basm despre bravii cavaleri teutoni, totul parcă era din povești cu crai și prințese.
Eu știam că nu a fost așa, istoria lumii e crudă și sângeroasă, de la Cain încoace, toți suntem fiii ucigașilor.
În fața unei planșe frumos colorate ce descrie colonizarea sașilor din Transilvania, mi-am amintit de discuția cu Horst Klusch, istoricul sibian care s-a ocupat de hutteriți și de ceramica habană.
L-am vizitat atunci în 2007 la casa lui de pe strada Lector, lângă podul Gușterița în Sibiu pentru că aflasem de pe net că are cărți despre hutteriți. Chiar cunoscuse hutteriți.
Discutând mi-a prezentat și ipoteza lui despre colonizarea sașilor: cum că în timpul primelor cruciade, o „gașcă” de cruciați din actuala Germanie au trecut prin Ungaria prădând și ucigând, apoi respinși de turci în Asia mică, nu s-au mai putut întoarce acasă și au rămas blocați în Bulgaria în zona Vidin, Drobeta, în sudul Dunării. Au primit aprobare de la regele Ungariei să se așeze în Transilvania și aceștia credea Horst că sunt strămoșii lui.
Atunci nu l-am contrazis, iar acum mi-am amintit.
Că cruciații erau „gașcă” e fără doar și poate, toate istoriile descriu cruciații ca adunături de pierde-vară puși pe jaf și pradă, plecați fără nici un căpătâi spre Ierusalim să cucerească locurile sfinte de la musulmani.
De fapt cruciadă era orice război „sfânt”, orice război religios, orice război cu motivație „creștină”. Dușmanii puteau fi diferiți, nu doar musulmanii (turci sau mauri), ci și albigenzii sau evreii.
Iar că locurile sfinte trebuiau „cucerite” era logic, într-o lume plină de biserici cu relicve „sfinte”, ba cuie din crucea lui Isus (sunt mii), ba bucățele de lemn din cruce (există tone), ba din barcă, ba din giulgiu, ba din orice poate fi exploatat comercial de o economie de piață cu etichetă creștină. Logica era simplă: dacă acele obiecte de „acolo” poartă în ele atâta „putere”, cu cât mai mult a cuceri acele locuri ar fi o sursă directă de „puteri”.
Ce nu cunoșteau acești aventurieri era Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu.
Undeva scrie despre ei:”Multe neamuri vor trece pe lîngă cetatea aceasta, şi vor zice unul altuia: «Pentruce a făcut Domnul aşa acestei cetăţi mari?» Şi se va răspunde: «Pentrucă au părăsit legămîntul Domnului, Dumnezeului lor, pentrucă s-au închinat înaintea altor dumnezei şi le-au slujit!» Ieremia 22:8-9
2000 de ani multe neamuri au tot trecut, ca să zică, ca să vadă pe martorii Domnului și lucrările lor mărturisind împreună cu ei. O parte din aceste multe neamuri au fost cruciații, care trecând astfel și luptându-se strașnic cu musulmanii pentru „sfintele locuri” au mai împlinit o profeție despre ei: ” Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri…„. Atât de strașnică a fost bătălia pentru locurile sfinte încât bieții evrei nici nu puteau visa să se întoarcă, nici să le stăpânească. Și astfel s-a mai împlinit o profeție…pardon, zeci de profeții: „veți fi risipiți printre neamuri„,…scrie în multe locuri.
Desigur că la profeții puțini evrei se gândeau, în împietrirea lor, nu citeau pe profeți, ci talmudul. Nici cruciații nu putem spune că se gândeau la profeții, ei se gândeau ce de bani vor face dacă vor aduce relicve de la Ierusalim, sau ce puteri vor căpăta de acolo.
Vedeți, și unii și alții împlineau Scripturile fără să le cunoască, ca faraon, ca Nebucadnețar, ca Alexandru cel Mare,….și de fapt ca toată Istoria Antică, atât de scurtă, de la Noe despre care nu vorbește nimeni, la Nebucadnețar despre care știu toți n-au fost decât 2000 de ani. Mai puțini ca de la Nebucadnețar la noi.
Dar în orbirea lor oamenii au inventat o istorie pe cât de lungă, pe atât de falsă, împlinind încă o profeție despre ei:”…. în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor, şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!” Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă. ” 2 Petru 3:3-6
La istoriile astea mi-a fugit gândul la Feldioara, cumpănind pe cele două talere ale minții istoria și profețiile biblice. Și apoi mi-a alunecat gândul la președintele nostru, teuton și el, pentru care ne rugăm, la fel de cunoscător al Bibliei ca și cruciații, strămoșii lui, fiind și el probabil urmaș al acelei găști pe care mi-o prezenta entuziast profesorul Horst Klusch. Împlinește și el profeții pe care nu le-a citit. Împietrirea lui, beția catolicismului nevestei lui.
Ce bine i-ar face să nu stea împotriva istoriei, ce bine ne-ar face!
Desigur că cine nu crede Biblia, nu va căuta nici profețiile.
Cine nu cunoaște profețiile, nu va urmări împlinirea lor.
Iar cine nu le urmărește, acela nu așteaptă nimic, acela e rob voii lui, poftelor lui. Poate-i place așa?!
Să ne rugăm pentru cei urcați în dregătorii, acolo sus nu e numai beția slavei, e și beția puterii, dar mai presus de toate e acel cocktail dat de potirul amețelii pe care-l beau acum toate neamurile. Cu cât cunosc mai puțin Scripturile, cu atât beau mai vârtos. Și sunt amețiți.
Cu aceste gânduri am plecat din Feldioara, cetatea ce mi-a răscolit amintiri din istoria de 1000 de ani, fapte istorice care așezate pe careul sau pe graficul istoriei profețite, capătă sens în fiecare amănunt. Căci ce ușor încape o istorie de 1000 de ani peste profeții de 2500 de ani!
Cunoscând istoria, cunoaștem mai bine Planul lui Dumnezeu.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: