Când îi frăgezește mlădița la smochin

De la smochin învăţaţi pilda lui: Cînd îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.  Tot aşa, şi voi, cînd veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.” Matei 24:32
Ieri am desfăcut smochinii.
smochinemici
Peste iarnă i-am învelit bine cu snopi de coceni de porumb legați ca o claie, peste care am tras un rând de folie stretch. Am lăsat în „claie” pe jos și pe sus loc să respire.
Anul trecut am avut recoltă bună, zeci de kilograme de smochine de pe doi smochini.
Prin septembrie am cules într-o singură zi 6 kg, pentru Cluj nu e rău.
smochine.jpg
Legați bine rezistă cu brio chiar cele mai subțiri mlădițe…mai ales acelea trebuie protejate, căci acelea vor purta cele dintâi roade.
Dar oare de ce ne-a dat Dumnezeu smochinii de pildă?
1. În primul rând, smochinul rodește de două ori. Profetul Mica, la capitolul 7 scrie despre cea dintâi smochină. Sau în altă traducere: „Sufletul meu dorea o smochină timpurie„. Am mai scris despre asta, aici, acum 7 ani. Dar să acceptăm că după 7 ani sunt mai înțelept și mai pot adăuga. Dumnezeu și-ar fi dorit să-și alipească poporul Israel, fiul cel mare, rodul cel dintâi. Dar n-a dat rod.
Iată ce a dat: „S-a dus omul de bine din ţară şi nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toţi stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său.  Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare îşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie, şi astfel merg mână-n mână.  Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiş de spini. Ziua vestită de toţi prorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor.  Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape;” Mica 7:1-5
     Prima parte o trăim toți, parcă scrie despre România noastră, de acum, partea cu „nu crede pe un prieten” am trăit-o unii, sau unii ne-am dat seama, alții încă n-au fost „uluiți” iar partea cu rudele încă nu, dar n-am murit încă, rudele ni se-nmulțesc și nu știm ce ne-așteaptă.
Smochinele dintâi reprezintă poporul Israel. Sunt mai puține, apar prima dată pe rămurele, (prima poză e făcută ieri) și se coc prin iunie-iulie. Apar pe mlădițele crescute anul trecut.
Smochinele de-al doilea rod sunt mai multe, mai mari, se coc de prin august și până toamna tot se coc din ele, apar pe mlădițele de anul acesta.
2. Frăgezirea mlădiței la smochin este semnul verii, vara nu e departe. Adică poporul Israel, statul Israel este un semn, un martor, un semafor al istoriei. La Israel trebuie să ne uităm, în curând se va face verde pentru decolarea noastră. La Isaia scrie (și eu am în cap o postare pe tema asta) „voi sunteți martorii Mei” deci nu iehoviștii săracii (rămași în aceeași oală catolică a teologiei înlocuirii) sunt „Martorii lui Iehova”, ci evreii.     3. Oamenii fără cultură generală, fără cultură biblică și cei fără cultură istorică, sau cu una deficitară sau viciată, văd în Israel un popor ca celelalte, niște șmecheri ai istoriei poate, „tipi” care s-au descurcat. Dar nu e așa, poporul Israel e simbolizat în Biblie de smochin.
Faptul că evreii se întorc în masă în Israel este echivalentul frăgezirii mai întâi și înfrunzirii mai apoi. Socotesc că toate aceste evenimente și frăgezirea, și înfrunzirea au fost. Le-am trăit în secolul 20.
Ce urmează?
să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.”
Pentru noi care credem, care iubim și care așteptăm pe Cel ce vine, este bucuria noastră.
Pentru ceilalți….”atunci va fi uluiala lor!”
      Vedeți ce multe ne învață o mlădiță verzuie, un mugure mic, o frunzuliță, un popor pribeag ce și-a făcut o țară, o țară de pribegi ce se întărește.
Orb să fi, ar trebui să le auzi.
Surd să fi, nu poți să nu le vezi.
Mut m-ar vrea mulți, dar de scris pot scrie….așa cum v-am scris și astăzi, …jertfa mea de seară, frânt de obosit și așa cum am vorbit aseară cu cineva….sunt ca sămânța dintre spini ….înădușită.
Dar nu pot înceta de a privi și aștepta.
Mulți oameni se comportă de parcă acum începe istoria, aici, cu ei, cu noi, de azi, de parcă tot ce am trăit ca omenire de 6000 de ani e comuna primitivă abandonată în vederea viitorului veac de aur, căruia desigur noi îi punem temelia.
Mare uluială va fi pentru ei!
Încă un gând: am pășit în noul mileniu.
În Psalmul 90:4 Moise scrie că la Dumnezeu 1000 de ani sunt ca „…o strajă din noapte„.
Iar la Luca 12:38 scrie „Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind!
Adică va veni la cumpăna dintre cele două milenii, fie în mileniul 2, fie în mileniul 3.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: