„…și nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui” profețiile lui Daniel despre Alexandru cel Mare

…ţapul acesta însă avea un corn mare între ochi.  A venit pînă la berbecele care avea coarne, şi pe care-l văzusem stând în rîu, şi s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui.  L-am văzut cum s-a apropiat de berbece, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbece, şi i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecele să i se fi putut împotrivi; l-a trîntit la pămînt, şi l-a călcat în picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbece din mîna lui.  Ţapul însă a ajuns foarte puternic; dar când a fost puternic de tot i s-a frânt cornul cel mare….” Daniel 8:5-8
Berbecele, pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sînt împăraţii Mezilor şi Perşilor. Ţapul însă este împărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintîi împărat.” Daniel 8:20-21
Profeția lui Daniel a fost scrisă prin anii 580 înainte de Hristos, întâmplările profețite au avut loc la 250 de ani după profeție, în 333 înainte de Hristos.
E tare interesant să citești trecutul în lumina profețiilor, nu numai viitorul.
Cu aceste verset în minte am terminat de citit duminică, cred că a treia variantă a vieții lui Alexandru cel Mare.
alexandru.jpg
M-au fascinat vara trecută, atât la Muzeul din Amfipoli, cât și la Muzeul din Bereea, cantitatea uriașă de obiecte descoperite de arheologi în acele zone. Alexandru s-a născut la Pella, capitala Macedoniei, la nord de Tesalonic, lângă Bereea, dar și-a pregătit campania militară împotriva perșilor în cetatea port Amfipoli.
     În acei ani, 340 înainte de Hristos, cu o Mare Mediterană dominată de puternica flotă persană, Macedonia avea doar câteva porțiuni de litoral neocupat de perși și o flotă mult mai slabă.
Așa că Alexandru și-a început campania de cucerire a Imperiului Medo-Persan pe uscat, și după ce a cucerit întreaga Asie Mică și a ocupat porturile, flota persană nu a mai avut aprovizionare de pe uscat și a fost învinsă ușor.
Planul lui Alexandru de a ataca Medo-Persia era văzut de contemporanii lui ca o mare nebunie, cam cum ar fi acum, ca o țară de mărimea …Greciei, să atace China sau Rusia, sau America.
Mai ales că Grecia atunci nu era o unitate, erau cetăți (Atena, Sparta, Teba, etc.) și teritorii independente, preocupate intens de lupta dintre ele. Alexandru, care era dintre macedonieni, (socotiți ca inferiori de către atenieni, tebani și spartani) a trebuit mai întâi să supună Atena și Teba și să le unifice. Toate aceste acțiuni (supunere, unificare, organizare) s-au petrecut cu o viteză formidabilă.
Când citești istoria lui Alexandru, cunoscând profețiile făcute cu 250 de ani mai înainte despre el, nu poți decât să fii uimit în fața exactității Cuvântului lui Dumnezeu.
Imaginea țapului cu un singur corn este perfectă pentru a-l întruchipa pe Alexandru.
Soldat desăvârșit, primul în toate, era un exemplu și un imbold pentru soldații săi. Era iubit și ascultat.
Înainte de a pleca în expediție și-a donat toată averea. A fost întrebat: „și ție ce-ți mai rămâne Alexandre?” „-Speranța.”
Când l-a bătut prima dată pe Darius și acesta a fugit abandonând totul, Alexandru a intrat în cortul acestuia plin de lucruri de preț, mirosind intens a parfumuri scumpe și privind în jur neimpresionat a spus: „aceasta înseamnă probabil a fi împărat!”
„…dar când a fost puternic de tot i s-a frânt cornul cel mare” așa se încheie profeția și exact așa s-a încheiat viața lui Alexandru, puternic de tot, la 33 de ani, a murit bolnav dar nu în chinuri, în Babilon. Iubit de soldații săi, respectuos și respectat de dușmani, a întins civilizația greacă până în India.
La 300 de ani după „țap”, după corn, a venit „Mielul”, Cel nebăgat în seamă, Cel fără armată și fără generali, Cel fără corăbii, Cel fără „Bucefal”  (așa se numea calul lui Alexandru), Cel ce nu și-a învins călăii, ci a învins însăși moartea, în timp ce călăii dormeau liniștiți.
M-am gândit mult în timp ce citeam la armata Domnului Isus: Domnul Isus nu are generali, El își cunoaște fiecare soldat, pe cel mai neînsemnat. Dacă nu și-ar cunoaște soldații, ar avea nevoie de generali, de ierarhie, de structuri de putere.
Căderea lui Darius a fost tocmai acest aparat militar supradimensionat, o piramidă de putere care nu l-a putut apăra pe Darius.
Victoria Domnului Isus stă în tenacitatea acestor necunoscuți și neînsemnați soldați, ca mine și ca tine dragul meu, dacă ai ajuns la acest ultim paragraf și dacă te gândești și tu toată ziua la ordinele Comandantului Suprem și iubești viitoarea lui Defilare.
Fă și tu totul pentru „Evanghelie” (Veste Bună, defilare, paradă) ca să ai și tu parte de ea!
Fii acel soldat neînsemnat, dar fidel Stăpânului, nelăudat de cei din jur, dar cu acces direct la Comandant, nepremiat și necunoscut până la moarte, dar pregătind Parada Regelui în care vei avea un loc potrivit, chinuit și batjocorit de vrăjmașii Stăpânului tău, dar lăudat și susținut de El.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: