„-Mutăm ambasada la Ierusalim!”… „-Nein”. Ba da, o mutăm (25 martie 2019, ora 16.oo)

Completare 24 martie

Lucrurile trebuiesc judecate nu după simpatii, ci după profeții.

(Completare, 20 ianuarie 2019
, citiți comentariul de mai jos.
Indiferent de simpatii, orgolii și agende ascunse, faptele și afirmațiile arată intențiile cuiva. M-am bucurat de vizita prim-ministrului nostru la Ierusalim și de afirmațiile lui Netanyahu. Sperăm să se și împlinească.
dancilanetanyahu
România nu are ambasador în Israel, cineva se opune.
Înainte să mă certați că de ce pun persoane antipatice pe blog, amintiți-vă că este o poruncă a Domnului Isus dată prin apostoli: SĂ NE RUGĂM PENTRU…CEI ÎNĂLȚAȚI ÎN DREGĂTORII. Indiferent de culoarea politică. Dacă sunt 10 drepți într-o cetate, Dumnezeu scapă cetatea. Dar cum să fie drepți dacă dreptatea nu se vede, nu se proclamă, nu se afirmă? În actualul context, drept este cel ce recunoaște Planul lui Dumnezeu în profeții și merge după plan. )

În primăvară am anunțat bucuros pe acest blog că România își mută ambasada la Ierusalim.
Apoi s-a făcut liniște…și ambasada nu s-a mai mutat.
O liniște nefirească.
Cineva a tras sfori? Cineva se opune? Costă? Nu se mai vrea? De ce oare?
Să fie refuzul mutării a fost o alegere înțeleaptă a politicienilor români (cum ne-ar place să credem: că suntem nație liberă condusă de oameni înțelepți)?
Realitatea e puțin mai umilitoare.
Nu numai președintele României, dar și alți conducători de state au fost „trași de urechi” de „cezarul european” de la Berlin pe tema ambasadei chiar în luna aprilie 2018 și…s-a făcut liniște pe subiect.
Recent s-a aflat: „Angela Merkel a discutat cu președintele României, Klaus Iohannis, pentru a-l convinge să nu mute ambasada țării la Ierusalim…”
Aceasta este știrea și a fost făcută publică de Tomas Sandell, Directorul fondator al Coaliției Europene pentru Israel.
Câteodată privind politica, am tot mai mult sentimentul că e o păcăleală națională de tip băiatul bun-băiatul rău.
Există o tactică de negociere sau de …anchetă: o echipă formată din doi, unul îmbrăcat cu o mască de om bun, celălalt face pe durul. Amândoi joacă teatru. Dacă trebuie ca echipa să facă ceva bun și apreciat, intră băiatul bun, dacă trebuie scoase castane din foc sau făcut altceva reprobabil, intră cel rău.
Ca la noi Iohanis (băiatul bun) și Dragnea (băiatul rău).
A trebuit să pice referendumul, s-a asociat acțiunea cu băiatul rău și a picat.
N-a „trebuit” mutată ambasada (că s-au primit telefoane), s-a dus băiatul rău (sau fata, nu mai știu) la Ierusalim și nu s-a mai mutat ca să nu se zică că de aia.
Că tot ce vrea băiatul rău, desigur e rău.
De data asta cineva mai mare decât băieții buni sau răi a dat telefoane.
„Ce am aflat, ce am auzit de mult timp din țările din Europa Centrală și de Est care ar avea tendința de a-și muta ambasada în Ierusalim, iar acesta ar fi un lucru firesc, este că au primit apeluri telefonice de la Berlin, de la Angela Merkel. Practic, acest lucru nu se poate întâmpla”, a declarat Sandell.
„Sandell a mai dezvăluit că numeroase apeluri telefonice către lideri europeni, au fost făcute de Merkel în aprilie, când „multe dintre națiuni se gândeau serios să își mute ambasadele”.

Mutarea ambasadei nu este doar un act politic, este un act de credință, oamenii și popoarele sunt judecate astăzi și întotdeauna după credința aplicată. Recunoaștem Planul lui Dumnezeu, recunoaștem că reîntoarcerea evreilor în țara lor este Plan divin, mutăm ambasada și vom fi binecuvântați.
Nu recunoaștem Planul lui Dumnezeu, vom suporta consecințele.
Oricum, urgiile și nenorocirile care însoțesc acest sfârșit de vremi sunt cu tot bruiajul mediatic, greu de mascat.
De aceea trebuie să ne rugăm pentru cei înălțați în dregătorii, sunt oameni și sunt influențabili.
De exemplu, mi-aș dori să locuiesc într-o țară în care conducătorii să fie conducători, nu păpuși. Pentru asta mă și rog.
Că tare am impresia că unii nu-s „înălțați în dregătorii” decât de formă.

2 Responses to „-Mutăm ambasada la Ierusalim!”… „-Nein”. Ba da, o mutăm (25 martie 2019, ora 16.oo)

  1. vesteabună spune:

    Viorica Dăncilă, în Israel. Ce se ascunde în spatele vizitei. România între președinția europeană și parteneriatele extraeuropene.

    „În ceea ce privește obiectivele vizitei Premierului Dăncilă la Ierusalim ele au fost precis și sintetic formulate în adresa de salut a Premierului Benjamin Nethanyahu, rostită cu voce suficient de tare pentru a fi auzită, înregistrată și pusă în circulație publică. Între cele două guverne există o relație excelentă – ceea ce este logic întrucât ambele state sunt parteneri strategici ai SUA și, nu-i așa?, partenerul partenerului meu este partenerul meu – și de aceea Israelul așteaptă de la președinția română a Consiliului UE să pună capăt atitudinilor anti-israeliene devenite loc comun în discursul și politicile europene. În acest context este, de asemenea, așteptată decizia mutării ambasadei României în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim. Mișcare căreia i se opune Președintele Iohannis și sponsorii săi germani. Simplu și clar.

    Cum bine a observat Viorel Ponta, acestui scurt discurs Viorica Dăncilă i-a răspuns printr-o înclinare aprobatoare a capului; dar nu pentru că nu înțelege engleza, ci pentru că așa a fost coregrafia regizată.

    Astfel, în câteva secunde, a fost afirmat un proiect strategic trilateral implicând România, Israelul și SUA. De ce trilateral? Pentru că spre el împinge nevoia concretă, iar nu numai logica formală abstractă.

    Nu era necesar ca Primul Ministru al României să se deplaseze la Ierusalim doar pentru a se poza în ușă dând mâna cu omologul israelian și a-i asculta zâmbitor așteptările. Discuția, care nu avea de ce fi lungă, trebuie să fi purtat asupra unui subiect foarte sensibil și foarte urgent care nu putea fi discutat decât direct la nivel de vârf. Despre ce ar fi putut fi vorba?

    Canal de comunicare prin Ierusalim

    Cel mai probabil de realizarea unui canal de comunicare între București (Palatul Victoria) și Washington (Casa Albă) prin Ierusalim. Pe acest canal securizat, aflat la mai mult decât lungimea brațului unora precum ambasadorii Klemm și Maior, și necolmatat de diplomația somnolentă a veteranului Teodor Meleșcanu, ar trebui să se coordoneze trei parteneri uniți, printre altele, prin amenințarea strategică la care sunt supuși de către actualii hegemoni ai UE:

    1. România, pusă în pericol mortal atât de proiectul germano-francez al Europei cu mai multe viteze, relansat și cvasioficializat la Aachen, în vechea capitală imperială a lui Charlemagne, unde și Klaus Iohannis va depune jurământ de vasalitate, cât și de decizia Comisiei și Parlamentului european de a-i sancționa cu privarea de drepturi pe membrii care nu respectă un așa zis „stat de drept”, definit de la caz la caz potrivit intereselor celor erijați în judecători.

    2. SUA, pe punctul de a fi izgonită din Europa de ambițiile neoimperiale ale Germaniei și Franței, și de a vedea cum se ridică dinnou aici o Sfântă Alianță ruso-germană având pretenția de a înlocui „pax americana” cu o nouă ordine globală euro-asiatică.

    3. Israelul, care, în timp ce își normalizează relațiile cu lumea arabă și își consolidează poziția în Orientul Mijlociu, se vede expus tirului unei UE tot mai islamizate (inclusiv prin acceptarea exodului elementelor celor mai disperate și de aceea fundamentaliste ale lumii musulmane) și tot mai israelofobe, pe cale de a fi dinnou militant antisemită.

    Președinția română a Consiliului UE, exercitată în concret, potrivit tratatelor europene de Guvernul României, poate fi și trebuie să fie atuul pe care în următoarele șase luni îl are de valorificat parteneriatul trilateral amintit. Așa se înțelege mai bine de ce a fost atâta opoziție ca un guvern PSD/ALDE să preia președinția respectivă. Și tot așa se înțelege de ce Viorica Dăncilă a dat repede o fugă până la Ierusalim. Pericolul bate la ușă și nu mai este timp de așteptat.

    Cursa care urmează nu va fi una foarte lungă, ca durată, dar va fi esențială. SUA și Israelul nu pot rata șansa de a avea un partener strategic în fruntea Consiliului UE. Nici România nu poate rata șansa de a-și arăta, din înălțimea poziției sale europene, simultan loialitatea față de partenerii extraeuropeni și de proiectul democrației transnaționale europene pus astăzi în pericol de către chiar principalele state fondatoare ale uniunii.

    În această alergare Guvernul Dăncilă este singur în mijlocul unui teribil foc încrucișat. Dacă va alerga cum trebuie se va întâlni, poate, pe drum cu destinul României mari. Dacă nu, România va ieși în peisaj și va rămâne acolo pentru nu se știe câtă vreme.”

    sursa: https://www.dcnews.ro/viorica-dancila-in-israel-ce-se-ascunde-in-spatele-vizitei-romania-intre-presedintia-europeana-si-parteneriatele-extraeuropene_633121.html

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: