Treburile altuia (4)

     „Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş, sau ca hoţ, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia.” 1 Petru 4:15
      Oare care ar fi motivele pentru care cineva ar înceta să se mai ocupe de lucrurile lui și ar începe să se ocupe cu treburile altora?
     Sigur, prima dată ne fuge gândul la Samariteanul milostiv, om care a încetat călătoria lui și „s-a amestecat” în problema celui atacat de tâlhari.
     Iată o pildă de altruism.
     Poate acesta este și gândul nostru când ne preocupă starea altuia.
Dar, „dacă umblăm în lumină” (Lumina este o pildă a Cuvântului lui Dumnezeu, a Bibliei) trebuie să ne punem câteva întrebări atunci când încetăm lucrul nostru (și implicit lucrul Lui care ni l-a dat nouă, care ni l-a încredințat, e tot lucrul nostru).

1. Chiar ne cere Dumnezeu să încetăm lucrul nostru?
…să vă vedeți de treburi”  e o poruncă dată de apostol (1 Tesaloniceni 4:11) și mai departe în text e evident că se referă la treburile proprii: „Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi, şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit.
Deci Tatăl ne cere să ne ocupăm de treburile noastre.
Aici sunt niște detalii, cazuri particulare care trebuie să ne dea de gândit.
a) A lucra angajat sau cum era în vechime să fi rob la cineva nu e cea mai fericită stare, înseamnă că lucrezi pentru casa altuia. „.…ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;  ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta,   şi tu să te trudeşti pentru casa altuia.”  Proverbe 5:9-10 E vorba în acest text de 4 lucruri proprii omului, care pot ajunge în stăpânirea altora, a unui străin, a cuiva fără milă:
-vlaga (s-o dai altora)
-anii tăi (probabil tineri) (unui om fără milă)
-averea (probabil moștenirea primită de la părinți) (la niște străini)
-truda, munca (pentru casa altuia)
Cine este în această stare de rob, îi spune apostolul să nu se neliniștească, dar dacă poate să devină liber, să profite. 
b) Îndemnul apostolului Pavel „să lucreze cu mâinile lui la ceva bun,” eu îl văd ca unul general pentru fiecare creștin. Se vede că munca cu mâinile proprii nu se oprește doar la a-ți asigura împlinirea nevoilor proprii, ci „ca să aibă ce să dea celui lipsit„. 
     
2. Dar oare a da celui lipsit nu înseamnă a te amesteca în treburile lui?
     Într-o anumită măsură da.
     Depinde de conștiința celui ce primește.
     Cazul general și simplu este să dai „celui ce-ți cere: „Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute dela tine.” Matei 5:42
Un alt caz mai delicat de administrat este abordarea celui aflat în lipsă: „Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi. Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?” 1 Ioan 3:16-17
Aici subiectul e mai larg decât seaca ajutorare a unui frate în nevoie. E necesar mai mult decât atât: e necesară deschiderea inimii. Dacă am cunoscut dragostea lui Dumnezeu, ne putem „deschide inima” așa cum și Dumnezeu și-a deschis inima față de noi, prin Cuvântul inspirat al Noului Testament, El și-a arătat Planul față de noi neamurile și ne-a făcut părtași grăsimii „măslinului”, adică promisiunilor lui Avraam, „măslin” printre ale cărui ramuri am fost altoiți și noi.
      Această deschidere a dragostei neamurilor a fost îndeosebi subliniată de apostolul Pavel prin insistența ca cei dintre neamuri să-i ajute pe evrei, pe săracii din Ierusalim, să-i ajute material, cu bani și a vegheat ca acest belșug de ajutoare să nu fie vorbit de rău. Era o împlinire a unei profeții, mai mult decât un caz particular, nu discutăm acum despre asta. Dar putem lua procedura ca normă a situațiilor când dorim să ne amestecăm în treburile fraților în nevoie:
…au făcut lucrul acesta (strângerea de ajutoare) nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înșiși Domnului și apoi nouă…” 2 Corinteni 8:5 deci lucrarea lor a fost mai întâi a Domnului.

3. Cum poate suferi cineva dacă se amestecă în treburile altuia?
    Este un fel de suferință prostească, suferința fără rost, a dezbătut-o parțial Marținkovski în cartea lui. Și pentru că postarea noastră de acum se focusează nu pe prostie, nici pe suferință, ci pe „treburile altora„, e bine să vedem nu numai că voia lui Dumnezeu este să respectăm domeniul privat al celuilalt, dar vedem și un avertisment aici: dacă nu-l respectăm, vom suferi. Vom suferi fără rost, vom fi chiar vinovați.
Suntem tentați să fim „mântuitori publici”, să ne amestecăm în treburile altora, cum spune proverbul românesc „să-ți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala!
Aici cred că în zilele noastre e vorba de așa zisa implicare politică, să devi partizan pentru vre-o idee, partid, cauză.
Vei suferi de trei ori fără rost și fără să-ți ceară Dumnezeu:
Odată că îți vei încărca sufletul cu poveri pe care Dumenzeu nu ți-a zis să le porți, nu așa mântuiește El oamenii.
Apoi aceste cauze, idei, acțiuni politice au în ele răul că sunt împărtășite de alții cu care vei fi tentat să empatizezi, chiar dacă ei nu împărtășesc credința ta creștină. Vei purta astfel un jug străin. Vei trage împreună cu altul la o cauză, un bou și un măgar vor ara împreună. Caz concret recent: referendumul pentru schimbarea definiției familiei în Constituție.
yoked-donkey-and-ox
La urmă cu siguranță vei trage ponoasele tuturor celor ce se implică în ceea ce nu e a lor.
Un alt aspect al amestecului în treburile altora ar putea fi invidia, concurența, bârfa, clevetirea, cu scopul de a-l denigra pe altul, poate în domeniul comercial îl vedem că face sens, sau în cel religios, sau în familii și relații, pentru a se distruge anumite legături. 
Haine preocupări, dar sunt oameni care se ocupă cu din astea și suferă după astfel de munci.
Ca și concluzii a celor 4 postări:
-să ne ferim de lucrurile diavolului, să le nimicim prin metoda divină, prin Cuvânt, mai întâi în noi, apoi prin lucrarea Cuvântului în măsura credinței lor și în ceilalți.
-să ne vedem de lucrul nostru, ca să putem să dăm celor lipsiți, să lucrăm „în liniște” cu mâinile noastre.
-să facem lucrul lui Dumnezeu încredințat nouă.
-să nu ne amestecăm în treburile altora.
(1,2,3,4)

 


      


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: