Eșecul unor iluzii

Am fost la referendum cu soția și am votat DA, la fel familiile copiilor noștri.
Din câte știu, toți cei apropiați nouă au fost.
Dar așa cum ați observat, aici pe blog nu m-am implicat mai deloc în promovarea referendumului și a argumentelor pro-DA. La fel în relațiile cu alții.
Am mai multe motive pentru care nu m-am implicat, motive care celor ce-mi citiți blogul vă sunt cunoscute, celorlalți le sintetizez:

1.  Titlul. „Şi orice faceţi, cu cuvîntul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus…” Coloseni 3:17
Referendumul a fost promovat de Coaliția pentru Familie, o organizație….nici nu știu de care, un alt nume. Nu fac parte din nici o organizație, din nici un cult, sectă, grup, asociație, fundație, religioasă, politică sau de altă natură.
Dumnezeu a lăsat statul, am cetățenie, buletin, plătesc impozite, taxe și mă rog zilnic pentru slujitorii statului.
Dumnezeu nu a lăsat culte și secte, Domnul Isus nu le zidește, iar când acestea se dărâmă nu intervine să le sprijine, le lasă să cadă.
Toți slujitorii lui Dumnezeu prezentați în Noul Testament au lucrat adesea solitari sau câțiva, doi sau trei, fără să se asocieze sub un nume…ciudat, altul decât Numele Domnului Isus.
Iar când apostolul Pavel a rămas singur, nu a socotit că e o tragedie, el învierea o aștepta.

A existat o componentă de bun simț în gândirea multora din cei implicați în referendum, oamenii  care au votat DA au fost cei mai mulți dintre ei mânați de bună credință, de o conștiință bună, de dorința de bine. Acest lucru e bun și trebuie să mulțumim lui Dumnezeu că la noi în țară, numărul acestor oameni nu e mic. Dar au existat motive pentru care indiferența și apatia celorlalți s-a cementat până la boicot.

2.  Ecumenismul. Campania pentru referendum a fost ca un foc de jăratec pe care fierb mai multe oale. Fiecare a tras jarul sub oala lui. Mai ales din prismă religioasă, implicarea popilor a dovedit că influența clerului nu trece de „focul sfânt” de la Paște sau de „Arsenie Boca”, „minuni” făcătoare de arginți. Dacă referendumul ar fi fost a doua zi de Paște, una din zilele când românul e treaz și umblă la biserică, cu siguranță s-ar fi trezit 950000 de indeciși și s-ar fi schimbat constituția.
Apoi, popii sunt de multe feluri, fiecare a tras spuza la turta lui. Familia e „tradițională” ca biserica „națiunii”, adică e învechită, demodată, neevoluată, ceva de domeniul trecutului. Chiar titlul te îndemna la abandon.

3. Partizanismul politic. N-am televizor și nu sunt sigur dacă Dragnea e prim ministru și Dăncilă la PSD sau invers, sau cum. Cred că e invers. Și politicienii au încercat să adune capital pe tema referendumului. Se pare că mai mult au stricat, lumii îi e lehamite de demagogi. Oricum, pentru cei din funcții de stat (dregătorii) mă rog, pentru șefi de partide și papagali, nu. Stau departe și de popi și de politruci.

4. Evanghelia după domnul Ț. Împărăția aici și acum. Împărăția de 5 lei. Evanghelicii au votat nu cu gândul așteptării răpirii, nici cu dorința de a fi izbăviți din acest veac rău, ci cu ideea că „influența” evangheliei ar aduce o îndreptare a lumii, spre a deveni o lume mai bună, mai bună de trăit în ea, nu de plecat din ea. Ce iluzie! Cam ceea ce făcea Lot la poarta Sodomei: salva musafirii cetății din ghearele mulțimii „sodomite” și încerca să-i moralizeze pe infractori. A fost „răpit” totuși, nu datorită viziunii lui (pe care n-o avea), ci datorită dreptății lui. Drept urmare, îmi permit să trag concluzia, dragul meu răbdător cititor care mi-ai citit slovele până aici, că mulți din cei ce au mers la referendum nu cu gândul răpirii, vor fi totuși răpiți…la răpire.

De fapt aceasta este iluzia care a suferit un eșec, iluzia că nu vine sfârșitul, că lumea va avea un viitor indefinit sau chiar că nu va avea sfârșit, că va fi o perpetuă stare de bine mereu crescândă.
Conflictul real în mintea multor capete dragii mei este (și în capul meu) conflictul dintre confuzie și exactitate.
Planul lui Dumnezeu e exact, ca matematica, ca legile fizicii, Biblia are cronologie perfect definită și descrisă, istoria și arheologia confirmă cronologia biblică. Această exactitate a Planului conduce la o singură concluzie: urmează sfârșitul, mai devreme sau un pic mai târziu….iar oamenii „se fac că nu știu„.
Le place să nu știe.
Exactitatea angajează, te obligă la reacție, confuzia te lasă să trăiești cum vrei.
La referendum a fost dovada eșecului acestei confuzii a minții, a acestei iluzii.
A acestor iluzii.
E iluzie să crezi că păcatul nu va fi pedepsit.
E iluzie să crezi că lumea va fi mai bună.
E iluzia să crezi că dacă tu cunoști niște adevăruri, toți ceilalți le cunosc și ei. Trebuie să le spui. Majoritatea oamenilor învață prin mimare, copiază. Iar criteriul alegerii CE să copieze este plăcerea. Vechea filosofie a lui Epicur: urmărește plăcerea, trăiește clipa, „să mâncăm și să bem”. Pentru credință trebuie vestitor,  („credința vine în urma auzirii„), nu mimare.
E iluzie să crezi că votul rezolvă ceva. La alegeri de orice fel, prin vot, ce faci cu cei 49 de nemulțumiți? Îi obligi la tăcere? Crezi că rezultatul votului îi va face să dea dreptate majorității? Nici vorbă, diferențele de gândire vor mocni. Domnul Isus se ruga ca „toți să fie una„, nu 51 din 100. La fel apostolii.
Comunismul a fost o urgie, nazismul alta, neo-darwinismul actual e alta.
Prin toate aceste urgii, noi trebuie să stăm liniștiți, nu le putem anula.
Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu” (păcatele de felul celor din Sodoma) iar când ne gândim la „mântuire” trebuie să avem în vedere salvarea de mânia care vine în urma „acestor lucruri”.
Astăzi se proclamă o „mântuire” soft, un fel de microextaz sufletesc care nu angajează mintea „mântuitului” pe drumul dedicării 100% la cunoașterea și proclamarea Planului lui Dumnezeu, Plan care este de folos pentru „mântuirea” fiecăruia care-L crede. Acest microextaz numit mântuire e un foc de paie, fără frică de Dumnezeu, fără fuga de păcat și fără angajament în slujirea Lui Dumnezeu. Am aprins și eu mult timp un astfel de foc, scântei care dau ceva luminițe și atât. Focul real este cel în care tăria argumentelor aprinde mintea, face să „ardă inima” în cei la care li se tălmăcesc Scripturile.

E iluzie să crezi că nu urmează focul fizic al distrugerii lumii. Focul urmează, focul din ziua de judecată și de pieire a oamenilor nelegiuiți. Dar înainte de acest foc va fi necazul cel mare, nu o epocă de beatitudine socială cum utopic cred mulți că ar fi viitorul.

One Response to Eșecul unor iluzii

  1. Vova spune:

    De acord cu articolul, însă, eu nu m-am dus la vot lepădând gândul răpirii. Nu plănuiesc să treăiesc pe pământ 🙂 ca martorii lui Iehova. Am promovat ideea referendumului pentru a deschide mintea oamenilor care nu cred în Scripturi. E clar că sfârșitul e aproape ca niciodată, drept dovadă că de luni încoace răul parcă s-a dezlănțuit și mai mult. Au celebrat victorie și parcă vor să ne dovedească că ei au dreptate.
    Eu cred în Împărăția aici (în noi), dar nu acum.
    În orice caz, Referendumul a descoperit mulți lupi în haina de oii 😦
    Domnul să dea mântuire românilor.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: