Nenorociri la adăpostul legii

Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul lor de domnie, ei cari pregătesc nenorocirea la adăpostul legii?” Psalmul 94:20

Trebuie să vrem să recunoaștem că trăim niște vremuri tare nenorocite.
Mai ales cei care citim istorie și cunoaștem vremurile, putem lesne observa acest lucru.
Am scris o postare despre 3 nenorociri:
-una e nenorocirea de a fi conduși de un guvern corupt
-alta e nenorocirea de a avea un președinte neomarxist, promotor al unei  agende aberante în domeniul educației și familiei.
-pe deasupra mai este și nenorocirea ca guvernul și președintele să se certe, dar asta e o nenorocire mai mică, sau nu e, că poate prin cearta lor ies la iveală primele două nenorociri.

N-am scris în acea postare decât despre 3, dar mai sunt nenorociri care au lovit țara asta
O să le enumăr numai pe cele din ultima sută de ani:
-legionarismul și agenda fascistă din anii 30-40 ai secolului trecut
-războiul mondial
-invazia rușilor
-foametea din Moldova 1946
-inflația de după război
-instaurarea comunismului și propaganda mincinoasă
-naționalizarea economiei
-caracatița nevăzută a securității
-teroarea stalinistă, închisorile din anii 50-60
-colectivizarea
-exodul nemților din țară
-inundațiile catastrofale din anii 70
-cutremurul din anul 1977
-foametea și criza generală din anii 80
-lovitura de stat numită revoluție din 1989
-minciuna iliesciană și teroarea minerilor din 1990
-caritasul din 1992-1993, un paravan pentru ca securiștii să-și poată spăla banii obținuți în anii terorii comuniste
-inflația nemaipomenită dintre 1990 și 2000 care a sărăcit pe cei mulți care n-au știut că va fi și i-a îmbogățit pe cei ce au programat-o
-jaful economic din ultimii 30 de ani, în care o parte a securității voia să vândă țara (economia, fabricile, firmele, pământul) la străini și altă parte voiau să o fure ei
-mai știu câteva, dar voi fi pus pe rug dacă le scriu, că nu toți le văd, sunt nenorociri „transparente”.
Toate aceste nenorociri enumerate sunt ușor de observat și doar în ultimii 100 de ani și doar la noi. În alte țări și în alte timpuri au fost nenorociri de alt fel, dar au fost peste tot.
Vă rog să observați că aceste nenorociri, în afara celor naturale au fost implementate în cadru legal, la adăpostul legilor date special pentru a nenoroci.

Acuma să mergem la Biblie să vedem cum prezintă Dumnezeu aceste nenorociri, de ce ne lasă prin ele și care trebuie să fie atitudinea noastră când trecem prin ele, sau când aflăm despre ele. Că dacă ești destul de înțelept să vezi asuprirea nenorocirii, dar nu știi ce să faci în nenorocire, s-ar putea ca asuprirea să te înebunească.

Eu văd aceste nenorociri care au lovit țara noastră ca fiind programate și în perfectă simfonie cu Planul lui Dumnezeu.

Odată este clar scris că Dumnezeu îi va scoate pe evrei afară din „pustiul popoarelor” prin urgii, prin nenorociri. E clar că Dumnezeu a folosit urgia comunistă ca să-i scoată pe evrei afară din estul Europei.
Apoi, noi trăim vremea sfârșitului, vremea când „se sapă groapa celui rău” (Psalmul 94:13). Sunt destule exemple în Vechiul Testament din care putem învăța care trebuie să fie atitudinea noastră în timp ce „se sapă groapa celui rău„. Să enumăr câteva:

Ex. 1 La potop. Noe nu a făcut campanie de băgat oameni în corabie, nici marș, el a zidit corabia și înțeleptele animale au intrat în ea, nedrepții oameni nu. Zidirea corăbiei a însemnat timpul „săpării gropii” celor răi.

Ex 2. La Sodoma. Aici trebuie să ne uităm nu la Noe, cât la Avraam, cel de pe munte, cel ce s-a purtat frumos cu împăratul Sodomei. Avraam i-a dat împăratului Sodomei un exemplu Hristic de renunțare la sine, atunci când a renunțat la bogățiile recucerite. Avraam s-a purtat astfel cu un împărat ce domnea peste un popor a cărui vină principală era „liniștea nepăsătoare”, că „nu sprijinea mâna celui nenorocit și a celui lipsit„. A fost o vreme a săpării gropii și pentru Sodoma, vreme în care Avraam a stat liniștit pe munte, lipsit de confortul cetății așezate ca într-o grădină a Edenului.

Ex 3. În Egipt, în timpul urgiilor. Evreii au stat liniștiți și cea mai mare parte a urgiilor nu i-au atins. Mai ales urgia morții întâilor născuți a trecut peste ei, evreii stând ascunși la adăpostul sângelui de pe ușă. A fost o vreme a săpării gropii celui rău și pentru egipteni.

Mai sunt răi descriși în Biblie, mai sunt „gropi”, mai sunt liniști, și liniștiri, și liniștiți: mă gândesc la un Daniel cu pârâșii lui, la un Mardoheu cu Haman-ul lui și la atâtea gropi săpate câteodată chiar de cei ce au căzut apoi în ele.
Toate aceste istorii ne sunt date ca exemple pentru învățătura noastră.
Pentru noi, peste care au venit sfârșiturile veacurilor, avem nevoie să recunoaștem nenorocirile prin care înotăm și să stăm liniștiți în ele.

Căci aceasta este marea și uriașa lecție, eu așa văd Biblia și politica și pe noi cei ce credem, cum stăm între ele:
Ferice de omul, pe care-l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care-l înveţi din Legea Ta, ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii, până se va săpa groapa celui rău!” Psalmul 94:12-13
Așa gândesc, așa vorbesc, așa scriu și așa mă port.
Sunt 4 etape:
1. Cred că Dumnezeu este Cel ce în mod intenționat ne trece prin tot felul de încercări, ne pedepsește, ne disciplinează. De ce?
2.Ca să ne învețe din legea Lui, din  orânduirile Lui, ca să-I înțelegem Planul. De ce trebuie să înțelegem planul? De ce nu putem trăi ca niște gâște nătânge, așteptând deschiderea porților raiului?De ce trebuie să fim învățați?
3. Mai sunt motive (unul este ca să devenim slugi bune) dar acesta este scris aici în psalm ca unul principal: ca să fim liniștiți în zilele nenorocirii.
4. Trăim acum vremea când se sapă groapa celui rău. Vremea aceasta este însoțită de mari nenorociri, dintre cele enumerate mai sus sunt numai cele ce au lovit țara noastră, alte țări au nenorociri mult mai mari.
Eu am scris doar despre 3 nenorociri în acest context și se pare că unii nu înțeleg vremurile și nici nu vor să le înțeleagă.
Am scris acum 5 zile, în 8 iulie și astăzi 13 iulie am primit două comentarii imediat, unul după altul:-un comentariu de la o familie de cititori ai blogului: „Cea mai tare interpretare de pana acum.”
La ora 8:18-alt comentariu (nepublicat) de la altcineva cu mesaj exact opus: „Nu pot să spun decît faptul că similitudinea dintre situații nu merge nici măcar ca aplicație. Aici greșiți în aplicarea textului biblic [de interpretare nu mai zic].Una este să ai ceva în minte referitor la evenimentele politico-sociale și alta cazul cu Balaam unde se pot trage concluzii despre plata fărădelegii și opoziția față de Dumneze, care duce la moarte și despre vorbirea din partea lui Dumnezeu la timpul lui Dumnezeu. Această postare m-a dezamăgit. Eram obișnuit cu altele de calitate mai bună [sînteți liber să nu publicați comentariul].P.S. Prov 28.28 VDC 1924Cînd se înalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar cînd pier ei, cei buni se înmulţesc.” în jurul orei 10.00
Am ieșit să lucrez și am lucrat toată ziua meditând la multe lucruri, amuzat de aceste două comentarii care semănau cu Amalec și Madian, unul te laudă, altul te ceartă.
Deși n-are legătură, mi-am amintit de strofa a 11-a din poezia asta.
E vorba de a nu vrea să vezi vremurile.
Pur și simplu meniul care se gătește în bucătăria teologiei mistice are interdicție la ingrediente din profeți.
Parcă e păcat să vezi vremurile, să aștepți, să vrei să vină Domnul!E interzis să definești eroarea, nenorocirea, urgia.
Pentru acești  te(hn)ologi de oameni, Domnul nu vine, că le încurcă afacerile lor cu suflete de oameni (nu mă refer la autorul comentariului negativ).
E și un lucru bun în toate astea, că fără logică n-ai angajament (evlavie)  și fără angajament toată religia asta care vrea să schimbe lumea va înțepeni ca un ceas netras.
Angajamentul provine din logica unui Plan.
Planul trebuie cunoscut, învățat, știut, meditat la el și trebuie să te bucuri de El.
Că un Dumnezeu fericit are cu siguranță copii fericiți.
Când n-ai explicație la ce ți se întâmplă, poți să te neliniștești tare repede.
Când ai, când înțelegi vremurile, geografia, istoria, politica, îți înțelegi mai bine viața ta, te vezi ocrotit, praf de pe cumpăna fântânii istoriei ce ești și stai liniștit.
Dumnezeu va învia pe nedreptățiți și-i va răsplăti, pe cei ce au trăit puțin, pe cei ce au suferit pe „nedrept”.
Dumnezeu va învia pe asupritori și-i va pedespi, pe cei ce au abuzat de silnicie, pe cei ce au înșelat și au vândut.
Viața asta e doar prima repriză, scorul final va fi după pauză.
M-a făcut fericit comentariul negativ, fericit ca Dumnezeul Care mă învață și Care mi-a dat și un binecuvântat timp, să-mi pot aduce jertfa de seară învățând și pe alții secretul liniștirii din zilele nenorocirii.
Postarea mea și asemănarea dintre politica românească și Balaam cu asina lui este o pildă de aplicație a unei lecții biblice din lumea exterioară (Balaam nu era dintre evrei și desigul nici nevinovata măgăriță), în cazul nostru lumea politică, la starea lăuntrică a inimii noastre.
Căci așa ne-a învățat Domnul: „Cînd veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă spăimîntaţi!” Marcu 13:7
Cam acesta a fost tâlcul asemănării politicii cu Balaam: liniștea prin nenorociri.
Iar cine n-a ajuns la tâlc, e ca cel ce n-a ajuns la sâmbure, pentru că n-a mușcat fructul.
Varianta audio a mesajului în continuare:

 

 

2 comentarii

  1. Când am scris în postare că e o nenorocire „jaful economic din ultimii 30 de ani, în care o parte a securității voia să vândă țara (economia, fabricile, firmele, pământul) la străini și altă parte voiau să o fure ei.” am crezut că neavând argumente, nu mă va crede nimeni. Nu că tare mă doare de câți mă cred, dar uite că acum am un argument, un articol foarte bun despre luptele interne din România:
    https://evz.ro/romania-este-poligonul-unui-experiment-monstruos-unic-in-europa.html
    E o luptă mascată pentru același ciolan. Și pentru că mă simt „ciolan” (plătesc impozite), zic ca Isaia: „„Vai de mine! Sînt pierdut, căci sînt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate,…” 6:5
    Nu de mila impozitelor scriu (al Domnului este argintul și aurul, leii și dolarii), ci de mila ta care ai citit până aici, să ai conștiența unei atitudini liniștite prin nenorociri și să te rogi „pentru cei înălțați în dregătorii” că viața asta cu mitinguri seară de seară, numai „viață pașnică și liniștită” nu-i.
    Dar s-o zic pe-ardelenește: „poate c-așa trebe”.
    Și de mila țării scriu, pentru că atunci când sunt lupte interne, acestea duc la nimicire. „Dar dacă vă muşcaţi şi vă mîncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.” Galateni 5:15

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s