O carte mai interesantă ca viața mea, o recenzie

Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El dela început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentrucă în el nu este adevăr. Oridecîteori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” Ioan 8:44

Am arătat aici că „eu am citit multe cărți și multe romane în viață, cărți de aventuri și toate cele, dar n-am citit încă un roman mai interesant ca viața mea.
Văd acum spre apusul vieții că am trăit o viață plutind pe minciună, într-o societate construită pe propagandă, cu planuri umflate și promisiuni niciodată împlinite, iar pe plan personal înconjurat din plin de oameni puși să se împrietenească cu mine ca să mă destăinui lor, să fiu astfel împiedicat, manipulat, folosit. Și nu numai eu, foarte mulți din cei ce iubeau adevărul, chiar necredincioși.
Am fost „job”-ul multora și încă sunt eu și toată familia mea, adunarea, „anturajul” cum zic ei.
Spun celor ce mă cunosc bine (și care știu că nu sunt nici paranoic, nici nu am mania persecuției) că mi-aș scrie memoriile, așa cum le știu până acum, dar nu m-ar crede nimeni.
Cum n-am crezut nici eu nimic atunci când am citit primele cărți ale lui Wurmbrand despre închisorile comuniste, (fiind crescut în familie cu pastori, pur și simplu nu am auzit de astfel de lucruri). Am crezut că uite, autorul ăsta (nu auzisem despre Wurmbrand pe vremea lui Ceaușescu aproape nimic) ce imaginație are, inventează lucruri.
Nu am crezut nici cărțile lui Pacepa, despre Moștenirea Kremlinului și despre operațiunea „orizont”.
Dacă ia cineva la citit cartea cercetătorului Stejărel Olaru: „Agentul nostru Victor„, poate crede ușor că este un foarte reușit roman de aventuri. Așa pare, dar de fapt cartea este lucrarea unui cercetător de arhive, al unui istoric fascinat de biografia fabricată a agentului „Victor”.
„Victor” din carte era un foarte abil agent al securității, intrat în piele de luptător anticomunist și trimis în vest să se înfiltreze în organizațiile românești pentru a afla și trimite securității toate planurile românilor liberi.

agentul-nostru-victor-stejarel-olaru-polirom-2018

Nume real: Silviu Crăciunaș. Sub acest nume real a publicat în Anglia prin anii 1960 o carte devenită celebră imediat și tradusă apoi în multe limbi, chiar și în română, după revoluție: Urme pierdute, The lost footsteps în care agentul se prezintă pe sine ca un mare luptător anticomunist. Cercetătorul care a scris cartea despre „Victor” a fost inițial fascinat de cartea „Urme pierdute” și a trebuit să se reseteze la cap când a fost avertizat. Citez din nota unui alt istoric despre subiect: „Odată cu apariţia ei (a cărții Agentul nostru Victor, n.n.), mă simt eu însumi reabilitat şi răzbunat. Am fost ţinta unor atacuri şi am fost supus unor judecăţi nedrepte după ce am publicat un articol despre Silviu Crăciunaş în revista Dosarele istoriei, nr. 4 (68), în anul 2002. Ideea acestui articol mi-a venit tocmai de la Stejărel Olaru, pe care l-am văzut, într-o bună zi, în biblioteca Institutului Român de Istorie Recentă, citind (şi citând) cu admiraţie pasaje din cartea lui Silviu Crăciunaş, Urme pierdute, apărută în traducere românească la Editura Enciclopedică în anul 2000. „Nu-l crede”, i-am spus, „a fost agent al Securităţii”. Atunci, Stejărel a fost cel care nu m-a crezut pe mine.” istoric Marius Oprea”Atât de abil a fost acest individ încât miile de victime pe care le-a făcut, inclusiv mare români, au fost convinse până la moarte că au cunoscut un om special sau mai rău: cei care au aflat, au refuzat să creadă, În pofida dovezilor.” citat din prezentarea video de mai jos:

Cartea cu „Victor” nu v-o recomand, e prea lungă.

Pe mine mă leagă ceva personal de această carte: agentul Victor a fost special dirijat pe lângă Ion Rațiu, la Londra, iar în carte apare confirmarea faptului că nu numai Ion Rațiu și nu numai străinii au fost încadrați informativ de securitate, ci pentru a aduna informații și a-i parliza activitatea: „regimul comunist a continuat să-l monitorizeze pe Raţiu prin intermediul agenţilor aflaţi în Occident, precum Silviu Crăciunaş, sau a rudelor din ţară care, alături de prieteni, cădeau Victime Securităţii rând pe rând, recrutaţi informatori în dosarul Simion, numele conspirativ al lui Raţiu. De-a lungul anilor, agentul Victor va scrie nenumărate pagini despre Basil Raţiu în rapoartele sale, dar maiorul nu-şi va pierde niciodată încrederea în el, considerându-l „de bună credinţă şi de mare cinste sufletească.” pag 133
Una din aceste rude ale lui Ion Rațiu din țară, o femeie (din Turda de origine ca și Ion Rațiu de altfel), s-a „pocăit” și a fost extrem de activă în culegerea de informații și mai ales în manipulare de relații în familia și adunarea noastră.
Pentru că nici noi nu am fost urmăriți numai pentru noi, adică din cauza noastră, ci din cauza unor frați mai vrednici și mai bătrâni ca noi, care erau urmăriți de decenii și pe care îi găzduiam, îi vizitam și îi credeam. Din cauza lor eram și noi urmăriți și familiile noastre și tot așa.
La capătul șirului, nici ei, nici noi nu eram urmăriți decât din cauza Celui care a spus „din pricina Mea” veți fi dați în mâna lor. Așa că lucrurile se leagă logic, nu e nimic neprofețit.
Citind această carte extrem de interesantă, ca un film, ca un roman de aventuri (dar repet, absolut reală) mă gândeam cum unul din anchetatori, un securist era evreu, a plecat la urmă în Israel, se săturase probabil de minciună.
„Victor” tremura la gândul că cineva îl va trăda și s-ar fi terminat cu huzurul lui, dar pe evreu l-a durut în cot, chemarea sângelui a fost mai puternică.
Apare în carte și subiectul cumpărării evreilor, al dominării comunismului și al naivității celor ce luptau cu comunismul. Doi dintre cei pe care agentul Vitor i-a spionat timp de decenii au fost Ion Rațiu și Neagu Djuvara. Amândoi ar fi băgat mâna în foc pentru prietenul lor Silviu (Agentul Victor). M-am simțit mai bine.
Și tot legat de evrei, cunoscând acum că Dumnezeu a lăsat această urgie a comunismului, această nenorocire la adăpostul legii și înțelegând că nimeni nu s-a putut împotrivi comunismului, nici Rațiu, nici Djuvara, nici americanii, pentru că Dumnezeu a lăsat comunismul peste Estul Europei ca să-i scoată pe evrei afară și să-i ducă în Israel, am citit cartea cu ochelarii celui care vede istoria ca un Plan, nu ca o luptă de ambiții din care cel mai tare câștigă.
Iar pentru a-și aduce Planul la îndeplinire, Dumnezeu lasă minciuna ca pedeapsă, ca dominare, ca plagă, ca urgie și ca nenorocire peste un popor care în generația aceea a lepădat Adevărul și I s-a împotrivit.

Un comentariu

  1. România, biata noastră țară, e plină de agenți „Victor”, românii subjugați în istorie de turci, maghiari, austrieci, ruși și alte nații au devenit robi în timpul comunismului fără să-și dea seama unei altfel de „nații”, nație nevăzută de Victori zâmbitori, bisericile și adunările creștine sunt pline de „Victori” la toate nivelele, mai ales la cele de sus.
    Neagu Djuvara și Ioan Rațiu au fost oameni deștepți.
    Victor-ul lor i-a prostit însă timp de decenii și toată activitatea lor a falimentat din cauza lui (nu discut acum faptul că așa a fost rânduit, Dumnezeu a ținut pe comuniști la putere cât a fost necesar).
    Politica românească e bântuită se pare de două tabere de „Victori” care-și sfâșie prada, (unii vor s-o vândă la străini, ceilalți s-o fure ei) o nenorocire în mijlocul căreia ar trebui să rămânem liniștiți.
    Mă uimește și mă întristează când aud pe câte unul-altul din creștini, afirmând că „la noi nu mai este persecuție, slavă Domnului!”
    Ba este persecuție la noi, o persecuție perfidă, nevăzută a acestor „Victori” asupra unor oameni care trebuie seduși și supuși, încântați, făcuți fericiți și taxați cu 10% „taxă de fericire”, ca accizele la alcoolul mistic pe care-l servesc săptămânal.
    Este un război hibrid, nedeclarat și nevăzut, Iuda din adunare zâmbește la pruncii tăi, ca Victor în timp ce săruta seara pruncii lui Rațiu.
    Iar politica eclesială, dominată și ea de aceeași nevăzută goană după bani, sfâșie Adevărul cu răstălmăciri tot mai obraznice, având scopul de a face din religie o greblă tot mai eficientă de adunat arginți de roată-mprejur.
    Salvează-te din acest mecanism diabolic, business cu etichete „creștine”!
    Una din metode, foarte simplă este să nu asculți pe cei care vorbesc pe bani, pe cei ce au făcut din evlavie un izvor de câștig.
    Să te îndepărtezi de ei.
    Să nu le mai dai niciun sfanț.
    Religia ta, așa cum o înțelegi, s-ar putea să aibă de suferit, dar bagă bine de seamă, în tot Noul Testament nu vei găsi aceste deșănțate industrii: temple, muzică profesionistă și pastori profesioniști, salarizați!
    Resetează-te!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s