Cel ce caută răspunsuri și cel ce fuge de întrebări, despre secretul focului inimii

Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor.„ Proverbe 25:2

A căuta….

A căuta e activitatea umană cea mai dorită de către Creatorul… omului.
Adică Dumnezeu, a cărui Glorie constă în ascunderea lucrurilor numește căutarea (cercetarea): gloria împăraților.
Mai mult, Dumnezeu spune despre Sine însuși că nu poate fi găsit decât prin căutare serioasă, nu superficială.
….dacă de acolo vei căuta pe Domnul, Dumnezeul tău, Îl vei găsi dacă-L vei căuta din toată inima ta şi din tot sufletul tău.” Deut 4:29
Și pentru noi, cei de după Rusalii îi place lui Dumnezeu să luăm ca pildă de suferință și de răbdare pe proorocii care ”au căutat şi au cercetat stăruitor (profeţii care au profeţit despre harul arătat faţă de voi), cercetând spre care sau ce fel de timp arăta Duhul lui Hristos, care era în ei, mărturisind dinainte patimile care erau pentru Hristos şi gloriile de după acestea.” 1 Petru 1:10-11 (GBV)

A căuta, a cerceta, a întreba este o stare, o atitudine ”princiară”. E slava împăraților.
Nu neapărat a ști e de dorit, nici n-ai cum, dar a căuta e ”împărătesc”.

Nici n-ai cum, pentru că dacă a căuta e treabă împărătească, a ascunde e treabă divină.
Cel ce caută, întreabă, își pune problema, dar nu are răspunsuri la tot, nu primește rezolvare la dileme, are un hambar de întrebări ne-răspunse, un butoi de supoziții, saci de neștiințe, e ”bogat” într-o atitudine de căutare, stare…iată, dorită de Creatorul a cărui slavă constă în….

A ascunde….

Dumnezeu a ascuns Evanghelia în Adunare(Biserică), a ascuns Adunarea în Hristos și pe Hristos în Sine.
Sau s-o luăm invers: taina lui Dumnezeu este Hristos, taina lui Hristos este Adunarea, taina Adunării este Evanghelia.
Și câte n-a mai ascuns Dumnezeu.
Profețiile, cronologiile sunt clar scrise în Biblie, dar unele au fost pecetluite sub neștiință pentru o vreme, dar progresiv se înțeleg, mai ales pe măsură ce parțial se împlinesc.
Despre Hristos, scrie multe în Vechiul Testament, în mod figurat, în mod ascuns, doar cei extrem de cercetători l-au putut dibui pe profetul descris de Moise în persoana dulgherului neînvățat din Galileea, condamnat la o moarte odioasă de romani.
Dumnezeu și-a ascuns înțelepciunea în Creație, ca s-o descoperi trebuie să te uiți CU BĂGARE DE SEAMĂ la lucrurile create.
Metamorfoza insectelor și fluturilor este o imagine a celor două vieți ale omului credincios, care din ”larva” târâtei existențe umane, trece prin „coca” sicriului și a mormântului, pentru a ieși înfloritor și zburător în noua lume a florilor și a parfumurilor.
Vița de vie cu a ei creștere continuă toată vara, cu rodul purtat doar de mlădițe și cu cârceii care se încolăcesc drăgostos de orice o poate ține la soare este o imagine creată special de Cel pentru care sunt toate, pentru ca într-o zi să poate spune: ”eu sunt adevărata viță”,…nu imaginea din care mâncați struguri.
Aici pot înșira multe: nuca, leul, smochina, jugul, stupul, măgarul, măslinul, leneșul, robul, drojdia, agurida, furnica, fânul, paznicul, negresa, nodul, spinii, nămolul, oglinda, sămânța, rumegatul, stânca ascunsă, trompeta, zgura, rădăcinile, prăjitura, certurile, parfumul, cântarul, ușa, pâinea de orz, iarba, stelele, smochina timpurie, stânca, mreaja, sunt toate pilde din creație, pilde care au în ele tâlc și care provoacă la meditație, la analiză, la gândit. Am uitat de țapul și de berbecele din Daniel 8. Nu se poate fără pilde.

Toate aceste ascunderi, pentru un om iscoditor, nemulțumit cu explicații facile, sunt un izvor nesecat de …

Întrebări…

Vedeți, Dumnezeu nu îl laudă pe cel care știe, dar îl socotește bun de împărățit pe cel ce caută, pe cel ce întreabă. (Despre cei ce știu zice că se pierd singuri în ce știu)
Pentru că nu se poate pune problema ca cineva să știe cât știe Dumnezeu,
Dar că să știe cât vrea Dumnezeu ca el să știe, ar trebui să fie prima problema pe care trebuie să și-o pună fiecare om.
Și mai mult, undeva în Scriptură ar afla omul că Dumnezeu vrea ca el (omul) să rămână într-o căutare stăruitoare a identificării vremii profețite atunci când vine, nu să facă predicții, sau profeții false.

Profețiile false și respectiv profeții falși sunt de două feluri.

1. Profeții și profeți care descriu evenimente care cică vor avea loc, dar în realitate nu se întâmplă.

2. Profeții și profeți care nu descriu evenimentele despre care Biblia scrie că vor avea loc, nu vorbesc despre acele evenimente și timpuri. Aceștia sunt cei mai numeroși.

Profețiile false, a pune greșit problema, răspunsurile false sunt marii dușmani ai întrebărilor bune.
Cel ”blindat” cu răspunsuri false va fugi de întrebările bune, nu va rămâne într-o stare de tensiune a căutării, el ”va ști”.

Plymouth Brethrens au fost cei care au văzut cel mai bine desfășurarea Planului lui Dumnezeu legată de Israel. Citind scrierile fraților Plymouth din secolul 19, vedem însă o anumită rezervă pe subiect, deși scriau clar că poporul Israel va fi reabilitat în mod fizic în țara lui. Nu uitați că secolul 19 era secolul exploziei profeților falși, a milenarismului, a explicațiilor metaforice ale apocalipsei. A fost secolul doamnei White, care a sedus pe mulți, a apariției martorilor lui Iehova, toți adepți ai teologiei înlocuirii și a prin aceasta anti-sioniști, ca să nu zic anti-semiți. Glasul logic dar ferm al explicațiilor prudente ale unui Darby a biruit zgomotele exaltaților care știau tot. Apoi în secolul 20 scrierile fraților au fost tot mai clare, până când recent, această obscură învățătură a celui mai disprețuit învățător a ajuns normă teologică, încât o jumătate de Americă a votat un Trump fanfaron, doar pentru că planul lui politic se mula pe profețiile pe care acesta le aproba.

E o chestiune de atitudine dragul meu.
Vrei răspunsuri scurte, ferme, dar false, vrei simplism sau vrei să rămâi cum te vrea Tatăl tău: într-o stare de continuă căutare a răspunsului adevărat la următoarea întrebare din șirul lung de întrebări care-ți stau la rând la izvorul înțelepciunii Lui?
Nu uita că unele adevăruri se înțeleg pe deplin ”de-a lungul vremurilor”.
Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul vremilor.” Ieremia 23:20, 30:24
Cu o întrebare răspunsă nu ai găsit tot adevărul, urmează o altă nevoie de înțelegere.
Cel ce caută răspunsuri va găsi și nu se va opri din căutat, aceluia îi va arde inima spre Emaus atunci când cineva îi va tălmăci Scripturile, acela își va vedea de drum spre Etiopia plin de bucurie că a înțeles după ce l-a călăuzit cineva.
A fi un căutător de răspunsuri este condiția dinainte de a fi aprins, de a fi fierbinte ”în duh”. Iar a fi fierbinte nu este o stare extatică obținută prin șmecherii popești sau talente bisericești, ci o stare a minții care caută și găsește răspunsuri la întrebări.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: