Jocul de-a eruvul

Să ieşim dar afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui. Căci noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare. Evrei 13:13-14

Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.„ Ioan 17:15

Știați că tot cartierul Manhattan din New-York este înconjurat cu o sârmă care împrejmuiește o zonă cu importanță mare pentru evrei? Zona delimitată este un eruv, un fel de incintă în interiorul căreia evreii pot căra lucruri în sabat fără să păcătuiască (gen chei în buzunar sau un copil mic). Dar despre eruv mai la urmă.

eruvmanh

Am terminat de citit Jurnalul Annei Frank.
Termin de publicat Istoria Hutteriților.
Am citit multe cărți în această vacanță de iarnă și istoriile mi s-au amestecat în cap cu amintiri și a ieșit un ghiveci de gânduri din care vă scriu și vouă.
În timp ce citeam jurnalul Annei Frank, (fata evreică care a scris un jurnal perioada de doi ani cât au stat ascunși, două familii, opt persoane într-o anexă a unei firme din Amsterdam înainte de a fi arestați și duși în lagăre în august 1944) îmi reveneau în minte fără să vreau scene din piesa lui Mihail Sebastian: Jocul de-a vacanța.

Jocul de-a vacanța a fost prima piesă de teatru pe care am citit-o.
Aveam 9 ani, terminasem clasa a 3-a, am luat premiul I și cartea era cadou lângă premiu, împreună cu alte 3-4 cărți. (Bun obicei, să dai cărți cadou, l-am preluat.)
La 9 ani eram ”mare” de-acum și primisem dreptul de a merge singur la fân în satul vecin, unde aveam 3 grădini de cosit și de adunat fânul. Tata cosea, apoi eu …la fân.
Grădinile…e o poveste cu ele, n-am înțeles-o nici acum pe deplin. Erau între case și duceam de-acolo 4-5 care de fân și vreo două de otavă. Tot fânul acasă, nimic la CAP, erau ”private” grădinile, ceva rude ni le dăduseră să le cosim.
Pentru mine grădinile erau un mic paradis, să fiu singur acolo, împrăștiam căpițele pe la 9 și pauză: citeam, pe la 11 întorceam ”roțile de fân”, iar citeam, pe la 1 le scuturam bine și spre seară făceam căpițele la loc. Dacă ploua era rău, că deseori nu apucam să fac căpițele la loc și se uda fânul.
Aveam și pomi: pruni, corcoduși, meri, un pârâu, izvor, paradis.
În vara aia țin minte că în pauzele de la fân am citit Jocul de-a vacanța.

jocul

Citate dintr-o recenzie:
Fără să ştie unii de alţii, şase personaje – patru bărbaţi şi două femei – optează pentru vacanţa de la pensiunea (Weber n.n.) de lângă Lacu Roşu, la 60 de kilometri de Gheorghieni.
Personajul principal, Ștefan ”...schimbă macazul (semnul, inscripția, un lemn n.n.) staţiei de autobuz, ca să nu mai vină poştaşul cu scrisori şi ziare, ca să nu mai vină alţi călători, taie firele antenei radio (și telefonul n.n.) pentru a nu mai afla nimeni ştiri din lumea reală. Pensiunea, în viziunea lui, trebuie să rămână o lume în lume, debranşată de la real, suficientă sieşi
Piesa „Jocul de-a vacanţa” este o comedie doar în aparenţă, la suprafaţă. Sebastian observă ca nimeni altul la noi ruptura dintre eul profund şi lume.
Acțiunea se petrecea în 1936, iar autorul, Mihail Sebastian era evreu.
Era 1979 când am citit cartea, nu știam atunci nici că Mihail Sebastian era evreu, nu știam nici ce e aia pensiune, în comunism nu erau pensiuni, îmi imaginam că era ceva legat de pensie, pensionari, nu? De fapt, nu știam bine nici ce e aia evreu, de evrei citisem în Biblie des, dar în realitate n-am văzut nici unul.
Abia mai târziu am citit de Aschwitz, am auzit că pe ”Mendelii” de la noi i-au dus și n-au mai revenit. Tot târziu am priceput ce e cu acele 5-6 pietre de mormânt chiar în vârful cimitirului, nici în cimitirul ortodox (foarte mare), nici în cel pocăit (mare și ăsta, jumate satul era pocăit), ci sus de tot, pietre fără cruce și cu litere ce oricât m-am străduit, nu le-am putut citi.

La fân, cu cartea… pentru că n-aveam ce citi și pentru că m-a captivat, am citit piesa de 3-4 ori. O recenzie bună aici.

Acum, citind povestea Anexei din Amsterdam, în care au stat familia Annei Frank cu alții timp de doi ani, obligați, ascunși, ca într-o închisoare, m-a dus gândul la pensiunea Weber, la hutteriți, la Amishi, la Evreii ortodocși, la ”eruv”. La toate comunitățile închise, la ”eruvuri„: ”lumi” în lume.

Eruvul nu e o glumă pentru evreii ortodocși.
Eruvul este o sârmă care înconjoară tot cartierul la o anumită înălțime, sârmă ce delimitează un fel de ”cetate” imaginară, ”cetate” din care nu poți ieși și în care nu poți intra purtând poveri cu tine.
De unde s-au inspirat rabinii care au jonglat cu această interpretare permisivă a sabatului? Din Ieremia 17:21-22, („Aşa vorbeşte Domnul: «Luaţi seama, în sufletele voastre, să nu purtaţi nicio povară în ziua Sabatului şi să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului.  Să nu scoateţi din casele voastre nicio povară în ziua Sabatului…„) unde s-ar putea interpreta că este păcat a purta o povară aducând-o înăuntru sau ieșind cu ea afară pe poartă, deci înăuntru e permis s-o ”porți”. Când locuiești în Manhattan și n-ai nici Ierusalim, nici zid, nici porți, întinzi o sârmă tot roată în jurul cartierului, sus pe stâlpi, fără întreruperi, ai grijă de ea și cari ce vrei tu înăuntru, dar să nu cumva să ieși afară dincolo de ”sârmă”. Evreiește! 100000 de dolari primesc pe an doi evrei din New York, angajați ca să verifice vinerea seara dacă „eruvul” e integru, să-l repare dacă e stricat …

eruv

….și după ce verifică, transmit pe Twitter, să fie liniștită lumea.

eruv1

Citind și rumegând amintiri, mă gândeam că avem fiecare „eruvurile” noastre, pensiunile noastre Weber, anexele noastre. În unele ne-am născut, în altele am intrat voit, din unele nu putem ieși, din unele nu vrem să ieșim, în unele ne țin alții forțat și în unele nici nu știm că stăm.

Există „eruvuri” trasate cu etichete de convenții acceptate, dacă calci afară ești admonestat. Unul din aceste „eruvuri” este apartenența la un cult recunoscut de stat. Acest „eruv” a fost întins ca o sârmă nevăzută prin creiere și cineva are grijă și acum să stea întins. Dizidenții care au văzut în ideea de cult, mâna străină au fost urmăriți, discreditați, izolați, li s-a construit și lor un „eruv”, în care să nu intre nimeni. Dacă ți-e frică de sârma asta (cultul), ești ca vaca de pe imaș care după 2-3 curentări se teme de orice fir alb.

Există „eruvuri” tradiționale, unele foarte vizibile sunt cele legate de codul vestimentar. Paznicii acestor „eruvuri”, au o slujbă ușoară: săptămânal scanează cu doi ochi confomitatea și raportează erorile. Batic, fustă. Simplu.

Ce vreau să zic cu asta?
„Eruvul” e bun, e rău?
Să avem sau să nu avem „eruv” (îngrădire, comunitate, separare)?

Să avem, dar să avem mai întâi de toate un „eruv” în cap, o anexă, o pensiune Weber, un joc de-a vacanța, dar nu un joc, ci o stare de odihnă, de deconectare de la îngrijorări și de conectare la promisiuni, la credință, așteptare, la speranță.

Avem nevoie de un gard în cap, de o împrejmuire:
”-V-ați adunat duminică?” m-a întrebat cineva.
”-Sigur, în fiecare duminică ne adunăm, până la răpire.”.
”-Sunteți legaliști și voi!”
”-Nu suntem legaliști, suntem principiali, este o diferență între a fi legalist ( ca în Galateni) și a respecta principii biblice, a asculta de Cuvânt.”

Avem nevoie de principii, avem nevoie de standarde, dar nu din astea ușor de falsificat.
Unul din standarde de care ar fi neapărată nevoie este standardul angajamentului (evlaviei) despre care am scris recent.
Când citim Biblia și găsim texte ca acesta:
În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? Cît despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară dar din mijlocul vostru pe răul acela.” 1 Corinteni 5:12-13 ne dăm seama că avem nevoie de un gard la care să ne raportăm. Cum definim altfel ”înăuntru” și ”afară”?

Avem nevoie de „eruv” de separare dar mai întâi la nivel personal. Via are nevoie de gard.
Dar astăzi, după 70 de ani de conducere comunistă a comunităților creștine, ideea de „afară și înăuntru” a ajuns o bătaie de joc, o batjocorire a ideii de cine este creștin și cine nu.
Când vedem cu câtă ușurință hoarde de impostori ai securității au pus mâna treptat pe conducerea multor comunități creștine ne întrebăm cât de valabile au fost și sunt standardele după care aceștia au fost aleși conducători.

Căci dacă standardele nu se schimbă, rezultatele se vor repeta.
Școala de popi din care ies tineri cu diplomă nu este standard biblic, Biblia (Dumnezeu) cere ca bătrânii să-i învețe pe cei tineri.
Doar singură această abatere a permis distrugerea unui standard bun și impunerea unui ”eruv” fals (”cine-i pastor în biserica ta?”), plus alte multe abateri și eruvuri false care dau iluzia de comunitate, iluzia de anagajament, iluzia de lucrare.
Să terminăm cu jocul de-a „eruvul” ăsta în care nu mai crede nimeni: etichete tot mai golite de conținut (gen cult), limitări tot mai laxe și mai încălcate, simboluri religioase și coduri vestimentare ușor de falsificat de impostori. Când oamenii n-au limite în cap, când n-au teamă de Dumnezeu, se uită la sârma aia de pe stâlp și se simt protejați, chiar se laudă cu ea.
(Și ”a nu fi în cult” poate fi tot un eruv, de aceea urmărirea angajamentului este un standard mai bun.)

Să ”rupem” orice eruv fals, adică să ieșim din el, să ieșim din tabără.
A fi creștin înseamnă a fi în afara oricărui sistem, a te lăuda și a vesti doar un singur Nume, numele Domnului Isus, Cuvântul Lui venit din cer, Planul Lui, voia Lui, cronologia lui, profețiile Lui și a aștepta venirea Lui.

Cuvântul lăsat scris ne definește bine limitele care trebuie să le avem în noi, zidul cu care putem să ne mândrim: crucea lui Hristos, luarea crucii, asumarea părții de suferință și de lucrare lângă Domnul.  Iată un ”eruv” bun.
Și dacă această asumare conduce la un angajament activ și la implicare, la învățare spre cunoașterea exactă a Planului divin în vederea lucrării bune, atunci gândul stă protejat de un ”eruv” mai puternic ca orice etichetă, ca orice blazon, ca orice ”nume”.
Să folosim acest standard și să ne verificăm unde stăm, în ce ”eruv”!
Să  nu ne mai jucăm ”de-a eruvul”!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: