Cronica fraților hutteriți (427) SFÂRȘIT-Concluzia autorului, Anexă cu denumiri de localități, Bibliografia

19. Concluzie
În această istorie a fraţilor hutteriţi din Carintia în Transilvania şi în Valahia (Ţara Românească) în perioada 1755-1770 m-am străduit să expun faptele istorice, dar, după posibilităţi, să nu le interpretez, adesea luptând bineînţeles împotriva ispitei de a o face. Dar această istorie zugrăveşte acţiuni şi decizii de voinţă ale unor oameni care erau profund pătrunşi de o credinţă, care mie, ca „om din lume” îmi este total departe. Cum se pot oare atunci înţelege acţiunile şi hotărârile lor? La sfârşitul acestei relatări istorice să îmi fie însă permis să scriu câteva păreri şi înţelegeri complet personale.
Este foarte clar că bisericile habanice din Ungaria Superioară şi cea din Vinţu de Jos din Transilvania erau pe drumul spre „trecere”. Renunţaseră de multe decenii la principiul important pe care li-l predase Jakob hutteritul fraţilor din Moravia, „comunitatea de bunuri”. Habanii acceptaseră în 1725 în Ungaria chiar şi botezul copiilor şi îndeplineau botezul adult în secret, fără cunoştinţa autorităţilor. Se poate pune deci pe bună dreptate întrebarea cât ar mai fi rezistat prin ei înşişi.
Împărăteasa Maria Tereza a scurtat probabil durata de viaţă doar la câteva decenii atunci când în 1760 le-a dat mână liberă iezuiţilor să recatolizeze cele patru comunităţi habanice frăţeşti din Ungaria Superioară din Sabatisch, Leware, St. Johann şi Trentschin. Dacă îi acordăm toată încrederea cronicarului hutterit Johannes Waldner, acest lucru s-a întâmplat prin constrângere. Cel mai convingător mijloc al convertirii care a mânat pe membrii acestori comunităţi înapoi în sânul bisericii catolice se pare că a fost administrarea continuă de bătaie.
Eu am însă impresia, că nu se poate să fi fost doar aceasta, deoarece comportamentul fraţilor hutteriţi în comunitatea Vinţu de Jos din Transilvania arată că aici s-a exercitat constrângerea foarte puţin şi doar periferic. Mult mai mult a reuşit părintele iezuit Johannes Theophil Delpini (Delphini) în câţiva ani să transforme toată comunitatea frăţească hutterită într-o „nouă comunitatea c a t o l i c ă”. Din aşezarea înfloritoare de odinioară au rămas doar câţiva puţini fideli în credinţă. În fruntea lor Josef Kuhr, „slujitorul Cuvântului”, familiile Aennei Wipf şi a lui Johannes Stahl şi alte câteva. Şi Josef Kuhr a fost cel care a transmis mai departe învăţăturile de credinţă ale fraţilor hutteriţi cu doar câţiva ani înainte de declinul comunităţii din Vinţu de Jos tinerilor transmigranţi din Carintia.
Bineînţeles că fraţii hutteriţi sunt de părerea fermă că aceasta a fost exact voia lui Dumnezeu care nu a vrut să Îşi lase poporul să se stingă. Istoricul raţional sau cei interesaţi de istorie nu pot să nu sublinieze câteva reflecţii şi legături, care să i se pară, pe lângă călăuzirea Providenţei divine, dar mai mult decât coincidenţe pure, cauze şi efecte în decursul istoric.
Apoi este în primul rând recunoaşterea surprinzătoare că tocmai marea Împărăteasă Maria Tereza a fost cea care orânduise recatolicizarea comunităţilor frăţeşti hutterite în 1760 şi 1763, dar prin rezoluţia ei de a-şi transmigra supuşii protestanţi din ţară, fie că erau din Enns, Steiermark sau Carintia, a dispus să fie deportaţi în Transilvania tocmai acei oameni care au reînsufleţit moştenirea comunităţii hutterite din Vinţu de Jos şi care au păstrat-o până în prezent. Nu poate fi eliberată de responsabilitatea iniţierii acestui proces prin câteva directive personale. Depărtându-se de exemplul tatălui ei, împăratul Carol al VI-lea, de a îi aşeza pe protestanţii din ţările ereditare austriace în aşezări pregătite şi locuibile din momentul în care au ajuns acolo, dar mai ales, să fie aşezaţi în locuri de gospodării finanţabile, ea i-a târât cu sila cu miile din gospodăriile lor din Austria fără să le creeze nici minimul necesar pentru aşezare, nici măcar premisele necesare de natură organizatorică şi financiară, lăsând lichidarea bunurilor transmigranţilor în seama senioratelor şi făcând-o astfel inoperabilă timp de decenii întregi iar când în sfârşit a ales pe un linguşitor complet incapabil şi om slugarnic ca să conducă lucrarea de aşezare a transmigranţilor şi l-a lăsat să administreze într-un mod nimicitor din 1752 până în 1756, a creat ea însăşi inconvenienţele deplorabile şi îngrozitoare la aşezarea deportaţilor. Când transmigranţii din Carintia au ajuns fără niciun ban în Romos în Transilvania în mai şi septembrie 1755 şi în mai 1756, două mii de transmigranţi din anii 1752-1754 aşteptau în diverse sate săseşti cazaţi provizoriu în grajdurile ţăranilor să li se indice gospodăriile ţărăneşti pentru a căror cumpărare însă favoritul împărătesei, consilierul curţii, Martin Wankhel von Seeberg folosise demult banii transmigranţilor pentru construcţia iraţională a „retranşamentului”.
Revolta vechilului din Sicking, a lui Matthias Ennser şi a prietenilor lui, i-a făcut pe deportaţi să izbucnească. Se simţeau alungaţi de clericii din patria lor, înşelaţi de împărăteasă şi administraţia ei şi au vrut orice, numai să nu fie stabiliţi în această ţară pe care o urau atât de mult, Transilvania. Aceasta a fost scânteia aprinzătoare între ei ca să caute alte drumuri şi să îşi propună alte ţeluri. Întâlnirea lui Josef Kuhrs cu zilierii amărâţi care căutau de lucru, Georg Waldner şi Andreas Wurtzy, odinioară ţărani de vază în Carintia, a fost atunci „momentul măreţ” care le-a indicat drumul şi le-a revelat noul ţel.
Se poate afirma cu o probabilitate foarte aproape de certitudine că Waldner, Wurtzy, Hofer, Glanzer, Mueller, Kleinsasser ar fi devenit ţărani în Apoldu de Sus dacă aşezarea lor sub Maria Tereza ar fi funcţionat măcar pe jumătate la fel de bine precum cea a tatălui ei împăratul Carol al VI-lea. Urmaşii acestor familii ar fi fost „landleri” sau saşi cumsecade în Transilvania şi nu ar mai fi ajuns niciodată în preriile Canadei şi SUA.
Nici rolul lui Josef Kuhr, ultimul „slujitor al Cuvântului” din Vinţu de Jos nu trebuie să fie subapreciat. Johannes Waldner, cronicarul comunităţii hutterite în perioada 1755-1824, nu a pierdut niciun cuvânt despre importanţa acestui om al cărui urmaş a deveni, dar cine citeşte cu atenţie istoria fraţilor hutteriţi în Transilvania şi în Valahia (Ţara Românească) în perioada 1755-1770 probabil va fi de acord cu mine, că Josef Kuhr a fost unul dintre cei despre care Martin Luther se spune că a spus că istoria este făcută de „câţiva oameni remarcabili”.
Tind spre convingerea că Josef Kuhr le-a împărtăşit tinerilor transmigranţi tari în credinţă din Carintia în deplină cunoştinţă de „trecerea” comunităţii din Vinţu de Jos şi de importanţa încălcării legii, pentru că doar aşa ştia moştenirea lui Jakob Hutter în capete şi inimi bune şi capabile pe viitor. Şi nu există îndoială că bisericile din Criţ şi Dacia (Stein) ar fi fost lichidate de Pater Delpini dacă Josef Kuhr nu ar fi avut doar ideea salvatoare a mutării în Valahia (Ţara Românească) şi nu ar fi realizat-o cu un angajament exemplar. Şi a fost din nou Josef Kuhr, cel experimentat, umblat şi talentat la limbi străine care s-a informat la ruşi de posibilitatea aşezării şi apoi a organizat convoiul către Wirschinka pe Desna în Ucraina. Dar mai ales a fost Josef Kuhr, cel care în 1782-1794 a solicitat acţiunea de salvare a convertiţilor forţaţi din Ungaria Superioară, a iniţiat-o şi a dispus executarea ei, astfel comunitatea primind influxul care mai târziu i-a dat puterea să reziste două sute de ani şi să se mai găsească şi astăzi într-o înflorire exemplară.
Astfel nu trebuie însă cu nici un chip să fie micşorate meritele bărbaţilor precum Hans Kleinsasser sau Andreas Wurtzy, ale fraţilor Glanzer sau ale lui Josef şi Peter Mueller în apariţia primelor gospodării frăţeşti. Cu toţii au contribuit la faptul că astăzi în Canada şi în SUA există circa 300 de gospodării frăţeşti înfloritoare în care fraţii hutteriţi încă vorbesc dialectul din Carintia şi pot trăi după vechile orânduieli şi porunci ale lui Jakob hutteritul.
Istoria lor este o bucăţică a istoriei celor din Carintia în Transilvania, Valahia (Ţara Românească), Ucraina, ţinutul de la Marea Neagră şi acum în SUA şi Canada. Este valoroasă pentru a deveni familiar cu şi conştient de istoria celor din Carintia şi a fraţilor hutteriţi.

Anexă
1.
Numele de localităţi după Ernst Wagner: cartea toponimică istorico-statistică pentru Transilvania, volumul 4 din Studia Transylvanica,
Koeln 1977 (numărul locuitorilor din 1787)
H e r m a n n s t a d t / Sibiu / Nagyszeben / 14.066 locuitori
N e u i n a r k t / Târgul Mureş/ Maros-Vasarhely
W i n z / Alvinc / Vinţul de jos 2.146 loc.
K l a u s e n b u r g / Cluj-Napoca / Kolozsvar / 13.928 loc.
K a r l s b u r g – W e i s s e n b u r g /Alba.Iulia/Gyulafehervar/8.30l loc.
N e p p e n d o r f / Turnişor / Kis-Torony / 856 loc.
G r o s s a u / Cristian / Keresztenysziget / 1,283 loc.
K r o n s t a d t / Braşov / Brassц / 17.792 loc.
B i s t r i t z / Bistriţa / Beszterce / 4.637 loc.
T e m e s v a r / Timişoara / Temesvar /
H e l t a u / Cisnădie / Nagy-Disznod / 2.162 loc.
B r o o s / Orăştie Szaszvaros / 3.221 loc.
R u m e s / Romos/ Romos 1.300 loc.
D i e m r i c h / Deva / Deva /2.917 loc.
G r o s s  p o l d /Apoldul de Sus / Nagy-Apold / 1.050 loc.
R e u s s m a r k t / Miercurea Sibiului / Szerdahely / 903 loc.
E i b i s d o r f / Ighişul nou / Szaszivanfalva / 763 loc.
B a a s s e n / Bazna / Bazna / 844 loc.
G r o s s a l i s c h / Seleuşul Mare / Nagy Szoelloes / 863 loc.
H e n n d o r f / Brădeni / Hegen / 899 loc.
G r o s s s c h e n k / Cincu Mare / Nagysink / 2.269 loc.
S t e i n / Dacia (Stein) / Garat / 960 loc.
D e u t s c h k r e u z (Kreuz) / Criţ / Szaszkeresztur / 851 loc.
S c h a a s s / Şaeş / Segesd / 777 loc.
M e d i a s c h / Mediaş / Medgyes / 4.586 loc.
S c b a e s s b u r g/ Sighişoara / Segesvar / 5.517 loc.
R e p s / Rupea /Koehalom / 2.015 loc.
R e p s – F r e i t h u m / Tuzun / Tozun
S t r a s s b u r g / Aiud / Nagyenyed / 3.897 loc.
N u s s b a c h / Măieruş / Szaszmagyaros / 1.044 loc.
R o t h b a c h / Rotbav / Szasveresmart / 919 loc.
M a r i e n b u r g / Feldioara / Foeldvar / 1. 596 loc.
H o n i g b e r g / Hărman / Szaszhermany/ 1.684 loc.
M u e h l b a c h / Sebeşul săsesc / Szaszsebes /3.154 loc.
L a n g e n t h a l /Satulung / Hosszufalu / 2.885 loc.
B l a s e n d o r f /Blaj / Balaszfalva / 926 loc.
F o g a r a s c h / Făgăraş/ Fogaras / 3.336 loc.
T h o r e n b u r /Turda /Torda / 6.374 loc.

Pentru pronunţarea numelor localităţilor româneşti:
Ci şi Ce sunt pronunţate ca Tschi şi Tsche, a este un e scurt surd e, ş se pronunţă sch iar ţ ca tz, â sună ca un ь surd: also Ciorogârla = Tschiorogьrla
Ploieşti = Plo-escht
Prisiceni = Prisitschen
Giurgiu = Dschiurdschiu
Iaşi = Iasch
Dumitrache = Dumitrake

Surse şi bibliografie.
2.
– A r h i v a n a ţ i o n a l ă a A u s t r i e i , Viena:
a.) Acte ale arhivei de casă, curte şi stat, acte ale consiliului de stat;
b.) Acte ale arhivei camerei aulice;
c.) Acte ale arhivei de război.
– A r h i v a n a ţ i o n a l ă d i n K ä r n t e n (C a r i n t i a ), Klagenfurt:
a.) Acte ale senioratului Spittal (Porcia);
b.) Acte ale consensului religiei.

– Fosta a r h i v ă a U n i v e r s i t ă ţ i i N a ţ i o n a le t r a n s i l v a n o- s a ş e, Sibiu, acum filiala Sibiu/Hermannstadt a arhivei naţionale a României:
a.) Acte din cutiile transmigranţilor (ca microfilme ale arhivei de stat austriece);
b.) Acte ale magistraturii Sibiu (ca microfilme ale arhivei de stat austriece).

-colecţii de manuscrise ale lui Reissennnberger şi Zimmermann ale M u z e u l u i B r u k e n t h a l din Sibiu (ca microfilme ale arhivei de stat austriece

-A r h i v a n a ţ i o n a l ă m aaa g h i a r ă / Magyar Orszaos Leveltar, Budapesta, Acte ale cancelariei curţii transilvane.
a.) Istoria fraţilor hutteriţi:
-A. J. F. Z i g l s c h m i d     Das Grosse Geschichtsbuch der Hutterischen Brueder, (Marea carte de istorie a fraţilor hutteriţi), ediţia diplomată a Carl-Schurz-Foundation,
Ithaka, N. Y. 1943.

-A. J. F. Z i g l s c h m i d     Das Kleine Geschichtsbuch der Hutterischen Brueder, (Cartea mică de istorie a fraţilor hutteriţi), ediţie a Carl-Schurz-Foundation, Ithaka, N. Y. 1947.                                                Ediţia prescurtată a Macmillan Colony, Cayley, Alberta / Kanada 1974 (doar paginile 201-493).

-Rudolf   W o l k a n             Das Grosse Geschichtsbuch der Hutterischen Brueder (Marea carte de istorie a fraţilor hutteriţi), ediţie în ortografia modernă, Standoff-Colony,                                                     Macleod / Kanada 1923.

-Josef  B e c k                    Die Geschichtsbuecher der Wiedertaeufer in Oesterreich-Ungarn in der Zeit von 1526-1785 (Cărţile de istorie a rebotezătorilor în Austria-Ungaria în perioada 1526-1785) în: Fontes Rerum Austriacarum (FRA) – II. dep. Diplomataria et Acta, vol XLVII, Viena, 1883.

-Joseph   M u e l l e r           Kurzer Bericht von den Taufgesinnten Christen, welche die Hutterischen Brueder genannt werden, sowohl von ihrem Ausgang aus dem Papstthume als auch von den darauffolgenden Verfolgungen bis zu ihrer Niederlassung in Russlan / (Scurt raport despre creştinii convinşi de botez, care sunt numiţi fraţii hutteriţi, atât ieşirea lor din papism cât şi persecuţiile care au urmat până la stabilirea lor în Rusia) descris de prezbiterul învăţător Heinrich Donner din Ohrloferfeld în Prusia Occidentală, 1783;
a.) Redactare din foaia bisericii menonite, anul 1876, caietul 6 (iunie) – caietul 11 (noiembrie),
b.) Copie manuscris a originalului de Abraham Driessen în Blumengart (Rusia) 1872.

Alexa  P o p o v i c i             Istoria Rebotezatorilor în România, Disertaţie, tipărită la Chicago 1976 (în limba română).

Johannes W a l d n e r       KIRCHENBUECH Darinnen Beschriben und auff gezeichnet sein Die Namen / so wohl auch das Jar / und monnath tag/ der Kinder so in der Gmain Gebohren werden. Zum anderen Deren, welche auff lren Bekanten Glauben getaufft, Zum driten, der Jennigen, welche sich in den Ehestandt begeben, Zum vierten, Deren in den HERREN Entschlaffen. Vernewert und umgeschriben / Irn 1795 Jar zu Wirschink in Klein-Russland / durch den Bruder Johannes Waldner. (REGISTRUL BISERICII în care sunt specificate şi însemnate numele, precum şi anul, luna, ziua când s-au născut copiii în comunitate. Apoi cei care au fost botezaţi în urma mărturisirii credinţei lor. În al treilea rând cei care s-au căsătorit iar în al patrulea rând cei care au adormit în Domnul. Înnoită şi rescrisă în 1795 în Wirschnicka în Ucraina de către fratele Johannes Waldner.)

Helmut K l i m a                  Das Verhalten der Wiener Regierung unter Maria Theresia gegen die Siebenbuergischen Wiedertaeufer und Herrnhutter, (Comportamentul guvernului vienez sub Maria Tereza faţă de rebotezătorii şi herrnhutterii transilvani) în: Suedostforschung (SOF) – cercetarea sud-estului, vol. VII/1942, pag. 118-136.

Wilhelm S c h m i d t            Die Stiftung des katholischen Theresianischen Waisenhauses bei Herrnannstadt (Întemeierea orfelinatului catolic terezian în Sibiu), Sibiu 1869.

Hans J e k e l i                     Die Herrnhutter Bewegung in Siebenbuergen, (Mişcarea herrnhutterilor în Transilvania) în: arhiva uniunii pentru cunoaşterea ţării vol. 46/1931, caiet 1-2, Sibiu.

-Hans P e t r i                      Die hutterischen Brueder in Suedosteuropa und Suedrussland, (Fraţii hutteriţi în Europa sud-estică şi în Rusia de Sud) în: Ştiinţa est-germană, anuarul consiliului pentru cultură est-germană, vol. XI/1964, pag. 181207, Muenchen.

-Ernst W a g n e r–            Zur Geschichte des Winzer Distriktes, (Despre istoria districtului Vinţu de Jos) în: revista pentru cunoaşterea ţării transilvane,
-Hans Gunnesch               an 72/1978, caiet 2, pag. 81-119.

Biv vel Stolnic-D u m i t r a c h e                   Cronica lui Biv vel Stolnic Dumitrache despre războiul ruso-turc în Valahia (Ţara Românească) 1769-1774, publicată la Academia română a ştiinţelor de către 1. A. Urechia, Bucureşti 1886 (în limba română).

-Max Udo K a s p a r e k     Convoiul rebotezătorilor în Slovacia, în: foaia naţională a sud-germanilor, an V/1956, Muenchen.
b.) Fraţii hutteriţi în prezent:
Michael  H o l z a c h         Das vergessene Volk, (Poporul uitat) Hamburg 1980.
-John I. H o s t s t l e r         Hutttterite Life, (Viaţa hutterită) Stolldal, Pennsylvania 1968.
-Gary I. W a l t n e r             ZZZu Besuch auf einem hutterischen Bruderhof in Sueddakota, (În vizită într-o gospodărie de-a fraţilor hutteriţi din Dakota de Sud) în: calendarul bisericii menonite, Monsheim (BRD) 1969.
-Gary I. W a l t n e r             AAAmong the Habaner of Czechoslovakia, (Printre habanii din Cehoslovacia) în: Viaţa menonită, an XXI/1966, caietul aprilie Nr. 2.
c.) Transmigraţiile:
-Ernst N o w o t n y             Transmigraţa protestanţilor din Austria Superioară şi Centrală în Transilvania în secolul al XVIII-lea. O contribuţie la istoria landlerilor, Marburg 1931.
-Erich B u c h i n g e r         „LLLandlerii” în Transilvania. Preistorie, desfăşurare şi rezultat al unei aşezări silite în secolul al XVIII-lea. Vol 31 al seriei de cărţi a comisiei istorice sud-germane, Muenchen 1980.

-Hans v. Z w i e d i n e c k- Die Geschichte der religioesen Bewegung in Inneroesterreich im 18. Jahrhundert, (Istoria mişcării religioase în Centrul Austriei în secolul al XVIII-lea) în: arhiva Austriei, istoria zonei de sud, Viena 1875.

Friedrich T e u t s c h        Kurze Geschichte der Siebenbuerger Sachsen, (Scurtă istorie a saşilor transilvăneni) Darmstadt 1965.

Georg L o e s c h e            Geschichte des Protestantismus im vormaligen und jetzigen Цsterreich (Istorie a protestantismului în Austria de ieri şi de azi), Viena 1930.

Grete Mecenseffy             Geschichte des Protestantismus in Цsterreich, (Istorie a protestantismului în Austria) Kцln/Graz 1956.
d.) Ceramica habanică:
Horst  K l u s c h                 Arta olăritului transilvan, Bucureşti 1980.
Horst  K l u s c h                 Habanii şi atelierul lor de olărie în Vinţu de Jos, în: Noua Cale.
Horst  K l u s c h                 Die Habaner in Siebenbuergen, (Habanii în Transilvania) în: cercetări pentru cunoaşterea ţării şi a poporului, 2/1968, Sibiu.
Kurt Csallner                      Habanii şi ceramica lor în Transilvania.
Bela K r i s z i n o v i c h     Habaner Fayenom4A Haban Fayance) Budapest 1962 (în limba maghiară).