A cincea călătorie de recuperare a fraților rămași în Ungaria și Transilvania. 1784. Cronica fraților hutteriți. (420)

A cincea călătorie   ( 17 8 4):
În toamna anului 1783 biserica din Wirschinka a fost înştiinţată de Gerhard Wiebe, conducătorul din Ellerswald în Prusia Răsăriteană că în biserica menonită din Franztal sosiseră mai multe familii din Ungaria şi doreau să vină la biserica din Wirschinka. Aceştia erau: Andreas Bollmann cu soţia sa Roesel şi copiii Johannes, Adam, Maria, Baerbel, Katharina şi Eva; Andreas Tittel cu fiul săi Kaspar. După aceea, biserica a decis să îi trimită pe Johannes Waldner şi Jakob Walemann la Elbing. Pe 4 martie 1784 au plecat din Wirschinka şi i-au mai întâlnit în Elbing pe lângă cei amintiţi, pe Tobias Walemann cu soţia sa Susanna, fiica lui Jakob Walther, Josef Bollmann cu soţia sa Judith şi fiicele Liesl, Maria şi Aennele.
În Gnadental (Valea harului), o aşezarea menonită din Silezia, Johannes Waldner s-a îmbolnăvit şi a trebuit să întrerupă călătoria către Ungaria Superioară. El a scris după aceea la Sabatisch şi le-a indicat oamenilor de acolo cum puteau să ajungă cel mai bine peste graniţă în Silezia.
Atunci au pornit la drum următoarele familii: Paul Tschetterle cu soţia sa Judith şi copiii Josef, Martin, Johannes, Baerbel, Katharina şi Aennele; Katharina Walemann născută Tschetterle cu copiii Josef şi Gretl; Jakob Walemann cu soţia Assanath şi copiii Andreas, Michael, Baerbel, Judith şi Assanath; ginerele lui Walemann, Andreas Koller cu soţia sa Aenne şi copiii Aennele şi Baerbel; văduva Maria Wirth/Bollmann cu copiii Andreas, Jeremias şi Mariele; Hester Stahl, soţia lui Andreas Stahl cu fiicele ei Magdalena şi Susanna; Johann (Jaennoe) Stern, necăsătorit. Au ajuns cu toţii nevătămaţi peste graniţă în Silezia. Seniorul comunităţii menonite Gnadental le-a dat paşapoarte prin Polonia şi aşa au ajuns cu toţii sănătoşi în Wirschinka.
Astfel s-a încheiat cu succes prima acţiune de recuperare a lui Josef Kuhr. Prin aceasta biserica a putut câştiga un număr semnificativ de familii destoinice din biserica Sabatisch; şi influxul menonit din Prusia s-a integrat fără dificultăţi.
În anul 1790 au venit din propria dorinţă în biserică: Elisabeth Strauss-Pildner, fiica vitegră a lui Andreas Wurtzy. După ce soţul ei lutheran murise în 1789 în Sibiu, ea a vrut să se întoarcă la fraţii ei de credinţă şi a adus-o şi pe fiica ei Liesl Pildner şi pe nepoata ei Juliana Lausner, fiica Christinei Strauss. Lor li s-a alăturat tînărul Josef Kuhr din Vinţu de Jos, un nepot de-al lui Josef Kuhr.
Dintre menoniţi s-au mai alăturat bisericii: Hanna With din Gdansk cu fiica ei, Maria Schrag, Maria Zerger din Polonia (1795). Din Sabatisch în Ungaria Superioară au venit în perioada 1782-1784 în total 55 de persoane în biserică, din bisericile menonite din Prusia 19 persoane, din Transilvania 4 persoane. În timp ce familiile Peter Isak, Schrag, Zerger s-au retras din nou din biserică, respectiv nu s-au integrat deloc, alte persoane au fost botezate şi au rămas în biserica din Wirschinka246.

246 Cartea mică de istorie, pag. 373 şi următoarea şi registrul bisericii  botezuri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: