Este Ierusalimul un loc sfânt?

”….a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul cînd nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim…..Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr;” Ioan 4

Ierusalimul nu este sfânt deloc, cum nici un alt loc de pe pământ nu poate fi ”sfânt”.ierusalim34

Azi a venit la rând în istoria hutteriților povestea acelui frate hutterit, pribeag prin țara românească pe la 1760, care din exces de zel a dărâmat o troiță.
Gata, „să i se taie mâna„ s-a hotărât la înalt divan și nu știu cum fratele a scăpat.
Credeți că astăzi e diferit?
Credeți că românii s-au mai copt la cap de-atunci?
Nici un pic, încercați să nu respectați vreunul din așa-zisele locuri sfinte, obiecte sfinte, substanțe sfinte sau…frici ”sfinte”.
Îmi amintesc de fratele Moisescu care a urcat la amvonul unei biserici baptiste cu pălăria pe cap. ”Ce mai freamăt!” Ca să îi facă să-și dea seama că bieții de ei idolatrizau acel loc și-l socoteau …sfânt.

Tot sfântă era prin anii 90 cartea din carea citea toată ziua o colegă de-a mea ce mergea regulat la Arad, la Desanca.
I-am luat cartea, am răsfoit-o și am găsit pe ultima pagină blestemul: ”cine va rupe această carte, va păți așa și așa.” Hai să verificăm!” i-am zis colegei…și am rupt cartea bucățele instant. Femeia (româncă ortodoxă) lucra ca paznic și soțul ei (maghiar reformat) îmi era coleg, el era mecanic. Vestea s-a răspândit ca fulgerul printre adepții Desancăi din fabrică și toți așteptau acum să mă calce ceva, să mor, să crap. N-am avut nimic, râdeam de frica lor, dar cu teamă, știam că n-o să pățesc nimic, ca să nu se bucure ei, dar n-am vrut să-l oblig pe Dumnezeu.
Aș putea scrie până dimineață despre locuri sfinte și v-ați plictisi, hai să mergem la Ierusalim.
Când am fost acolo, ”frații” din trupa de turiști evanghelici cu care eram au făcut de toate:
-au pus bilețele la zidul plângerii
-s-au rugat în extaz pe muntele fericirilor
-au îngenunchiat în Ghetsimani
Numa cruce nu și-au făcut și n-au pupat icoane, că restul tot.
De intrat au intrat în toate bisericile și s-au rugat acolo.
Că de’, acolo-i mai primit, e loc mai sfânt.
Câtă amăgire!
Și câtă luptă între cele ”trei religii” care socotesc Ierusalimul un loc sfânt.
Nici o diferență nici între pretenții, nici între argumentațiile celor trei religii:
creștinii (care (rămâne-ntre noi) se bat între ei catolicii cu ortodocșii pe proprietatea asupra fiecărei bucățele de teren pe unde-a umblat Isus). Să nu cumva să credeți că mai puțin de 100% decât dragostea de bani din turism religios îi motivează. Și dacă vorbim de turism religios, acesta e probabil una din cele mai vechi meserii din lume, tot un fel de prostituție și asta: pe orice deal înalt, sub orice copac verde. Turismul religios s-a practicat la Efes, unde templul Dianei și industria din jurul lui purta prosperitatea, la Dan, la Betel și în toate locurile ”închinarea” strângea arginți.
arabii socotesc ca sfântă piatra de pe care a decolat Mohamed spre ceruri cu bidiviul lui (vedeți de ce e bine să fiu anonim, pentru o astfel de afirmație în alt context aș fi ucis). Sfântă e și moscheea de deasupra pietrei, și cea de lângă ea.
evreii religioși și-au amintit că a zis Moise ceva de un loc prin Deuteronom, iar pentru că templul nu mai există ei se duc la o bucățică din fundația acelui templu. Tot sfânt e locul și pentru ei.
Deci toate cele 3 religii își asumă pretenție de proprietate asupra sfințeniei orașului ”Sfânt”, din țara ”Sfântă”.
De ce totuși aproape nici un stat nu este împotriva statului Israel, pentru că aproape toate statele au ambasade în Israel, dar totuși nu în Ierusalim.
Ce au statele lumii cu Ierusalimul?
Un răspuns simplu: dintre cele 3 religii, doar islamismul are ca doctrină transformarea pretenției asupra Ierusalimului în război și oamenii pașnici ai lumii socotesc că nu-i bine să te pui cu nebunii și le fac pe voie islamiștilor ca să nu-i enerveze.
De aceea aproape nimeni nu l-a urmat pe Trump cu mutarea ambasadei.
Observați însă un lucru: conducătorii Israelului nu pretind legimitatea sau ilegimitatea vreunei pretenții, nici măcar a evreilor lor asupra sfințeniei Ierusalimului.
Ei nu vorbesc de locuri sfinte și de pretenții, ei vorbesc doar despre un stat și o capitală.
Că știu ei sau nu, că știu americanii sau nu, același limbaj îl folosesc profeții din Biblie.
Nu spun profeții că pietrele și pământul e sfânt acolo, nici că te sfințești mergând acolo, nu scriu profeții să mergi, să atingi, să te umpli, să inhalezi, su rupi sau să sorbi dumnezeire din vreo țară sfântă. Nici nu le-a trecut profeților prin cap că oamenii, la 2000 de ani după ei vor fi așa de duși cu pluta, profeții au prevestit fapte istorice.
Iar un fapt istoric real este întoarcerea evreilor în Israel, alt fapt istoric real este cucerirea Ierusalimului și ceea ce se petrece azi, aceasta înverșunare a tuturor popoarelor (din jur) împotriva Ierusalimului este alt fapt istoric prezis de profeți.
Nu împotriva Israelului, împotriva Ierusalimului se înverșunează popoarele.
Veți observa, și vă spun acest lucru nu pentru că îmi place să fac predicții, ci pentru că iubesc profețiile și le văd împlinindu-se sub ochii noștri, veți observa cum această înverșunare islamică împotriva Ierusalimului ca și capitală a Israelului nu se va domoli, ci se va înteți.
Nu că vrea cineva asta sau se opune, așa au scris profeții, așa e planul:
«Iată, voi preface Ierusalimul într-un potir de ameţire pentru toate popoarele de primprejur,” Zaharia 12:2
Din acest text am vorbit duminica din 10 decembrie, la 3 zile după declarația lui Trump, cine n-a dezbătut duminica aceea la adunare acel text, n-a vorbit de unde trebuie.
O să pun în curând cu Voia lui Dumnezeu vorbirea pe blog.
Nu e o chestiune de incitare sau de aplanare, de provocare sau de împăciuire, e o chestiune de recunoaștere a unui Plan.
Domnul Isus e foarte aproape, e la uși.
Despre chestiunea aceasta a potirului de amețire am mai scris pe blog, am mai vorbit, dar acum se întâmplă.
Cum e să scrii despre oameni beți, cum e să discuți despre bețivi, cum e să povestești îmbătarea? Greu, confuz, nu sunt reguli, am copilărit 14 ani la 50 de metri de o crâșmă, știu ce scriu.
Cineva în lumea asta a băut un potir, nu-l mai bea, citiți Isaia 51. Evreii sunt aceia.
Altcineva bea din potir acum, neamurile care se împotrivesc Ierusalimului.
Cineva servește acest potir? Curva babilonică, religia romană și fiicele ei.
Până la urmă va trebui să scriu despre beția asta, cu toată neplăcerea într-o postare viitoare.
Astă-seară a fost rezoluția ONU împotriva lui Trump.
România s-a abținut.
M-am bucurat, poate și pentru că mulți creștini români s-au rugat.
Nu e o bucurie mare, e una mică, mică și îngustă ca micimea arvunei față de prețul mare al contractului, ca lucrurile mici care ne-a fost date, față de cele mari care urmează, ca timpul scurt rămas, față de imensitatea veșniciei. E bucuria mea de român că poate conducătorii noștri au fost mai puțin beți ca ceilalți, mică bucurie.
Creșterea confuziei, a derutei între oameni, aste urmează, iar de la bețiv nu știi la ce să te aștepți, azi te laudă, mâine te înjură, sau te ucide.
Iarăși nu pot agrea cu confratele meu de blog care afirmă negru pe alb, oportunist și sugestiv că: ”…România are toate șansele să rămână într-o poziție favorabilă, cu mențiunea că este posibilă rezolvarea mult așteptată a intrării fără viză a cetățenilor români în Statele Unite.”
Isteț mod de a introduce o sugestie, care poate provoca un curent de opinie, mod isteț, dar jalnică deturnare de scop, scop al blogului, scop al slujirii, să manevrezi politic pe cei ce nu vor urca în corabie.
Nu neg că are dreptate, dar iarăși: măruntă bucurie.
Se potrivește ce a zis Domnul Isus parafrazat: ”Nu vă bucurați că veți intra fără viză în Statele Unite, bucurați-vă că numele vostre sunt scrise în ceruri.”
Iar în ceruri foarte mulți americani nu vor intra, nici români americani cu viză și cu cetățenie de SUA nu vor intra în cer: dacă în America aștepți ani pentru cetățenie, dacă în Israel cetățenia se dă pe aeroport, la sosire, în ceruri se intră cu cetățenie obținută dinainte printr-un avocat unic, avocat al cărui slugă și aghiotant sunt și eu și în Numele Lui v-am scris și astăzi.
Mulțumesc de răbdare.

un cetățean

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: