Întemnițarea lui Josef Kuhr la Aiud și la Alba Iulia. 1765. Convertirea la catolicism a prezbiterului Maertl Roth. Cronica fraților hutteriți (389)

Delpini şi-a dat seama curând că el era sufletul rezistenţei şi a urmărit să îl dea la o parte. Drept pretext a folosit cearta care exista între biserică şi Johann Foltin, un rebotezator care în 1756 trecuse la catolicism. El fusese exclus din biserică la vremea respectivă şi biserica îi luase terenurile. Pentru că din cauza asta a apelat la tribunalele lumeşti care nu i-au dat dreptate, Josef Kuhr împreună cu câţiva fraţi îi distruseseră casa. Acum a dispus Pater Delpini, ca autorităţile să îi aprobe lui Johann Foltin plata daunelor în valoare de 60 de guldeni. Judecătorul superior i-a cerut lui Josef Kuhr, Maertl Roth, Carel Gentner şi Michael Kuhn, să depună imediat suma respectivă. Kuhr a protestat. Atunci judecătorul superior a folosit această ocazie ca să îl închidă şi să dispună să fie dus în lanţuri la Aiud. Deşi biserica a depus cei 60 de guldeni datoraţi, lui Kuhr nu i s-a mai dat drumul, ci a fost adus în închisoarea din Alba Iulia în aprilie 1765. Aici şi în continuare în mănăstirea catolică a fost ţinut închis Josef Kuhr până în octombrie 1766.        Mai întâi a stat în lanţuri, apoi i s-au scos, dar a fost ţinut sub pază strictă.
Foarte mulţi preoţi catolici au încercat să îl convertească, dar Kuhr a rămas neclintit. Atunci când unul dintre preoţi i-a spus că şi Zacharias Walter, prezbiterul din Sabatisch, care totuşi fusese „un om înţelept” şi s-a convertit la credinţa catolică, Kuhr i-a răspuns: „Nu îl consider înţelept pentru că şi-a lăsat credinţa şi nu a rămas constant.”145 Odată cu încarcerarea lui Josef Kuhr, care fusese sufletul rezistenţei împotriva convertirii, rezistenţa botezatorilor din Vinţu de Jos s-a topit, mai ales după ce Maertl Roth, prezbiterul bisericii, s-a arătat din ce în ce mai supus dorinţelor preotului iezuit şi a trecut în curând la catolicism.
      În martie 1765 a fost dezbătut în consiliul de stat raportul lui Pater Delpini către Camera aulică. Consilierul de stat Stupan şi-a exprimat părerea cum că acum exista speranţa că rebotezătorii din Vinţu de Jos ar putea fi convertiţi prin acţiunile părintelui Delpini, şi nu ar trebui folosită forţa, ci ar trebui să se aştepte. Ar trebui adus un învăţător la şcoală, dar nu o moaşă şi copiii rebotezătorilor nu ar trebui botezaţi împotriva voinţei părinţilor lor. Consilierul de stat Valer von Borie a completat aceasta în termenii ca în caz de pericol pentru viaţa copiilor, deci în caz de îmbolnăvire, să fie botezaţi şi fără aprobarea părinţilor. Consilierul de stat, contele Heinrich Cajetan Bluemegen, care până atunci nu se exprimase vreodată în probleme religioase a făcut propunerea practică să le fie aprobată o pensie de stat celor doi învăţători Maertl Roth şi Josef Kuhr de aceeaşi valoare cu câştigul lor de până atunci dacă vor trece la religia catolică146.
Rezoluţia rezultată în urma acestor discuţii conţine următoarele indicaţii:
– 1. Trebuie angajat un învăţător catolic în Vinţu de Jos.
– 2. Dacă un copil rebotezator se îmbolnăveşte, trebuie botezat fără aprobarea părinţilor. – 3. Când oamenii trec la catolicism trebuie să li se acorde imediat o bucată corespunzătoare din terenul botezatorilor.
– 4. Trebuie angajată o moaşă catolică, care să fie instruită şi pentru botezurile de urgenţă.
– 5. Ambilor predicatori trebuie să li se pună în perspectivă un salariu dacă se convertesc147.
      Prin aprobarea mijloacelor necesare de către Camera aulica, mai întâi 300 de guldeni, mai târziu încă 326 de guldeni148, Pater Delpini a început să construiască o şcoală şi o locuinţă pentru el în Vinţu de Jos. Pe 29 aprilie 1765 a comunicat Camerei aulice că a angajat un învăţător pentru 10 guldeni149. Deja din iulie 1765 i-a solicitat împărătesei să confirme privilegiile lui Gabor Bethlen pentru locuitorii catolici „ai noii biserici germane” din Vinţu de Jos150. Asta trezeşte impresia că în acest moment „convertirea” se încheiase deja cu succes.

145 Cartea mică de istorie, pag. 244.
146 Actele Consiliului de stat Nr. 733/1765; H. Klima, ibidem, pag. 130.
147 Facsimilul acestei rezoluţii se găseşte în actele Camerei aulice, camera Transilvaniei, rote Nr. 303/2.
148 Actele Camerei aulice, camera Transilvaniei, rote Nr. 303/2.
149 Actele Camerei aulice, camera Transilvaniei, rote Nr. 303/61.
150 Text la W. Schmidt, anexa 18, pag. 158.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: