Concluziile interogatoriului. Continuarea consolidării. Sosirea iezuitului Delpini. Criț și Stein, Transilvania, 1764. Cronica fraților hutteriți (383)

Bineînţeles că trebuie luat în considerare faptul că declaraţiile au fost formulate în formă prescurtată şi de către parohii care luau interogatoriul, dar răspunsurile redau cu siguranţă părerile corecte conform cu sensul.
Nu este de mirare faptul că botezatorii se contrazic un pic la anumite puncte. Se bazează doar pe învăţătura primită în Vinţu de Jos, dar din 1757 erau separaţi. În plus, contactul între Criţ şi Dacia (Stein) era întrerupt din 1761 din cauza neînţelegerilor care predominau între Kleinsasser şi fraţii Glanzer şi Wurtzy. Întemniţaţii din închisoarea Sibiului erau izolaţi de comunitate din 1757 şi 1759. Aşa că întrebările de credinţă nu au fost discutate niciodată în comun şi părerile diferite (cum ar fi în problema comerţului) nu au putut fi evitate.
Conţinutul interogatoriului este de aceea interesant şi demn de luat în considerare, pentru că reflectă concepţiile în cea mai timpurie perioadă a existenţei bisericii botezătoare din Carintia, mai înainte ca acestea să poată fi aduse la un numitor comun în aşezarea Wirschinka din Ucraina de către prezbiterii de mai târziu Josef Kuhr şi Johannes Waldner. În Wirschinka au putut fi discutate părerile diferite şi formulate principii de învăţătură valide, care sunt încă valabile şi astăzi în coloniile hutterite din USA şi Canada. Şi tradiţiile practicate astăzi au putut să se formeze doar în viaţa comună dintr-o colonie şi să devină bun al comunităţii.
Deja de la 10 ianuarie 1764 i-a transmit magistratul din Sibiu consilierului Camerei aulice, baronul Dietrich, un raport despre rezultatul interogatoriilor în Criţ şi Dacia (Stein).
În acesta se stabileşte că în Criţ se găsesc următoarele persoane care „i-au învăţat aproape pe toţi ai lor în această învăţătură greşită a rebotezătorilor, mărturisesc cu încăpăţânare şi invariabil contraargumentele fundate pe religie şi în
niciun chip nu vor să se distanţeze de asta şi se declară”: Johann Kleinsasser cu soţia sa Barbara şi patru copii, Matthias Kleinsasser şi Joseph Kleinsasser, Dorothea Nagler, o văduvă cu trei copii, Georg Waldner cu soţia sa Anna şi cinci copii, Christina Winkler, Christian Ehgarter, Joseph Mueller cu soţia sa Elisabeth114, Georg Kurl alias Guerl cu soţia sa Magdalena, Rosina Pichler115; învăţătura lor de credinţă este însumată în următoarele fraze după mărturisirea făcută public de ei:
1. Despre numiţii herrnhutteri nu ştiu mult, şi nici nu au avut de-a face cu ei.
2. Nu au citit în Biblie despre vreo taină şi prin acestea nu poate fi obţinut harul lui Dumnezeu ci doar prin Hristos.
3. Este fals să se boteze copiii nou-născuţi, pentru că nu este porunca lui Dumnezeu.
4. Un om trebuie aşadar botezat de-abia atunci când aderă la biserica creştină adevărată.
5. Trupul şi sângele adevărat al lui Hristos nu sunt prezente în sfânta Cină pentru că Acesta S-a înălţat la ceruri.
6. Este greşit să te spovedeşti unui preot pentru că niciun om nu poate ierta păcatele, ci doar Dumnezeu.
7. Nu este o poruncă de la Dumnezeu să se sărbătorească duminica şi omul nu are voie să pună o zi anumită pentru slujba lui Dumnezeu.
8. Ţinerea sărbătorilor nu se găseşte în Sfânta Scriptură, ci este o lege a papilor.
9. Un creştin nu poate să aibă o funcţie de autoritate, nu poate să pronunţe judecată, să dea verdicte şi nici să pedepsească răufăcătorii prin sabie.
10. O autoritate creştină nu are voie să conducă război şi un creştin nu poate fi soldat.
11. Unui creştin nu-i este permis să practice comerţ, să cumpere şi să vândă.
12. Un creştin nu are voie niciodată să jure, mult mai puţin să depună un jurământ.

În satul Dacia (Stein) se găsesc: Veit Glanzer cu soţia sa Margareta, Martin Glanzer, a cărui soţie se găseşte în Carintia, Paul Glanzer cu soţia sa Barbara şi un copil, Maria Glanzer, o văduvă cu patru copii, Anna Hofer, o văduvă cu opt copii116, Elisabeth Plattner, o persoană necăsătorită. Învăţăturile lor de credinţă sunt conţinute în următoarele fraze:
1. Au într-adevăr scrieri herrnhuttere, dar nu le acceptă în continuare decât dacă sunt în concordanţă cu Sfânta Scriptură.
2. Jurământul nu îi este permis deloc unui creştin.
3. Consideră sfintele taine drept mijloace de a obţine harul lui Dumnezeu, dar pentru că acest cuvânt, taină, nu apare în Sfânta Scriptură, ei numesc sfântul botez legământul cu Dumnezeu şi sfânta Cină amintirea Domnului.
4. Ei consideră sfintele taine atât semne cât şi mijloace de a obţine harul lui Dumnezeu.
5. Consideră că biserica exterioară nu este biserica adevărată.
6. Consideră botezul copiilor drept incorect şi împotriva poruncii lui Dumnezeu.
7. Neagă prezenţa reală a trupului şi a sângelui lui Hristos în sfânta Cină şi afirmă că aceasta este primită doar ca amintire.
8. Omul nu trebuie să îi mărturisească preotului păcatele sale, ci să le mărturisească în faţa întregii biserici într-un mod nespecific şi să spună: am păcătuit.
9. Un învăţător ordinat chemat poate să îi ierte păcatele unui păcătos care se spovedeşte.
10. În caz de nevoie, orice creştin poate să boteze şi să împartă sfânta Cină.
11. Nu ţin sărbătoarea duminicii ca poruncă de la Dumnezeu, totuşi, pentru a evita supărările, renunţă în această zi la munca manuală.
12. Nu este permis să ţii anumite zile de sărbătoare.
13. Nici un creştin nu poate avea cu conştiinţa împăcată o funcţie de autoritate.
14. Un creştin nu are voie să poarte război şi nici să fie soldat.
15. Unde există o obşte nu este permis să deţii ceva propriu.

Din toate explicaţiile acestor transmigranţi reise că orice speranţă de a fi întorşi din nebunia lor încăpăţânată este zadarnică. Nici mijloacele mai dure nu vor da rod, după cum s-a văzut deja la cei care de patru ani în arest117 nu au putut fi puşi la nicio muncă şi au cauzat doar costuri considerabile fără folos. Aşa că se lasă „dispoziţiile ulterioare pe seama judecăţilor superioare”118.
Baronul Dietrich, după lectura acestui raport, pare să fi ajuns la concluzia că ar trebui să lase acest lucru pe seama „judecăţii superioare” a guvernului vienez. El însuşi nu a mai dat niciun fel de alte orânduiri cu privire la tratamentul aplicat botezatorilor din Carintia, ci a trimis un raport detaliat la comisia pentru religie a seniorului von Bartenstein prin cancelaria aulică transilvană. În acelaşi timp, Joseph Anton von Bajtay, seniorul care fusese numit din 10 octombrie 1760 episcopul catolic de Alba Iulia a înmânat cancelariei aulice transilvănene propunerea ca botez[torii să fie expulzaţi în Polonia119. Comisia pentru religie a consiliului de stat a discutat la 3 februarie 1764 din nou problema. Consilierul curţii, Stupan, s-a exprimat din nou în sensul ca „rebotezătorii” să fie toleraţi în continuare atâta vreme cât se comportă liniştit şi nu mai provoacă alte convertiri la secta lor. Pentru biserica catolică e doar un avantaj dacă există pe cât de multe posibil rupturi între cei necatolici. Fraţii din Moravia din Transilvania au fost aşezaţi cu privilegii deosebite în Vinţu de Jos şi prin Diploma Leopoldină şi confirmarea legilor ţării (aprobate) le-au fost garantate aceste privilegii. „Prin îndepărtarea lor religia catolică nu are niciun folos, iar monarhia doar câţiva oameni lucrători mai puţini”120. Deoarece consilierul statal Valer von Borie, care ceruse vehement îndepărtarea lor în şedinţa precedentă a consiliului, nu a luat parte la această şedinţă, rezoluţia imperială, Resolutio Augustana, a fost concepută în termenii lui Stupan. În decretul imperial din 15 iulie 1764 s-a dispus ca rebotezătorii să nu fie pur şi simplu alungaţi din ţară, ci mult mai mult ar trebui să fie toleraţi, totuşi, nu au voie să se extindă dincolo de Vinţu de Jos, şi nu au voie să afilieze alţi supuşi la secta lor. În plus, un părinte iezuit va trebui trimis ca misionar în Vinţu de Jos ca să îi convertească la catolicism. Rebotezătorii nu aveau voie să depună împotrivire în vreun fel faţă de el. Disputele legate de avere ale celor din Vinţu de Jos cu doi convertiţi trebuiau să fie investigate în continuare121.
Pe 26 iulie 1764 cancelaria aulică a transmis mai departe guberniului prin camera aulică edictul imperial. Pentru că angajarea şi plata unui misionar era o problemă de de bani şi astfel o obligaţie a camerei aulice drept cea mai înaltă autoritate financiară, aceasta a trebuit să se ocupe în continuare cu problema, ceea ce a determinat ca, conţinutul poruncii imperiale să fie comunicat botezatorilor din Vinţu de Jos oficial de-abia la 4 noiembrie 1764. În acelaşi timp au fost informaţi şi că misionarul hotărât de guvern, părintele iezuit Delpini, tocmai ce a sosit şi nu aveau voie să îi împiedice activitatea122.
Prin tratamentul încet şi greoi al problemei din partea guvernului vienez, botezătorii din Vinţu de Jos au primit un an întreg de răgaz şi linişte. Avantaje şi mai mari însă le-a adus botezătorilor din Carintia în Criţ şi Dacia (Stein) rezoluţia imperială. Nu erau amintiţi nominal în acest edict, aşa că autoritatea Naţiunii saşe, magistratura din Sibiu, a preferat la început să lase lucrurile să se aşeze de la sine. Un nou demers împotriva botezătorilor din cele două sate ar fi cauzat doar noi greutăţi şi mai ales costuri, pe care ei sperau să le evite ignorându-i din nou pe botezători. Acest soroc i-a folosit comunităţii botezatoare pentru continuarea consolidării.

114 Peter Mueller se căsătorise la 6 februarie 1763 cu Elisabeth Winkler.
115 Rosina Pichler se întorsese după şase ani de detenţie la fraţii din Criţ.
116 Printre care fiul Johann căsătorit, care în mod clar în timpul interogatoriului stătea la Andreas Wurtzy în Ighişu Nou.
117 Aici se înşeală cel care conduce interogatoriul; Matthias Hofer şi Johann Amlacher erau deja de şase ani în închisoarea din Sibiu.
118 Copie a acestui raport în colecţia de manuscrise brukenthalice, microfilm-rola IV; şi H. Klima, pag. 125 şi în continuare.
119 H. Klima, pag. 127.
120 Actele consiliului de stat Nr. 1435/1764, H. Klima, pag. 127.
121 Actele consiliului de stat Nr. 1849/1764; H. Klima, pag. 127.
122 W. Schmidt, pag. 156 şi următoarea und H. Klima, pag. 128.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: