”Se adunau în loc de asta în casa lui Andreas Wurtzy unde se rugau împreună, citeau şi cântau.” Întemnițarea la Sibiu a lui Michael şi Matthias Hofer, Johann Amlacher şi Rosina Pichler. Cronica fraților hutteriți (366)

În octombrie 1756, baronul Dietrich a poruncit să îi elibereze pe cei trei din Carintia şi să fie aduşi în Apoldu de Sus, unde fuseseră aduşi şi ceilalţi „noi convertiţi” şi să fie îndrumaţi în noile locuinţe construite acolo.
Au primit teren arabil, păşuni şi podgorii de la Naţiunea Saşă. Baronul Dietrich se aştepta ca aici, în cercul familiilor din Austria Superioară şi din Carintia, să fie din nou incorporaţi în comunitatea lutherană şi i-a poruncit pastorului să se ocupe de ei în mod deosebit.
Dar ei s-au izolat în continuare, au evitat slujba religioasă evanghelică şi se adunau în loc de asta în casa lui Andreas Wurtzy unde se rugau împreună, citeau şi cântau.
Biserica din Vinţu de Jos le lăsase câteva cărţi şi îi învăţase câteva rugăciuni pe care le citeau Joerg Waldner, Matthias Hofer şi Andreas Wurtzy în faţa lor, şi le rosteau în rugăciune. „Pentru că nu aveau învăţători, s-au descurcat în simplitatea lor cum au putut şi au petrecut astfel iarna sărăcăcios în Apoldu de Sus”, povesteşte mai târziu Johannes Waldner <sup>74</sup>.
La începutul anului 1757, în ciuda interdicţiei, Matthias Hofer şi Rosina Pichler au plecat la Vinţu.

Matthias Hofer a lucrat la olarul Carel Gentner şi a învăţat să picteze urcioare de faianţă, Rosina Pichler s-a angajat ca slujnică la grajduri la Johannes Stahl.
După două săptămâni situaţia a fost raportată în Sibiu şi magistratul i-a ordonat judecătorului curţii de acolo să îi aresteze pe amândoi şi să îi aducă la Sibiu unde inspectorul Treitler i-a somat să adere din nou la biserica lutherană.
Când ei au refuzat cu hotărâre acest lucru, a dispus să fie duşi în închisoarea din Sibiu.
Paul Tscheterle, fierar din Vinţu, i-a anunţat pe cei din Carintia din Apoldu de Sus de arestarea celor doi.
Atunci Michael Hofer, fratele lui Matthias a pornit spre Sibiu pentru a-i vizita pe cei întemniţaţi şi a fost imediat băgat la ei în închisoare.
După câteva săptămâni Johann Amlacher şi-a vizitat conaţionalii închişi şi a fost de asemenea reţinut în închisoare.
Cei patru din Carintia, Michael şi Matthias Hofer, Johann Amlacher şi Rosina Pichler au rămas în închisoarea din Sibiu următorii ani.
Ei au trebuit să muncească aici, şi anume, să smulgă 70 de livre de lână sau să scarmene 100 de livre de lână săptămânal.
Pentru asta primeau o pâine şi un groş (30 de creiţari) pentru întreţinere.
Pentru fiecare livră lipsă primeau o lovitură de bici de la temnicer.
Matthias Hofer a compus mai multe cântece despre suferinţa lor din închisoare<sup>75</sup>.
Michael Hofer a murit în preajma anului 1760 în închisoare, Rosina Pichler a fost luată mai târziu de un burghez în slujbă în casa sa şi de acolo a fugit în Criţ.

73 Cartea mică de istorie, pag. 277 şi în continuare
74 Cartea mică de istorie, pag. 278.
75 Cartea mică de istorie, pag. 279-280.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: