Nu aveau preoţi de meserie, detestau adulterul, curvia şi beţia şi numai din cauza împrejurărilor potrivnice erau împiedicaţi să ducă şi în prezent o viaţă plăcută lui Dumnezeu în comunitatea bunurilor. Cronica fra’ilor hutteriți. (361)

După ce petrecuseră iarna în Romos într-o mare sărăcie, bărbaţii au plecat în primăvara anului 1756 să caute de lucru în satele învecinate.
Andreas Wurtzy şi Georg Waldner au intrat în vorbă cu „slujitorul Cuvântului“ bisericii botezătoare Josef Kuhr în târgul Vinţul de Jos care se găsea la doar 15 kilometri, reşedinţă a coloniei botezatorilor încă din 1622.
I-au descris starea lor disperată, şi nemulţumirea în ceea ce priveşte starea de lucruri în biserica lutherană a celor la care erau cazaţi şi au amintit că au refuzat să depună „jurământul“ care li se solicitase, jurământul de credinţă pentru împărăteasă.
Josef Kuhr a fost foarte impresionant de cunoştinţele biblice şi de credincioşia profundă a ambilor bărbaţi din Carintia dar şi de disperarea şi lipsa de speranţă a transmigranţilor, aşa că s-a decis să facă un pas foarte neobişnuit: scrisoarea deschisă a lui Gabor Bethlen le interzisese botezatorilor sub ameninţarea celei mai dure pedepse să facă propagandă în Transilvania pentru comunitatea lor de credinţă şi limitase privilegiile numai asupra botezatorilor care veniseră din Moravia şi a urmaşilor lor.

Botezatorii respectaseră foarte exact această interdicţie şi nu încercaseră niciodată să câştige noi discipoli printre localnici, saşi, unguri, români şi bulgari, ci înlocuiseră pierderile omeneşti prin mici imigrări din bisericile mamă Sabatisch şi Lewaere.
Acum însă, pentru că atât aceştia cât şi Vinţul erau ameninţaţi de decădere şi de „trecere“, a recunoscut că Providenţa le-a oferit o şansă nesperată de a-şi reînnoi comunitatea cu aceşti transmigranţi din Carintia care erau tari în credinţă şi profund nemulţumiţi de mediul în care se aflau împreună cu familiile lor tinere<sup>65</sup>.
El a început să le povestească celor doi bărbaţi din Carintia despre învăţăturile de credinţă ale botezatorilor, le-a arătat scrierile vechi<sup>66</sup>, le-a povestit cum trăiseră odinioară în Moravia, Ungaria Superioară şi Vinţul de Jos în biserici bogate şi fericite având totul de obşte, în proprietatea comună şi cum duseseră o viaţă în concordanţă cu învăţăturile Noului Testament şi ale apostolilor, că botezatorii care se numeau „fraţii hutteriţi“ refuzau jurămintele, serviciul militar, participarea la autoritatea publică, nu aveau preoţi de meserie, detestau adulterul, curvia şi beţia şi numai din cauza împrejurărilor potrivnice erau împiedicaţi să ducă şi în prezent o viaţă plăcută lui Dumnezeu în comunitatea bunurilor.
Cei doi transmigranţi, Georg Waldner şi Andreas Wurtzy, au recunoscut la rândul lor că aceste învăţături ale credinţei corespundeau pe larg propriilor lor convingeri şi veneau în întâmpinarea aşteptărilor lor.
Johannes Waldner spune despre acest lucru:
„Fraţii din Vinţul de Jos le-au arătat la cererea lor în ce articole sau părţi ale credinţei se diferenţiau de papistaşi sau lutherani, şi anume în ceea ce priveşte botezul copiilor, sacramentul, războaiele şi autoritatea, divorţul şi jurămintele.
Şi când aceşti doi oameni, pe lângă povestirea orală au auzit de câteva ori şi învăţături şi predici, şi au citit ei înşişi în scrierile şi cărţile lor, le-a plăcut imediat; căci au comparat cu Evanghelia clară şi au găsit că era perfect adevărat şi se potrivea frumos, în special în ceea ce privea facerea de jurăminte, lucru cu privire la care şi aşa aveau o atitudine fermă.
În curând au fost convinşi în inimile lor de Dumnezeu şi Cuvântul Său că această învățătură era adevărul divin şi calea cea bună către viața veșnică şi s-au decis să o accepte şi ei curând“<sup>67</sup>

65 „Das Kleine Geschichtsbuch der Hutterischen Brьder”,(„ Cartea mică de istorie a fraţilor hutteriţi“) publ. de A. j. F. Ziglschmid prin Schurz-Fondation, Ithaca, N. Y. 1947; ediţia Macmillan-Colony, Cayley, Alberta, Kanada 1974, citează: Cartea mică de istorie.
66 Pt. asta compară pag. 261 şi în continuare
67 Cartea mică de istorie, pag. 273.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: