”Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac.” Romani 7:18
Doctrina calvinistă a depravării totală citează trunchiat acest verset.
În concepția calvină omul este mort până la regenerare (”ați fost morți în greșelile și în păcatele voastre”) și momentul regenerării este socotit ca aducere la viață sau naștere din nou.
Totuși Biblia prezintă acest om mort în greșeli ca având un cuget în care locuiește legea lui Dumnezeu (”Cand Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege; si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor; fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele.”) Romani 2-14-15
Deci, morți-morți, dar toți oamenii au un cuget bătăuș.
Legea este scrisă în inimile oamenilor, a tuturor oamenilor, nu doar a unei elite sau a celor credincioși.
E vorba de oameni neregenerați în textul de mai sus, oameni care vor să facă binele dar nu pot, asta nu înseamnă că nu gândesc.
Tocmai la acest proces de frământare a conștiinței se adresează Vestea cea Bună:
omului care vrea să facă voia lui Dumnezeu.
În om este un cuget, cel mai adesea bun, și în Pavel era chiar când persecuta pe creștini (”Mulţămesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat, din moşi strămoşi, ”) 2 Timotei 1:3
În carnea mea până la ”venirea credinței” locuiește păcatul, de aceea sunt mort, datorită păcatului.
Cugetul este însă luminița lui Dumnezeu în fiecare om, cugetul este aliatul lui Dumnezeu, cugetului îi vorbește în fiecare zi creația, prin cuget omul vede bunătatea lui Dumnezeu așa că omul nu se va putea dezvinovăți la judecată.
Acest cuget devine luminat prin vestea cea bună și astfel ajunge la credință.
Contează ca oamenii să fie religioși de mici, e important să vrea să facă voia lui Dumnezeu.
La Rusalii, toți cei ce au crezut erau prozeliți extrem de religioși, la fel Corneliu, prozeliții din Corint, Efes, Tesalonic. Famenul etiopean n-a fost în concediu la Ierusalim, ci să se închine. Nu chefuia în car, ci citea pe prorocul Isaia.
Suntem un pic cam orbiți de mini-vedetele care se convertesc instant și astfel neglijăm educația noastră și a copiilor noștri, un păcat grav.
Educația formează conștiința.
Îmi pare rău de prietenii mei calviniști, dar trebuie să se pocăiască.
Citatele din Romani 11 se aplică la evrei.
Teologia calvină este o formidabilă răstălmăcire.
Pentru că nu poți să crezi în răpire și să fi și calvinist.
De aceea calviniștii nu proclamă nici răpirea, nici mântuirea finală a poporului Israel, nici nu-i interesează, toți calviniștii sunt adepți orbi ai teologiei înlocuirii.
Dacă știți una bucată calvinist care crede în răpire, arătați-mi-l!
Marea pagubă pentru Stăpânul nostru, făcută de așa-zișii slujitori ai Lui care proclamă o alegere arbitrară constă în anularea oricărui efort de a convinge oameni, de a-i îndupleca, în anularea eforturilor de a educa.
Ultima dată am discutat peste 3 ore cu un calvinist și am constatat cu groază că era pregătit să neglijeze educația propriilor copii, sugari încă.
”Oricum sunt morți în păcate și așteptăm pasivi 20 de ani ”să-i atingă Domnul”.”
Nu e boală ușoară, vedeți să nu fiți și voi bolnavi!
Vestea Bună 
„Dacă știți una bucată calvinist care crede în răpire, arătați-mi-l!”
a
Am gasit o bucatica :
ApreciazăApreciază
Îl știu pe băiatul ăsta de pe net, e pastor la Zalău și critică abitir tot ce-i în jur.
Soția lui e de la tudoriști.
E unul din puținii pastori baptiști (sau penti) care proclamă deslușit răpirea.
Dar e o contradicție flagrantă când predici răpirea și calvinismul împreună.
Pe lângă răpire trebuie să proclami și revenirea din împietrire a poporului evreu, deci să recunoști cum că împietrirea evreilor a fost provocată de Dumnezeu, după Planul Său cronologic (al veacurilor, al eonilor, al perioadelor).
Răpirea va fi sfârșitul unei perioade, dar nu sfârșitul lumii.
Sper în revenirea lui cât mai grabnică și mă rog pentru el.
Febra calvinismului îți trece după ce ai copii adolescenți și ți-ai dori atunci să nu fi fost bolnav pe vremea când trebuia să-i crești în frica și învățătura Domnului.
Frica și calvinismul nu merg împreună, sperietura pe care i-a tras-o Pavel lui Felix încât acesta a devenit îngrozit nu face parte din arsenalul calviniștilor.
Calvinismul este o pernă a logicii leneșului: stai liniștit că nu poți schimba nimic, nu te stresa.
Există o logică în calvinism, de fapt alegerea necondiționată există clar explicată în Romani, dar doar dacă se aplică la evrei are logică.
În Biblie alegerea nu este chiar necondiționată, împietrirea evreilor are ca și cauză păcatele lor, dar Planul veșnic al lui Dumnezeu, prin care noi neamurile suntem apropiați a prevăzut și acest lucru iar aici suntem depășiți un pic de argument: ”O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!” Romani 11:33
Poate pe vremea lui Calvin, chiar a lui Spurgeon, astfel de asocieri (calvinism-răpire) ar fi avut o scuză.
Acum, când poporul evreu este înapoi în țara lui și a cucerit din nou Ierusalimul, conform și la data profețiilor, nu prea mai sunt scuze, sunt prea multe semne pe drumul bun, ca să mergi pe ăla rău.
Apoi omul mai e și pastor.
Calvinismul e necesar pastorilor, misticismul slujbelor (gen binecuvântări de copii, frângerea pâinii numai de către ei, etc) se potrivește renunțării la logica simplă și deslușită a creației, logică folosită de procurorul numit conștiință ca să facă fără scuze pe orice om.
Această frământare a conștiinței lipsește din meniul calvinist, deoarece după ei, omul e mort și nu e nimic bun în el până la miraculoasa și instanta convertire (după ei).
Chiar efortul de a explica mulțimilor Planul lui Dumnezeu (cum a făcut Pavel la Efes) n-are logică dacă toată convertirea e un miracol personal, fără întrebări și răspunsuri.
Dar lipsa lor de logică și belșugul de confuzie e marfa tarabelor religiei de azi.
Dacă le spui că misticismul lor nu se deosebește decât în termeni și nu în conținut de cel catolic, se înfurie, dar la o analiză rece, așa e.
Chiar ”bucățică”.
Mulțumesc.
ApreciazăApreciază
„Sper in revenire lui cat mai grabnica”
Aproape imposibil sa se mai lase de calvinism. A pus numele fiului sau… Calvin. Cum ar putea sa se dezica de el? Aparte gluma, Andrei mi-e simpatic dar eu nu am nici timp , nici chef sa combat cu cei care pretind a fi studiosi in teologie. De parca teologia asta a fost facuta sa intoarca biblia pe dos, nu sa o sustina!
https://polldaddy.com/js/rating/rating.js
ApreciazăApreciază
Am reascultat toată predica lui Andrei acuma seara.
În afară de o clară afirmare a răpirii ca moment, afirmațiile lui nu ating chestiunea Israel.
Adică că după intrarea numărului deplin al neamurilor și după răpire, vor fi evenimente destul de clar definite în Biblie care trebuiesc amintite: necazul cel mare, bătălia de la Armaghedon, convertirea evreilor în masă.
Hai să zic că unele evenimente nu sunt clar definite pentru unii cititori, OK, dar un lucru e clar definit în Romani:” …taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va tine pana va intra numărul deplin al Neamurilor.
Și atunci tot Israelul va fi mântuit….” Împietrirea evreilor a fost o taină până s-a scris pe hârtie, de atunci nu mai e taină.”
Evreii sunt împietriți azi încă și toate textele din Noul Testament trase de păr de calviniști se referă la împietrirea evreilor, nu a unor oameni arbitrar aleși din lume.
Are și omul acesta de aruncat la gunoi acel sistem numit de ei ”extrem de coerent”, sistem prieten bun cu antisemitismul, tovarăș cu evoluționismul teist și în deplină pace cu misticismul carismatic sau catolic, tot una.
Așteptarea Domnului Isus, a răpirii este nu numai o stare euforică, ca și când aștepți pe Moș Crăciun, ci este o stare care te solicită la mesaj de avertizare, pentru că dacă pentru cei ce cred răpirea este mântuire, pentru ceilalți este începutul pedepsei, al necazului atât de mare.
Doar calvinismul te poate face inert la iminenta pieire a celorlalți încât să nu avertizezi pe nimeni… că doar ”Domnul i-a ales pe unii”.
Mare șmecher dracul.
ApreciazăApreciază
Ieri și azi s-a dezlănțuit iadul mediatic împotriva bietului Croitoru. Nu cred că era cazul. Duhul blândeții? Da de unde! Foc și pară pe el. Chiar să fie adevărat ce se zice (că e crislamist, că este în solda unuia cu care și-a făcut poze) , să nu uităm că și Izabela din Apocalipsa a primit timp de pocăință. Nu sunt deloc în duhul lui Ioan8 și acum vad că Armoniamagazine a scurmat să miroasă. Apologie? După mustrare, îndreptare, rugăminți.
ApreciazăApreciat de 1 persoană