Ne este frică, sau poate suntem doar intimidați (cred că-i același lucru) de situații în care nu suntem de acord cu cineva, dar nu-i spunem, ca să nu rupem relația, ca să nu-l pierdem de prieten.
Citeam ieri-alaltăieri Numeri 30:
”Şi anume, dacă nu-i zice nimic zi de zi, după ce află de lucrul acesta, el întăreşte astfel toate juruinţele şi toate făgăduielile cu cari s-a legat ea; le întăreşte pentru că nu i-a zis nimic în ziua cînd a aflat de ele.” v. 14
Situația e particulară, dar principiul este general: tăcerea înseamnă acord.
Și mai scrie într-un loc treaba asta:
”Cînd voi zice celui rău: «Vei muri negreşit!», dacă nu-l vei înştiinţa, şi nu-i vei spune, ca să-l întorci dela calea lui cea rea şi să-i scapi viaţa, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sîngele din mîna ta!” Ezechiel 3:18
Nu l-ai înștiințat, nu i-ai spus, ai tăcut lângă el, înseamnă că ai fost de acord cu el, ești vinovat.
Tăcerea ta e vinovată.
Dacă ai trecut prin astfel de situații, cercetează-te asupra acestui lucru și pocăiește-te!
Vestea Bună 