Saul nu și-a omorât vreun general ca să-i ia nevasta și n-a ordonat vreun recensământ în urma căruia să moară prin ciumă 70000 de oameni.
Și totuși Saul a fost lepădat și David a fost numit om după inima lui Dumnezeu.
Ce a făcut diferența?
Credința și pocăința.
Saul făcea ce făcea doar de ochii lumii, ”ce va zice lumea” era deviza lui.
Că nu asculta de Dumnezeu puțin îi păsa.
Ca să-l înțelegem pe Saul vedem scena neascultării legată de jertfă și de așteptarea lui Samuel și apoi cerșetoria lui Saul către Samuel, ca să-l facă pe Samuel să se închine cu el, ca să-i vadă lumea împreună, să nu fie făcut de rușine la popor.
”Saul a zis iarăş: „Am păcătuit! Acum, te rog, cinsteşte-mă în faţa bătrînilor poporului meu, şi în faţa lui Israel; întoarce-te cu mine, ca să mă închin înaintea Domnului, Dumnezeului tău.“ 1 Samuel 15:30
Recunoaștere fără pocăință, asta a fost la Saul. Să spui doar: ”am păcătuit” și apoi să ceri profetului să te cinstească în fața bătrânilor. Saul a recunoscut mai înainte: ”mă temeam de popor, şi i-am ascultat glasul” dar nu s-a pocăit.
David de fiecare dată când a păcătuit s-a pocăit profund și pe lângă asta cunoștea și aștepta împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu.
La Evrei 11, David este amintit: ” Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de prooroci!”
Chiar după ce a păcătuit în treaba cu recensământul, s-a pocăit imediat și a realizat că potolirea mâniei îngerului la porunca profetului de a aduce jertfă și răspunsul Domnului prin foc din cer înseamnă împlinirea unei profeții date prin Moise:
” David a simţit cum îi bătea inima, dupăce făcuse numărătoarea poporului. Şi a zis Domnului: „Am săvîrşit un mare păcat, făcînd lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoieşte şi iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun! A doua zi, cînd s-a sculat David, cuvîntul Domnului a vorbit astfel proorocului Gad, văzătorul lui David: „Du-te şi spune lui David: «Aşa vorbeşte Domnul: «Îţi pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, şi te voi lovi cu ea.“ 2 Samuel 24:10-12
În versetul 17 vedem că mărturia pocăinței se repetă: ” David, văzînd pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: „Iată că am păcătuit! Eu sînt vinovat: dar oile acestea, ce au făcut? Mîna Ta să se îndrepte dar împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu!“
Și atunci când Domnul îi spune prin profet ”„Suie-te şi înalţă un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul.“ Și David a cumpărat muntele templului cu această ocazie.
(Imagine panoramică cu aria lui Ornan (Aravna) iebusitul (Muntele templului), aprilie 2017)
Desigur, ca om al credinței, adică om al Cuvântului, David cunoștea Biblia câtă era scrisă până atunci: cărțile lui Moise, probabil cartea Iov, Iosua, Judecători, Rut.
Undeva într-o carte a lui Moise era scris că:
” Dar veţi trece Iordanul, şi veţi locui în ţara pe care v-o va da în stăpînire Domnul, Dumnezeul vostru. El vă va da odihnă, dupăce vă va izbăvi de toţi vrăjmaşii voştri cari vă înconjoară, şi veţi locui fără frică. Atunci va fi un loc, pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul vostru, ca să facă să locuiască Numele Lui acolo. Acolo să aduceţi tot ce vă poruncesc, arderile voastre de tot, jertfele, zeciuielile, cele dintîi roade, şi darurile alese pe cari le veţi face Domnului pentru împlinirea juruinţelor voastre. Acolo să vă bucuraţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi, fiii voştri şi fiicele voastre, robii şi roabele voastre, şi Levitul care va fi în locurile voastre, căci el n-are nici parte de moşie, nici moştenire cu voi. Vezi să n-aduci arderile tale de tot în toate locurile pe cari le vei vedea;” Deuteronum 12:10-13 și David știa cu siguranță acest lucru din lege.
”Cît de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gîndesc la ea.” Psalmul 119:97
Deci David știa din legea la care se gândea toată ziua că va fi un loc și aștepta ca Domnul să-i arate locul.
Cum l-a arătat?
” David a zidit acolo un altar Domnului, şi a adus arderi de tot şi jertfe de mulţămire. A chemat pe Domnul, şi Domnul i-a răspuns prin foc, care s-a pogorît din cer pe altarul arderii de tot.” 1 Cronici 21:26
De atunci David aducea jertfe acolo:
”….David, văzînd că Domnul îl ascultase în aria lui Ornan, Iebusitul, aducea jertfe acolo.” v 28
Această descoperire a Domnului (arătare) este confirmată de faptul că Solomon exact acolo a zidit templul.
” Solomon a început zidirea Casei Domnului la Ierusalim, pe muntele Moria, care fusese arătat tatălui său David, în locul pregătit de David în aria lui Ornan, Iebusitul.” 2 Cronici 3:1
Muntele Moria fusese și locul jertfirii lui Isaac cu peste 1000 de ani mai înainte.
Concluzie: păcat a făcut și Saul, păcat a făcut și David.
Saul nu s-a pocăit de păcatul fățărniciei lui și al fricii de oameni, drept urmare și-a pierdut împărăția și a fost omorât.
David s-a pocăit adânc și a fost iertat.
Mai mult, urmare acestei pocăințe, Domnul a împlinit prin David o veche promisiune care-și aștepta împlinirea: alegerea unui loc de închinare în Israel.
David, ceilalți profeți, oamenii lui Dumnezeu din vechime sunt profesorii noștri.
Dar nici pentru ei, nici pentru noi, ziua răsplății încă nu a venit.
S-ar părea chiar că noi, cei veniți la urmă, vom fi răsplătiți cei dintâi, apoi ei.
”Toţi aceştia, măcarcă au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuş n-au primit ce le fusese făgăduit; pentrucă Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvîrşire fără noi.” Evrei 11:39-40
Pentru noi Dumnezeu are ceva mai bun, pe Fiul însuși, aceia erau robii, ca în pilda vierilor.
Iar prima dată vor învia cei morți în Cristos, apoi cei vii în Cristos vor fi răpiți la cer.
Cum vor fi apoi răsplățile, asta Dumnezeu păstrează în preștiința lui și se va descoperi gradual la vremea potrivită.
Iar despre pedepse e bine să vorbim preventiv, ca despre accidentele de muncă, cum să le evităm.
Numai prin credință și pocăință.
Vestea Bună 