Împrejurări

”În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.”
Geneza 8:4
Vă rog să faceți un exercițiu de imaginație împreună cu mine.
Corabia lui Noe, acel imens mastodont plutitor, nu avea cârmă, nici catarg, nici pânze, nici vâsle, nici ancore.
Corabia plutea în derivă, cum zic marinarii și s-a oprit unde a hotărât Dumnezeu.
Pe munții Ararat.
Și de acolo  a început istoria.
Să ne imaginăm împreună: după ce au ieșit din corabie oamenii au trebuit să-și facă case, logic. (Clima se schimbase, după potop a apărut ploaia și pe Ararat chiar și ninsoarea.)
De unde au luat material pentru case?
Sigur din lemnul corăbiei, lemn de gofer (chiparos).
Așa că primele lor case au fost din lemn de chiparos?
Așa au ales ei, studiind dintre mai multe feluri de lemne?
Nu, așa au fost împrejurările, lemnul corăbiei era deja la discreție.
Unde au locuit, în ce zone?
În Mesopotamia (Mezo=între, potamos=Râuri) între cele două râuri Tigru și Eufrat.
De ce? Acolo le-a plăcut? Au cercetat ei tot pământul și au socotit că acolo e mai bine? Nici pomeneală. Acolo s-a oprit corabia, așa au fost împrejurările.

Oprirea corăbiei pe munții Ararat a fost prima înfășurare a firului marelui ghem al istoriei, prima ”împrejurare” care le-a determinat pe celelalte.
”Am mai văzut apoi supt soare că….toate atîrnă de vreme şi de împrejurări.” Eclesiastul 9:11 iar împrejurările le rânduiește Dumnezeu. Și vremurile.
Apoi oamenii s-au înmulțit și s-au îndepărtat de Ararat. Era normal, se înmulțiseră cele 6 perechi de oi și cele 6 perechi de vaci și cele 6 perechi de capre cu care s-au coborât din corabie, erau turme de-acum și aveau nevoie de loc de pășunat tot mai departe. Tot ”împrejurări” sunt și acestea.
Iar prima împărăție: Asiria s-a înființat tot acolo, nu departe de Ararat, nu departe de corabia părăsită. Așa au fost împrejurările.
Și de atunci împrejurările pare că sunt determinate istoric, fiecare fapt istoric fiind determinat de cele dinaintea lui și este cauză pentru cele ce urmează.
Dar fiți atenți: doar nouă ni se pare că ceva se petrece așa  ”PENTRU CĂ”, mai mult  decât ”în vederea”, dar Dumnezeu le proiectează pe toate în vederea unui scop și nu cercetarea istoriei ne va face să înțelegem viitorul, ci cercetarea modeștilor profeți, ”robii Săi”.
”De multă vreme am făcut cele dintîi proorocii, din gura Mea au ieşit, şi Eu le-am vestit: deodată am lucrat, şi s-au împlinit.” Isaia 48:3
Așa că dacă se întâmplă ceva ciudat, neînțeles și neașteptat, nu învinovățiți istoria mai mult decât să observați modestul și tăcutul Cuvânt scris. Căci să știți  că nu determinismul împrejurărilor toate plecate de la corabia care  a putrezit să ”împingă” istoria, ci Cuvântul Celui care a creat toate lucrurile pentru un scop, ”să tragă” istoria spre scopul Lui.
”…. ţi-am vestit de mult aceste lucruri, ţi le-am spus mai înainte ca să se întîmple, ca să nu poţi să zici: «Idolul meu le-a făcut,” Isaia 48:5
Ne este însă mult mai comod să ni se pară că istoria este împinsă de cauze trecute.
Și ne place.
Iar să credem că toate împrejurările urmează un plan dinainte trasat, nu de place deloc, ni se pare un fel de teoria conspirației în care suntem actori fără voie, dar nu e deloc așa.
Dumnezeu, prin revelarea Cuvântul său explicit în Noul Testament, ne-a trimis ”duh de credință” ca să observăm în Scripturi și în Creație finețea Planului Său.
Doar mândria inimii noastre de oameni ne face să ne placă să credem în determinism mai mult decât în profeții, pentru că ne imaginăm că crezând așa, mai putem schimba ceva, sau cel puțin nu ne place să credem că va urma ceva nedorit de majoritatea (răpirea, de exemplu).
Iar pentru că Solomon a lăsat scris că ”toate atîrnă de vreme şi de împrejurări.”,(Cuvântul lui Dumnezeu este ca o simfonie în care un text explică alt text într-o succesiune pe care cei fără ureche muzicală ”biblică„ n-o pot prinde) ne întrebăm pe bună dreptate:
Cine determină împrejurările? Răspunde Daniel.
”El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi!” Daniel 2:21
Apostolul încarcerat știa tare bine aceste taine, căci a putut scrie:
” Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în cari mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. În adevăr, în toată curtea împărătească, şi pretutindeni aiurea, toţi ştiu că sînt pus în lanţuri din pricina lui Isus Hristos.” Filipeni 1:12-13
Observați că împrejurările ”au lucrat”.
Care împrejurări? Lanțurile și pușcăria.

 Așa că  dragii mei, nu Putin, nu Trup, nu China, nu ei fac și dreg, ci Cel ce-i răstoarnă pe unii și-i pune pe alții la vremuri și prin împrejurări rânduite.
Easy cu politica și burta pe profeții, cercetați și voi ca proorocii „ …. ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, cînd vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.” 1 Petru 1:11
Acum vremurile profețite se potrivesc cu împrejurările faptelor istorice care le trăim, cel mai important: întoarcerea Evreilor în Israel.
La acestea să aveți ochii ațintiți și dacă cu siguranță printre cititorii blogului meu nu sunt împărați la care să se refere textul din Daniel: ”El răstoarnă şi pune pe împăraţi„, cu siguranță zic sunt mulți oameni care au nevoie de Dumnezeu că ”El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi!„. Unul care are nevoie de înțelepciune și de pricepere sunt eu.
Iar dacă ai ajuns cu cititul până aici, cred că și tu ești unul.
Concluzie: împrejurările nu le putem schimba, nici vremurile, așa le dă Dumnezeu.
Când cineva face politică pentru a crea împrejurări potrivite spre vreun scop, e o dovadă clară că n-a înțeles Planul întreg al lui Dumnezeu.