Poate chiar le crezi în sufletul tău, poate ești un om sincer cu tine, cu frații și cu Dumnezeu, dar totuși anumite aspecte ale Cuvântului nu le poți rosti tare, dacă ești unul din slujitorii ”oficializați” ai Cuvântului.
(Cum ar fi să fi sluga cuiva, dar să nu poți să proclami tot ce a zis șeful tău. Te-ar lăuda el?)
Care sunt aceste adevăruri și de ce nu le poți rosti dacă ești pastor plătit, dacă ești cleric înregistrat și salarizat?
1. Că vine răpirea.
Păi dacă vine răpirea de ce să mai facem o nouă sală de adunare, cu camere pentru bucătărie, săli pentru copii și instrumente, etc? Nu mai bine aruncăm cu banii în stânga și dreapta unde e de-o facere de bine, (dar să nu știe stânga și dreapta una de alta, că de catedrala mântuirii știe și stânga și dreapta, cu amândouă ridicate te imploră popii să le dai).
Nu mai bine nu mai amintesc de răpire, ci inventez o împărăție a lui Dumnezeu aici și acum.
2. Că noi toți suntem frați, ”preoția universală adică”.
Păi dacă în biserică sunt 100 de bărbați și ar trebui să-i las pe fiecare să slujească, eu când mai apuc?
De ce mai sunt plătit?
Mai bine slujesc doar eu și nu vorbesc din acel text incomod că ”voi toți sunteți frați”!
3. Că creștinii ar trebui să stea departe de datorii.
Să aplice fiecare versetul clar care spune: ”să nu datorați nimănui nimic”.
Cred că și banii sunt incluși aici, de n-ar fi așa ar trebui să scrie: ”să nu datorați nimănui decât bani”.
Păi dacă spui așa ceva niciunul din cei ce te plătește nu-ți va mai da nimic.
Dar vreau să-ți spun ceva, dragă pastore peste o turmă de datornici.
Dacă crezi că ai dreptul să primești de la enoriași salariu și zeciuială (n-ai, dar las după tine, că e mult mai gravă boala), ai grijă că acolo unde scrie cât să dea fiecare (nu scrie nicăieri 10%), scrie că să dea din câștigul lui. Dar să cităm și explicăm mai departe.
” În ziua întâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte la el acasă, adunând din ce va fi câştigat[−]Sau „prosperat“, ca să nu se strângă colecte când voi veni.” GBV sau
” În ziua dintîi a săptămînii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după cîştigul lui, ” Corn. 1 Corinteni 16:2
Acuma, dacă oamenii tăi au datorii la bănci, cum ai tu tupeul să le ceri zeciuială sau colecte?
Ce-au câștigat ei, cu cât au prosperat? Cu nimic, acei oameni sunt datori, sunt pe minus, sunt robi la bancheri, iar dacă tu ai nesimțirea să-i prostești să-ți dea și ție, sunt robi și la tine, și tu nu ești păstor, ci tâlhar.
Bagă bine de seamă pastore, că vei da socoteală!
Un om dator, un om care plătește rate, n-a câștigat nimic până n-a achitat ultima lescaie.
După aceea e pe plus, după aceea a prosperat, după aceea poate să dea și la alții (ție n-ar trebui, dar las acum, ar trebui să le spui tu asta).
Lasă datornicii în pace, dar uite că am epuizat al treilea adevăr pe care nu-l poți rosti datorită unei rădăcini adânci a iubirii de bani mârșavi.
”Apele furate sunt dulci” dar Evanghelia pe care dulgherul Isus i-a încredințat-o pălmașului Pavel în tot testamentul cel nou nu ne-a lăsat nici măcar o umbră palidă a sistemului bisericesc care te ține rob, bietul de tine…minciunii.
Dacă cineva nu este de acord cu ce am scris aici, poate îmi va arăta un singur pastor care predică și aplică practic aceste 3 adevăruri.
Dar despre erori logice scrie wikipedia.
Vestea Bună 