După marea înfricoșare și sărăcie pe care le-am îndurat în timpul des-menționatului, bruscului și îngozitorului război cu turcii și tătarii, decrepitudinea și ruina s-a abătut asupra întregii biserici a Domnului, precum și asupra multor mii de alți oameni din ținut, de obârșie nobilă sau nu. Pe 7 aprilie ne-am întâlnit la Sabatisch în marea noastră sărăcie, după cum făcusem de mai multe ori înainte pentru a ne sfătui cum să hrănim și să ne îngrijim de săracele văduve și orfani, dintre care mulți au fost aduși aici din alte comunități în timpul acestor vremuri grele.
În mod unanim am căzut de acord să cerem ajutorul bisericilor [menonite] din Olanda.
Ne-am sfătuit împreună înaintea Domnului și în frică reverențioasă de Dumnezeu ne-am decis că doi frați, Christoph Baumhauer și Beniamin Poley, amândoi slujitori ai Cuvântului lui Dumnezeu, ar trebui să fie trimiși de la Sabatisch pe 21 aprilie în această misiune pentru lucrarea Domnului. În mare frică de Dumnezeu și sub protecție divină, ei au mers la Mannheim în Palatinat și de acolo în Amsterdam. Ei au călătorit în Olanda, Zeelanda, Flandra și Friesland.
Prin viu grai și printr-o scrisoare din partea tuturor bătrânilor bisericii noastre, am cerut ajutorul și susținerea comunităților de credincioși din Țările de Jos, relatându-le felul în care am ajuns în asemenea ruinare și sărăcie extremă. Domnul Dumnezeu a lucrat în inimile lor pentru a-și ajuta biserica și a trimis o contribuție substanțială pentru a ne ajuta. Glorie, cinste și laudă lui Dumnezeu Preamărețul în toată veșnicia. Amin.
COMUNITĂȚILOR DE CREDINCIOȘI DIN OLANDA
PENTRU PRIETENII ȘI FRAȚII NOȘTRI PREAIUBIȚI ÎN DOMNUL
Fie ca harul, dragostea și mila mărețului nostru Dumnezeu, pacea adevărată a Domnului nostru Isus Hristos și puterea vie a Duhului Sfânt să fie cu voi și să rămână în voi și în toți aceia care îl iubesc și le e frică de Dumnezeu în inimile lor, pe oriunde ar fi împrăștiați în aceste vremuri periculoase și tulburi.
Ca și frate creștin, aceasta este ceea ce doresc pentru toți bătrânii, pentru toți diaconii în Cuvântul lui Dumnezeu și pentru toți frații și prietenii, ca și iubiți binefăcători ai noștri în Hristos Isus Domnul nostru, din partea lui Dumnezeu Preamărețul în dragoste profundă.
Amin
În special vouă, pentru care inimile noastre poartă o apreciere aleasă, dragi prieteni în Dumnezeu și preaiubiți frați în Domnul – de la noi simpli, nevrednici, săraci și umili slujitori, bătrâni și de la Prim-bătrânul bisericii lui Dumnezeu, frățietatea totalmente nevoiașă din Ungaria de Sus și de Jos.
În primul rând, nevoiaș, sărac și nevrednic așa cum sunt în aceste înfricoșătoare zile de încercări în care bunul Domn m-a pus, eu, fratele Johannes Rieger, apelez la voi împreună cu camarazii mei bătrânii și slujitorii Cuvântului lui Dumnezeu și împreună cu biserica lui Dumnezeu care a fost rasă de pe fața Pământului, ruinată și adusă la decrepitudine de cruzimea inimaginabilă a turcilor și tătarilor. În starea noastră actuală de frică și mâhnire nu dorim să – de fapt, nu putem – să ne oprim din a vă relata, preaiubiți prieteni, frați și surori în Domnul, despre accentuata noastră sărăcie.
Din moment ce am fost reduși la nevoință și sărăcie extremă, ne simțim îndemnați să vă transmitem vouă, prieteni preaiubiți, frații și surorile noastre în Domnul, despre pierderile paralizante, privațiunea și marele necaz pe care îl îndurăm. Domnul Dumnezeu a permis ca acest lucru să se abată asupra noastră popor nenorocit și asupra altor mii din această țară pe durata ultimului an ca și pedeapsă dreaptă. Aceasta s-a abătut asupra noastră brusc prin intermediul incendiilor, sabiei, jafului și devastării. Toate casele și bunurile noastre au ars din temelii împreună cu toate animalele noastre. În decurs de o zi, mai precis 3 septembrie 1663, practic nimic n-a mai fost. Și mai rea decât acestea este supărarea care ne macină zilnic, făcându-ne inimile să suspine și să plângă zi și noapte. Dragii noștri frați și surori, 122 de oameni de ai noștri trup și suflet, tineri și bătrâni, au fost omorâți sau luați prizonieri și duși în țări străine, în sălbatica robie. Ne e teamă că aceștia sunt bătuți și tratați cu cruzime și că sunt îngroziți și nenorociți.
În afară de doi oameni care au fost eliberați și s-au întors acasă și o soră care a murit în Domnul în captivitatea din Parkan, nu știm sigur ce s-a întâmplat cu toți.
Îi mulțumim Domnului, care i-au ajutat pe cei trei în marea lor nevoință și i-a salvat din amărăciunea și robia lor. Fie ca preamărețul Dumnezeu și Tată ceresc să îi aline cu prezența sa divină pe aceia care încă se află în lanțurile robiei și să îi reconforteze în nenorocirea lor. În fiecare zi ne rugăm pentru ei având multă amărăciune în inimi; mijlocim pentru ei în rugăciunea noastră comună.
În toate adunările noastre îi cerem lui Dumnezeu prin plânset și suspine zgomotoase ca el în mila sa să le sară în ajutor, să îi răscumpere și să le permită să învingă, ca împreună cu el să îi aline și susțină, orice ar îndura (împotriva conștiințelor lor) nu le va stânjeni mântuirea lor veșnică. Noi le dorim aceasta din adâncul inimilor noastre prin Isus Hristos. Amin.
Avem credința și speranța creștină că atunci când oamenii din provincii apropiate sau îndepărtate aud despre îngrozitoarele suferințe îndurate în acest ținut va exista multă empatie. Credem că oriunde are Domnul Dumnezeu ucenici credincioși a căror inimi și minți sunt mișcate de mila creștinească pentru acești oameni săraci, ei se vor lupta și persevera în profundă și umilă rugăciune pentru ei, niciodată punând sub semnul îndoielii faptul că Domnul va auzi. Cu siguranță că vor plânge răul făcut lui Iosif și vor boci împreună cu fiica Zionului în irecuperabila ei pierdere.
Aceste greutăți care ne-au copleșit ne provoacă zile triste și nesigure cu privire la văduvele și orfanii noștri și numeroșii noștri copilași neajutorați, o bună parte din aceștia pierzându-și membrii ai familiei prin intermediul maleficilor tâlhari. Necesită muncă grea și eforturi supraomenești să îi susținem pe aceștia, precum și pe ai noștri, cu mijloacele noastre insuficiente și minimale, proviziile noastre alimentare sărace și cu minusculele noastre spații de locuit. Dar fie ca Dumnezeu din ceruri să primească mulțumiri că în marea sa milă, dragoste și empatie este voia sa să lase binecuvântata lui pace să privească în jos dinspre ceruri și soarele său al harului să strălucească iarăși. Nu îi putem mulțumi îndeajuns pentru aceasta și nu putem să îl cinstim și lăudăm suficient pentru că ne-a susținut pe noi într-un mod atât de minunat prin protecția sa divină în timpuri rele rău. Domnul încă ne oferă bogatul său har al binecuvântării sale divine zi de zi. Altfel, ce am face noi? O, voi dragi prieteni, frați și surori în Domnul, dacă ar fi fost după legea naturii, mulți dintre noi ar fi trebuit deja să moară de foame în aceste vremuri de nevoințe din pricina faptului că suntem atât de săraci. Aceia dintre noi care sunt sănătoși, lăudat fie Dumnezeu, lucrează din greu zi-lumină să ne cultive pământurile și să exercite măcar o meserie, și totuși facem foarte puțin profit, pentru că ținutul este sărăcit și ruinat, o sălbăticie deșertificată și aceasta a provocat o creștere majoră a prețurilor.
Și totuși, preamărețul Dumnezeu în a sa dragoste imensă și generoasă milă și-a îndreptat privirea în jos înspre noi din sfintele sale ceruri cu ochii plini de compasiune. El a ridicat de pe noi intolerabila povară a războiului.
De când Maiestatea Sa Împăratul a încheiat mult negociatul acord de pace, tuturor elementelor militare li s-a poruncit să părăsească țara. Astfel, că după cum se pare, există speranță pentru douăzeci de ani de pace în ținutul nostru și din acest motiv avem un bun motiv să îi mulțumim neîncetat Domnului Preaînălțat. Îl implorăm pe Dumnezeu în rugăciune asiduă ca el să își aline toți oamenii cu pace adevărată și durabilă, înspre lauda și cinstea gloriei sale divine în veci de veci.
Foarte dragi și stimați prieteni și frați în Domnul, ne aducem aminte foarte bine caritatea creștinească și cadourile generoase de la frații și surorile în Domnul și de la alți binevoitori cărora le păsa de lucrarea Domnului din Germania. Voi, fraților poate că ați observat că aceste contribuții, care au fost direcționate pentru un scop nobil, oferite și primite în dragoste creștinească, nu au fost folosite corect pe căile pe care voi și noi le-am fi dorit. Aceasta ne-a amărât foarte tare și încă o face, așa că dorim să ne cerem iertare aici cu toată căința și prietenia creștinească. Cu toate acestea, perseverăm în eforturile noastre, lucrând cu cât de multă statornicie și credincioșie putem pentru a aduce viața comunității în adevărată ordine creștinească și aproape de perfecțiune și în cele spirituale, dar și în chestiunile de zi cu zi, organizând-o și punând bazele unei lucrări plăcute Domnului. Chiar și în sărăcie extremă nu am renunțat niciodată la viața în comun în această țară. Prin harul și darul lui Dumnezeu ne ținem de viața noastră în comun, împărțind puținul pe care îl avem unul cu altul după exemplul primei biserici apostolice din Ierusalim. În micimea și simplitatea noastră, Domnul Dumnezeu oferă fiecăruia dintre noi darurile pentru gloria maiestății divine în Hristos Isus. Așa că suntem hotărâți să trăim și să murim în lumina adevăratei comunități și să rămânem de neclintit în aceasta înspre cinstea lui Dumnezeu și pentru mântuirea sufletelor noastre în Hristos Isus.
Dragi prieteni și preaiubiți frați și surori în Domnul, din pricina tuturor acestora purcedem a face apelul nostru urgent pentru voi în prieteni, în special bătrânilor, slujitorilor pentru treburi curente și tuturor sufletelor empatice și cu suflet mare care sunt administratorii cadourilor lui Dumnezeu. Nu am putut proceda altfel decât să ne trimitem cei doi dragi frați la voi. Toți bătrânii din comunitățile noastre au ajuns la decizia comună de a-i trimite pe aceștia doi, Christoph Baumaher și Beniamin Poley, ca dragii noștri camarazi lucrători și slujitori ai Cuvântului lui Dumnezeu. Ei vă aduc mesaje prin viu grai și scrise vouă și comunităților voastre de credincioși. Vom primi orice va fi oferit cu multă recunoștință drept susținere și cadou generos de la Dumnezeu prin voi, dragii noștri frați și surori. Noi vom folosi serviciile voastre oferite din dragoste pentru a-i susține pe săracii și nevoiașii din comunitățile Domnului, pentru că noi toți suntem acum săraci și nevoiași. Răspunsul și darul vostru generos dinspre Domnul va fi folosit cu recunoștință pentru a pune fundamentele unui început în reconstruirea caselor noastre arse și a morilor de făină. Noi le vom folosi pentru construirea bisericii lui Dumnezeu, de asemenea pentru aceia care încă se află departe, dar pe care Domnul Dumnezeu îi poate chema. Prin harul său fie ca noi să devenim o mireasă, sfințită și purificată din toate punctele de vedere, pregătită în și pentru Hristos în această lume umplută de necazuri, până când ne va conduce acasă împreună cu el la banchetul regesc de nuntă din ceruri și la marea Cină a Domnului. Fie ca Dumnezeu să ofere aceasta prin Isus Hristos pentru noi și pentru toate inimile care îl iubesc. Amin.
Dragi prieteni și preaiubiți frați și surori în Domnul, vă puteți imagina cu ușurință cât de greu este pentru noi oameni săraci să luăm stilusul în mână pentru a vă împovăra pe voi cei dragi în maniera aceasta. În special în aceste vremuri grele și rele de ani de război, voi aveți deja destui oameni care vă sâcăie și deranjează și fără noi. Acum, necazul și sărăcia noastră extremă ne-au împins la aceasta, ceva de la care au fost cruțați dragii noștri strămoși și frați în credință. Deși au trebuit să îndure toate felurile de greutăți și adversități, ei au avut mijloace substanțiale prin conducerea lui Dumnezeu, din moment ce oameni influenți au acceptat credința și s-au unit cu ei în predare adevărată. Ei au ajutat în ușurarea nevoințelor și nu a trebuit să cerem ajutorul nimănui. Când prigoana împotriva noastră a început în Moravia și ajutor a fost oferit de către prietenii și frații noștri din Prusia, le-am mulțumit într-o manieră cordială și prietenoasă, dar nu am acceptat.
Acum secerișul a trecut, s-a încheiat și noi stăm singuri ca popor care trăiește în vremurile din urmă. Și totuși, trăim cu speranța fermă și încrederea că voi, dragi și iubiți prieteni, frați și surori în Domnul, nu veți înțelegere greșit acest apel disperat, venind dinspre noi oameni săraci și nevoiași. Mai degrabă, lăsați-vă inimile și mințile în dragoste pentru Dumnezeu să fie simțitoare, empatice, creștinești și frățești, și apoi veți vedea că generozitatea voastră va fi răsplătită înmiit (după cum promite dragul nostru Domn și Mântuitor Isus Hristos) și după această viață veți primi fericire inefabilă pentru suflete voastre prin dragul nostru Domn Isus Hristos. Vom primi ceea ce veți împărți cu noi cu mare recunoștință drept dar de la Domnul. Multe sute dintre aceia care îl iubesc îi vor mulțumi Domnului Preaînălțat de mii de ori în adâncurile inimilor lor pentru că i-a mișcat pe alții în necazul lor, să simtă greutatea poverii care îi strivește și să îi ajute. Ei se vor ruga Domnului pentru aceia care au simțit răul produs întregului corp și ei își vor aminti compasiunea aceasta a unui membru pentru altul. Aceasta cu siguranță va fi făcută pentru bucuria mântuirii voastre, pentru ca voi să deveniți cetățeni al cerescului Ierusalim și ca noi toți, după cum am urat mai sus, să devenim perfecți într-un singur suflet și corp. Fie ca Dumnezeu Preamărețul să ne ajute prin Isus Hristos. Amin.
Înainte de aceasta nu vă cunoșteam, dar acum ne-am apropiat în mod special de voi și am experimentat compasiunea creștină care vă caracterizează, calda afecțiune, unitatea dragostei cu care voi toți primiți străini nevoiași, loviți de nenoroc și amărâți și cărora le dați o mână de ajutor și îi alinați. Știm că sunteți receptivi la influențele divine care vă inspiră să ne ajutați, pentru că suntem copiii femeii din sălbăticia devastată, iar scaraoțchi ne-ar înghiți și îneca pe unii dintre noi.
Și mai mult, niciodată nu ne aflăm în completă siguranță față de sângeroasa spadă și nu avem pe nimeni altcineva în afara lui Dumnezeu pentru a ne proteja. Noi suntem turturicile nevinovate, în mod continuu prigonite și disprețuite de către pasărea răpitoare și întotdeauna trebuie să fim pregătiți să fugim.
Cu toate acestea, am sperat și încă sperăm, prin harul lui Dumnezeu, să trăim sub un guvern iubit și respectat care este binevoitor față de noi. Ardoarea pentru Dumnezeu ne-a adus împreună din multe locuri din ținuturi diferite – unii dintre noi prin căi incredibile și minunate – și ne-am refugiat sub un asemenea guvern. Ne-am câștigat existența cinstit prin sudoarea frunții. Prin strădanie și muncă grea ne-am câștigat pâinea zilnic, pentru care l-am lăudat și i-am mulțumit lui Dumnezeu din toate inimile noastre. Deși vremurile nu au fost fără de tulburări și privațiuni, întotdeauna am scos-o la capăt și ne-am revenit prin ajutorul și binecuvântarea lui Dumnezeu.
Dar acum chiar că deloc nu mai știm ce să mai facem. Multe motive și împrejurări au contribuit la aceasta. Deși încă avem case și pământ, proviziile noastre de mâncare au devenit total insuficiente.
Acum preiubiți frați și surori în Domnul, cu credință adâncă și intrinsecă în rugăciunile noastre zilnice, și comunale și personale, vă încredințăm pe fiecare dintre voi în protecția Dumnezeului cel Preaînălțat, în dragostea sensibilă a lui Isus Hristos. Ne rugăm ca prin stimularea și puterea Sfântului Duh să devenim ființe noi în Hristos și să rămânem astfel pentru toată veșnicia. Amin. Amin.
Săraci și nevrednici așa cum suntem, și totuși fiind încredințați că suntem aleși de către Dumnezeu și chemați, numiți și investiți de către biserica sa, noi bătrânii și slujitorii bisericii din Ungaria Inferioară și în special eu, Johannes Rieger, vă transmit salutul întregii comunități-bisericești. Vă oferim mâna inimilor noastre și sărutul iubitor al Principelui nostru al Păcii, Hristos Isus, tuturor onorabililor bătrâni și Primului-bătrân, slujitorilor Cuvântului lui Dumnezeu și comunităților lor de credincioși din Olanda și Țările de Jos, de asemenea tuturor diaconilor, asistenților și slujitorilor pentru treburi de zi cu zi și tuturor fraților și surorilor fără de excepție. Vă salutăm în Domnul de o mie de ori drept aceia care și ei aparțin miresei lui Hristos, camarazi moștenitori ai promisiunii unei moșteniri veșnice, gloriei cerești și viitorului regat al lui Hristos.
Scrisă în Ungaria Inferioară, pe 20 aprilie 1665
Umilul vostru camarad slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu
și frate pentru voi toți, Johannes Rieger1
Pe 18 iunie în anul acesta 1665, la patru dimineața, fratele Moise Bruckner, un slujitor al Cuvântului, a adormit în Domnul la Trentschin.
Pe 8 august, contele Nikolaus Palffy ne-a oferit casa lui părăsită din piața din Schattmansdorf2 pentru ca noi să o reconstruim și să ne mutăm în ea. Aceasta a fost menită să fie un loc pentru oamenii noștri ce ne-au mai rămas de la Kesselsdorf3 pentru a se strânge și locui în comunitate din nou. Fie ca dragul Domn să ne ofere pacea sa pentru aceasta și să ne ofere pace de lungă durată.
Pe 28 octombrie, cei doi frați, Christoph Baumhauer și Beniamin Poley, s-au întors în siguranță acasă din lunga lor călătorie în Olanda și în alte locuri. Ei au sosit în pace și fiind sub protecția lui Dumnezeu, îndeplinindu-și sarcina. Dumnezeu să fie lăudat pentru că i-a dus și adus de acolo în siguranță.
În timpul celor doi ani 1664 și 1665 toate prețurile la grâne au fost foarte ridicate. O baniță Senitz de grâu costa trei guldeni și mai mult, o baniță de secară costa doi guldeni și cincizeci de creițari, o baniță de orz era doi guldeni, o baniță de ovăz era șaizeci de creițari și o baniță de mazăre costa peste trei guldeni. Prețul unei perechi de piei de bou era de zece guldeni.
1 Johannes Rieger a devenit Prim-bătrân în 1662, după moartea lui Andreas Ehrenpreis; vezi deasupra (!), p. 776; ME, 328; Friedmann, Schriften, 123, „Riecker, Johann.”
2 Schattmansdorf (Častá), la aprox. 8 kilometri nord-est de Modra pe șoseaua spre Bratislava.
3 Despre distrugerea Kesselsdorfului, vezi deasupra, pp.781-782. (2)
Vestea Bună 