Anul 1662, ultima parte. Cronica fraților hutteriți (336)

Din moment ce Dumnezeu Preamărețul, în concordanță cu voința sa iubitoare, l-a scăpat pe fratele Andreas din această vale a plângerii și biserica nu putea fi lăsată fără de păstor, bătrânii (slujitorii Cuvântului și slujitorii pentru treburi curente), administratorii, cămărarii, distribuitorii muncii și mulți alți frați de încredere s-au adunat cât de curând s-a putut la Sabatisch. În frică de Dumnezeu Preamărețul, s-au rugat ca el să ne arate alt păstor fidel și credincios.

Prin mărturie unanimă, acest serviciu de a conduce și sluji biserica ca și slujitor credincios i s-a încredințat dragului frate Johannes Rieger pe 8 august.

Pe 14 august 1662, o îngrozitoare grindină a căzut la Auspitz în Moravia care a omorât multe căprioare, oi, iepuri de câmp și alte animale.

Tot în aceeași lună, apele erau liniștite în Transilvania în ceea ce-i privește pe turci, așa că oamenii noștri din Vințu de Jos s-au bucurat de un răgaz. Pe 21 august au plecat din cetate și s-au întors la casele lor, unde trăiau în colibe încropite între zidurile arse.

Pașaua turcă le-a dat o scrisoare de trecere care îi păzea de jefuitorii turci. Dumnezeu în mila sa a oferit ajutor în această perioadă de timp. Doar a lui să fie cinstea.

Pe 18 august, Dieta Regională și-a încheiat sesiunea de la Bratislava, iar nobilii din Transilvania s-au întors acasă, foarte mulțumiți că nicio decizie nu s-a luat.

Pe 3 octombrie, o mie de ostași imperiali germani au traversat Ungaria și Carpații Mici și au mers la Skalitz. Au provocat pagube mari peste tot, golindu-le cămările subterane săracilor oameni și pornind incendii în câteva sate când nu au primit ceea ce doreau. Aceasta a adus și mai multe pierderi bisericii.

Pe 10 noiembrie, la trei dimineața o sabie sângerie a fost văzută de mulți oameni la Sabatisch și în satele înconjurătoare. Vârful ei era îndreptat înspre vest și mânerul înspre est. Dumnezeu îi știe semnificația.

Tot în aceeași lună, altă mie de oșteni imperiali, venind dinspre Transilvania, au traversat Carpații Mici. Deși mulți dintre ei au suferit o moarte urâtă, au provocat pagube însemnate mai peste tot.

Astfel că acest an 1662 s-a încheiat în teroarea răspândită peste tot de trupe care se tot mutau încolo și încoace. Oștenii aveau scopul de a se lupta cu turcii, dar tot ceea ce au reușit să facă a fost să ruineze țara. În urma lor au lăsat foamete și foame în rândurile populației; de exemplu, lângă Bodock o baniță de grâne costa șapte sau opt guldeni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: