Moartea fratelui Andreas Ehrenpreis. Mesajul lui de rămas bun. Cronica fraților hutteriți (335)

Pe 1 august 1662, la nouă și douăzeci și cinci dimineața, dragul și credinciosul nostru frate Andreas Ehrenpreis a adormit în Domnul la Sabatisch cu o inimă împăcată și o conștiință curată. El a fost un devotat, credincios și pios slujitor al Evangheliei și Prim-bătrân al întregii biserici a lui Dumnezeu.

Pe 28 iulie, la patru zile înainte de moartea sa, a spus următoarele cuvinte bătrânilor care au venit să îl viziteze la patul său de suferință:

Dragi frați, a venit timpul când simt și sper ca Domnul să mă elibereze, pentru că sunt foarte slăbit.

Așa că prima dată aș dori să vă declar că din câte știu eu mă aflu înaintea Domnului Dumnezeu cu nimic care să îmi împovăreze sufletul, în ciuda slăbiciunilor cu care a trebuit, ca și toată lumea, să mă lupt. Din momentul în care m-am predat lui Dumnezeu, mi-am dat silința ca tot timpul și în fiecare chestiune să slujesc din toată inima, în special când am fost un slujitor al Evangheliei și când mi s-a încredințat povara de a îngriji de întreaga biserică. În chestiuni care au trebuit a fi judecate, am încercat să mă comport drept cu fiecare. Nu știu de nimic dintre mine și altcineva cu care să nu fiu împăcat sau de ceva ce n-a fost clarificat cu frățietatea. Dacă uneori a fost necesar să vorbesc mai aspru cu cineva sau legat de ceva, am făcut-o pentru binele lui pentru ca fiecare să fie atent la chemarea sa.

Cu privire la voi, camarazii mei slujitori, care m-ați sprijinit în slujba Cuvântului și cu care deseori m-am sfătuit privitor la nevoile comunității, vă cer iertare pentru fiecare dată când v-am rănit. Vă rog să nu puneți la inimă dacă am vorbit prea tăios sau fiind prea iritat, ceea ce s-a putut întâmpla foarte ușor. Sunt foarte mulțumit de fiecare dintre voi, fără excepție și vă mulțumesc pentru supunerea și susținerea devotată pe care mi-ați arătat-o în slujirea împreună cu mine.

Deasupra tuturor, iubiții mei frați, vă încredințez grija plină de afecțiune a bisericii. Aveți grijă de ea și nu neglijați nimic, păstrându-vă fideli față de învățătură. Vedeți că corupția se răspândește în comunitate. Să nu lăsați calea să fie pierdută în întregime și ca vechile pietre de hotar să fie mutate!

Supravegheați ca adevărul Cod de reguli din vechime să fie respectat astfel ca biserica să aibă o bază puternică și încurajată în pace, pentru că aceasta a fost pecetluită cu sângele a mulți martiri și fără îndoială fundația este turnată sănătos. Dacă urmăm calea luată de către credincioșii noștri strămoși, niciunul dintre noi nu va ajunge de rușine.

Vă implor, dragi frați care îndepliniți slujba Evangheliei și care sunteți numiți ca păstori și învățători pentru alții, aveți grijă la certuri și disensiuni ca nicio dezbinare să apară printre voi, care ar putea duce la revoltă printre oameni, provocând dispute și separare. Cât de curând observați semne de tulburări, încercați să le calmați până nu se răspândesc.

Îmi e tare teamă că va exista o ruptură mare în comunitate. Supravegheați cu atenție pe cei tineri și neexperimentați ca să nu sprinteze cu capul înainte taman înspre ruinarea lor. Căutați să smulgeți din rădăcină ceea ce este rău în ei și să plantați ceea ce este bun.

Aveți grijă de bolnavi și bătrâni, văduve și orfani și toți cei loviți de soartă.

Iar și iar, a devenit dureros de limpede cum dușmanul și ispititorul rasei umane își concentrează toate puterile în plantarea de buruieni toxice din belșug pe cuprinsul bisericii Domnului. Prin urmare, stați în gardă și întoarceți-vă la Dumnezeu în mod continuu în rugăciune, pentru că dacă a existat vreodată un timp când rugăciunea este necesară, acela este chiar acum, în special când vedem cât de puternic a devenit răul în aceste ultime zile periculoase.

Deseori, Domnul este mișcat de rugăciune sârguincioasă pentru a-și trimite ajutorul și a ne arăta milă, așa că este esențial să nu slăbim rugăciunea când ticăloșia ajunge în frunte, nu doar în afara comunităților, ci și înăuntrul lor de asemenea.

Acum, cu mâinile inimii mele îmi iau rămas bun de la voi toți și vă încredințez în măreața mână a lui Dumnezeu. Fie ca El să vă ajute să fiți luptători adevărați până la sfârșitul vostru binecuvântat.

Vă rog să vă luați rămas bun în numele meu de la toți din biserică, incluzându-i pe aceia care se află în avanposturi solitare sau care slujesc pe proprietăți boierești, pentru că ei slujesc în frică de Dumnezeu din supunere pentru biserică și, cât de mult se poate, pentru autorități. Fie ca Domnul din ceruri să îi recompenseze!

Acceptați mulțumirile mele sincere pentru toată bunătatea și devotamentul pe care mi le-ați arătat cu toții.

Într-un final, salutați pe toți dragii frați și surori de o mie de ori cu pacea lui Isus Hristos. Fie ca el în mila Sa să vă ia pe voi toți în grija Sa mărinimoasă. Nu e nevoie să sugerez pe cineva în locul meu la cârmă atunci când nu voi mai fi. Alegeți-l pe acela pe care Dumnezeu vi-l indică. Este mult mai profitabil și liniștitor pentru voi să alegeți printr-o mărturie unanimă.

Domnul cu siguranță că vă va răspunde rugăciunilor voastre arzătoare și vă va oferi alt păstor credincios. Aceasta vă doresc de la Dumnezeu Preamărețul prin Isus Hristos. Amin.”

Apoi, frații care se adunaseră împrejurul lui în ultimele sale momente i-au răspuns la cuvintele sale și au depus mărturie că el făcuse tot ceea ce s-a putut pentru a conduce biserica în frică de Dumnezeu în toată perioada în care i-a fost încredințată. Fie ca Domnul în dragostea sa neclintită să îl recompenseze în Ultima zi.

Cu lacrimi în ochi, frații și-au exprimat adâncile lor mulțumiri și l-au binecuvântat cu pacea lui Hristos.

Apoi, dragul frate Andreas a vorbit din nou: „După cum nu ne vom mai vedea iarăși pe acest Pământ, fie ca Domnul să permită ca să ne vedem unul cu celelalt în împărăția harului. Amin.”

Astfel, așa cum a fost scris, a adormit în pacea Domnului la nouă și un sfert în dimineața lui 1 august.

Cu doar două ore înainte îi chemase să se adune pe toți bătrânii și slujitorii Cuvântului care veniseră la Sabatisch să îl susțină în timpul bolii lui. A declarat că stătea înaintea lui Dumnezeu cu o conștiință împăcată și că se afla în relații cordiale cu toți frații și surorile și el le-a încredințat biserica în grija lor. Mintea lui a rămas limpede până la final.

El avea șaptezeci și trei de ani și cu credincioșie a îndeplinit slujba Evangheliei pentru patruzeci și unu de ani. El a condus biserica cu multă dedicație ca și un adevărat păstor și bătrân pentru douăzeci și trei de ani, oferind învățătură, mustrare și disciplinare.1

1 Despre Andreas Ehrenpreis, vezi deasupra (!), p. 682; Beck, 502-503.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: