Scrisoarea către Bisericile din Vințu de Jos și Bodock (Sarospatak)(6) Cronica fraților hutteriți (323)

Drept început, aceia care conduc și împart dreptatea ar trebui să vorbească cu modestie, clar și cu bunătate. Ei nu ar trebui să să se întrerupă unul pe celălalt, ci fiecare ar trebui să își aștepte rândul și apoi să vorbească direct având discernământul limpede astfel că după ce toate s-au spus, o judecată dreaptă și sănătoasă să fie pronunțată. Astfel, în toate lucrurile controlul de sine și frica de Dumnezeu ar trebui să vină primele.

Acum, dacă aceia care sunt numiți să împartă dreptatea trebuie să se străduiască să fie demni de încredere, ordonați și umili, cu cât mai mult ar trebui aceia care merită judecata pentru greșelile și eșecurile lor să facă mai mult? Pe bună dreptate că ar trebui trebui să aștepte judecata în frică și tremur și nu având vreun resentiment sau duh de dezbinare. Este un păcat și o rușine când cineva care a greșit persistă în gândirea că a avut dreptate, când persistă în justificarea de sine în timp ce este judecat – cu atât mai mult când se află înaintea bisericii. Aceasta nu ar trebui niciodată să se întâmple și nu ar trebui tolerată.

Nu este chiar nelalocul lui și rușinos ca doi sau trei să se certe și sfădească unul cu altul când stau în fața judecății? Pe bună dreptate apostolul spune într-un caz asemănător, „Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc, și toți ar vorbi în alte limbi, și ar intra și din cei fără daruri sau necredincioși, n-ar zice ei că sunteți nebuni?” fiecare dintre voi urlând și încercând cu vehemență să își apere propriul punct de vedere? Isus Domnul nostru nu ve învață asta, ci spune, „Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire.” Uitându-ne la aceste aspecte, cuvintele sale înseamnă că dacă există o ceartă între frați sau vreo fărădelege apare pentru a fi judecată, pledoaria trebuie făcută în mod umil. Aceia care sunt însărcinați cu judecarea trebuie să asculte ambele părți și să aibă experiență de judecată. Acuzatorii și acuzații trebuie să renunțe a la mai a judeca ei înșiși și să îi lase pe aceia care sunt imparțiali să decidă cine are dreptate și cine greșește. Toată sfada ar trebui să înceteze și ambele părți ar trebui să accepte judecata. Vinovatul ar trebui să își recunoască vina de bunăvoie și nimeni nu ar trebuie să nu dorească ca cineva să fie achitat sau să continue să se certe și astfel să își împovăreze sufletul spre răul său.

Legea Domnului cu siguranță că nu încurajează aceasta. Stă scris: „Să te duci la preoți, la leviți și la cel ce va împlini atunci slujba de judecător; să-i întrebi, și ei îți vor arăta hotărârea Legii. Să faci după cum îți vor spune ei, în locul pe care-l va alege Domnul, și să ai grijă să faci cum te vor învăța ei. Să faci după Legea pe care te vor învăța și după hotărârea pe care o vor rosti ei, să nu te abați de la ce-ți vor spune ei, nici la dreapta, nici la stânga. Omul care, din mândrie, nu va asculta de preotul pus acolo ca să slujească Domnului Dumnezeului tău sau care nu va asculta de judecător, omul acela să fie pedepsit cu moartea. Să scoți astfel răul din mijlocul lui Israel, pentru ca tot poporul să audă și să se teamă și să nu se mai îngâmfe.” Nimeni nu ar trebui să se gândească că aceste treburi și dispute sunt scrise degeaba, ci în ziua Judecății și a încheierii socotelilor totul va fi examinat, iar răufăcătorii vor fi pedepsiți.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s