Scrisoarea către Bisericile din Vințu de Jos și Bodock (Sarospatak)(3) Cronica fraților hutteriți (320)

Credincioșii ar trebui să fie avertizați de conștiințele lor pentru a fi harnici și credincioși. Domnul a rostit în mod serios fiecare cuvânt când a zis, „Deschideți porțile, ca să intre neamul cel neprihănit și credincios.” În marea zi a Judecății celor vii și a celor morți se va îndrepta doar înspre aceia care au fost credincioși și sinceri din toată inima lor și va spune, „Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios peste puține lucruri.” Credincioșie, sârguință și integritate sunt necesare pentru mântuire.

Dar toți aceia care sunt leneși, necredincioși și le e lehamite, vor fi puși în stânga ca și fecioarele leneșe și nebune și robul netrebnic. Vor fi închiși pe dinafară și vor fi privați de bucuria și mântuirea veșnică. Nu există umbră de îndoială că fiecare copac care nu dă rod bun va fi tăiat și aruncat pe foc. Trebuie prin urmare să ne străduim cât de mult putem în viața noastră telurică precum și în cea spirituală și să ne comportăm în sensul reconfirmării chemării și punerii noastre deoparte, pentru că oricine nu este credincios, sincer și zelos în lucrurile mici cu siguranță că nu va fi nici în cele mari.

Este groaznic atunci când pedeapsa despre care vorbeam se abate peste un popor din pricina acestei pierderi a credinței – când războiul, crima, jaful, incendierea și toate felurile de grozăvii și suferințe îi izbesc din pricina păcatelor lor. Și totuși, oricât de groaznice și devastatoare ar fi acestea, pedeapsa și afurisenia eternă sunt de multe mii de ori mai îngrozitoare. Toate suferințele terestre se încheie într-un punct, dar damnarea nu se încheie niciodată. Va continua pentru eternitate, în acel loc în care fumul nu încetează să se ridice în veci de veci și unde oamenii tânjesc după moarte, dar nu o pot obține, pentru că moartea va fugi de ei.

Din acest motiv, toți oamenii care l-au iubit pe Dumnezeu au avut o grijă serioasă de a învăța și avertiza cu referire la viitoarea pedeapsă și chin, deși acești lucrători pentru Domnul cu toții au primit mulțumiri puține din partea lumii. Statisticile generale ne indică că mulți dintre ai au fost lapidați sau tăiați în bucățele; au fost torturați sau au murit de sabie. Însuși Hristos Domnul deplânge acest lucru când spune, „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine!” De abia rar a mai murit câte unul de moarte naturală. Ștefan întreabă, „Pe care din proroci nu i-au prigonit părinții voștri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-ați vândut acum și L-ați omorât.” Ura împotriva adevăraților mărturisitori ai lui Dumnezeu era atât de intensă în Israelul de odinoară, dar și în zilele de azi la fel lucrează și are rezultate asemănătoare în lume, așa cum Ioan spune, „Femeia aceea era îmbrăcată cu purpură și stacojiu…și am văzut-o pe femeia aceasta îmbătată de sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Isus.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s