Anul 1645 (2) Eroarea lui Beniamin Kengel. Cronica fraților hutteriți (312)

În iunie 1645, o problemă a apărut cu Beniamin Kengel, un croitor de la Sabatisch. S-a retras de la întâlnirile comunale de închinare. Când a fost abordat, a răspuns că virtuoșii nu au nevoie de ghidare, din moment ce Sfântul Duh îi ghidează și că rugăciunea colectivă e doar un obicei omenesc, neinsuflat de către Sfântul Duh. El susținea de asemenea că botezul nu are niciun rost și nu este necesar și nu e nimic altceva decât o modalitate de constrângere pentru a provoca supunerea omenească, ceea ce se află în contradicție cu libertatea lui Hristos. El considera toți slujitorii și învățătorii ca iobagi aflați sub contract și munca lor ca ticăloasă. El respingea în întregime autoritatea lor de a lega și dezlega păcatul, spunând că niciun om nu poate ajuta în vreun fel pentru a spăla păcatul altuia.

Cam la fel, el a spus despre Cina Domnului că pentru un creștin adevărat nu este nevoie de ceremonii superficiale și de Rânduiala Comunității-bisericești. În aceeași manieră, căsătoria și ceea ce implică nu sunt potrivite pentru un adevărat creștin; din pricina aceasta el rămăsese văduv pentru ceva ani.

Pe scurt, după părerea sa biserica niciodată nu fusese bună, ci cuprinsă de greșeală referitor la acestea și multe alte lucruri. Pe baza adevărului – învățătura lui Hristos, exemplul primei biserici din Ierusalim și lucrarea Sfântului Duh – Kengel a fost mustrat de multe ori pentru a renunța la ideile sale greșite. Când acestea au fost repetate de destule ori, iar el tot persista în mod arogant în susținerea părerii sale, a fost exclus și separat de biserică.

El a făcut o pledoarie plină de patos pentru a i se permite să stea în comunitate și să trăiască în concordanță cu propriile lui convingeri, dar cum el era o rădăcină rea și o buruiană înăbușitoare, nici nu se punea problema aceasta. A căutat adevărata căință și totuși nu a găsit-o, deși a continuat să o caute pentru o perioadă lungă de timp, venind înaintea bisericii și mărturisind în mod public că eroarea îl călăuzise. El a spus că își imaginase că a înțeles ceva și acum îi părea rău din inimă și pentru restul vieții lui nu mai dorea să mai aibă de-a face cu asemenea idei greșite. Dar în perioada aceea a căzut bolnav și a murit.1 Unii dintre adepții lui au mărturisit, s-au căit și au găsit calea din nou, dar alții se află în răzvrătire până în ziua de azi.

1Andreas Ehrenpreis a scris un „Răspuns și respingere a opiniilor eronate și care induc în eroare ale lui Beniamin Kengel și ale adepților lui, și totuși nu în mod special pentru ei, ci de dragul tuturor sufletelor drepte, ca și avertisment veritabil ca să se păzească de asemenea aluat, acesta fiind o boală distructivă a sufletului, pentru ca nimeni să nu rateze obiectivul. . . . Privitor la aceia care au deviat: Ei nu cred în botezul cu apă, căință și iertarea păcatelor, supunere, rugăciune, învățătură și predică, căsătorie sau martiriu pentru Hristos; ei au spus că nu și-au încălcat legământul lor cu Dumnezeu.” Vezi Friedmann, Schriften, 112 #9.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s