Scrisoarea lui Andreas Ehrenpreis către biserica din Vințu de Jos (1). Cronica fraților hutteriți (305)

Bisericii lui Dumnezeu din Vințu de Jos

      Pentru frații și surorile noastre preaiubite, membre ca și noi și prieteni în Isus Hristos Domnul nostru, vă dorim har, pace și milă de la Dumnezeu, Tatăl Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, și binecuvântarea lui să se pogoare asupra voastră acum și în veșnicie.

         Dragi frați iubiți, nu vom neglija redactarea unei scrisori din inimă și frățească după ce dragii noștri frați și ai voștri s-au întors la noi sub protecția lui Dumnezeu. Spre bucuria noastră am auzit de la ei că mulțumită Domnului lucrurile vă merg destul de bine vouă. Inimile noastre se bucură referitor la aceasta și îi oferim laudă și mulțumiri preamărețului Dumnezeu. Sperăm să primim și alte mesaje de liniștire ca acesta de la voi în curând.

      În același timp înțelegem că ați pierdut mulți oameni capabili al cărui ajutor era foarte necesar pentru traiul vostru de zi cu zi. Dacă ar fi fost posibil, cu bucurie v-am fi ajutat în nevoința voastră. Dar știți foarte bine că din păcate sunt din ce în ce mai puțini credincioși de la o zi la alta, nu doar acolo printre voi, ci și aici. De curând, a trebuit chiar să trimitem zilieri pe câmpuri și în podgorii și trebuie să fim mulțumiți și satisfăcuți cu ceea ce Domnul oferă. Este cu atât mai necesar pentru fiecare dintre credincioși să supravegheze ca ordinea să fie păstrată de dragul subzistenței noastre. Fiecare trebuie să fie pregătit să facă tot ceea ce poate în munca sa, în loc să își irosească jumătate din timpul de lucru și să facă mai puțin de jumătate din treabă, rezultatul fiind că un ban câștigat cu sârguință într-o parte este irosit în altă parte. În afară de aceasta, orice este economisit și pus la păstrare este mai în siguranță decât ceea ce va să fie câștigat. Din moment ce reprezintă rânduiala lui Dumnezeu ca omul să își câștige pâinea prin sudoarea frunții sale, ar trebui să facem lucrul acesta nu doar pentru douăzeci, treizeci sau mai mulți ani, ci până când ne întoarcem în țărâna din care am fost frământați. Într-un final, Pavel indică că el mereu a predicat că cei slabi trebuie să fie sprijiniți din munca celor puternici. Este o mai mare binecuvântare să oferi decât să primești.

       Din moment ce sunt tot felul de oameni într-o comunitate, este necesar să oferi tot felul de învățături și mustrări astfel ca fiecare să se vadă pe sine însuși în oglinda virtuții și să îi fie amintite greșelile și neajunsurile peste care trebuie să treacă. Cum unii au servicii în care sunt solicitați să muncească devreme și târziu, și alții trebuie să își arate sârguința. Și totuși nu s-ar cădea ca oamenii să se obosească la maxim și apoi să menajeze caii și alte animale, pentru că acestea necesită multă îngrijire și furaje. Acestea trebuie să primească îngrijirea noastră atentă și ar trebui să fie schimbate unde este nevoie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s