Evodia și Sintichia

Evodia și Sintichia au fost două surori din Filipi care erau certate.
O ceartă grea, o ceartă veche, o ceartă vestită, atât de vestită că a ajuns la urechile lui Pavel
Cel care a dus vestea a fost probabil Epafrodit, cel care adusese de la Filipi la Roma și ajutoarele filipenilor pentru Pavel, probabil o sumă de bani și cel care ducea acum înapoi de la Roma la Filipi scrisoarea lui Pavel.

 Îndemn pe Evodia şi îndemn pe Sintichia să fie cu un gînd în Domnul. Şi pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora, cari au lucrat împreună cu mine pentru Evanghelie, cu Clement şi cu ceilalţi tovarăşi de lucru ai mei..:”
Filipeni 4:2-3

Ce lecții tragem din această situație care Dumnezeu a socotit necesar s-o lase scrisă pe paginile Cuvântului său inspirat?

1. Evodia și Sintichia erau amândouă credincioase. Nu scrie că una era firească și una duhovnicească, că una era născută din nou și cealaltă nu, că una era vinovată mai mult și alta mai puțin sau deloc. Nu.

2. Evodia și Sintichia erau certate, nu mai erau cu un gând în Domnul.
Două credincioase certate, iată o situație de care Diavolul se bucură, a reușit să încâlcească și să umbrească căile Domnului.

3. Cearta lor nu este o situație fără vindecare, este o slăbiciune.
Nu era un motiv să fie date afară din adunare.
Slăbiciunea se tratează.
Vedem mai departe două moduri de a trata slăbiciunea:

4. Primul mod de a vindeca slăbiciunea cerții este îndemnul.
Nu îndemnul de a nu se mai certa, sau de a se împăca, ci îndemnul de a ajunge la gândul lui Hristos.
Adică problema nu era că aveau opinii diferite pe vreun subiect, ci că nu aveau gândul lui Hristos.
Îndemnul era ”să fie cu un gând în Domnul”, adică cu gândul Domnului.

5. Al doilea mod de a vindeca slăbiciunea cerții este ajutorul altuia.
E nevoie de altcineva ca să facă împăcarea, e nevoie de un mijlocitor.
Probabil la Epafrodit se referă apelul la persoana a 2-a ”și pe tine”.

6. Probabil cearta a fost provocată de altcineva, de ”cel ce stârnește certuri între frați”. Acel aș șaptelea pe care-L urăște Domnul.

7. Evodia și Sintichia nu erau una falsă și una sinceră.
De unde știm?
Amândouă ”au lucrat” pentru Evanghelie, împreună cu Pavel, cu Clemet și cu ceilalți.
Mulți martori.
Acești martori confirmă fără putință de tăgadă că aceste femei erau pline de angajament pentru Dumnezeu amândouă.
Și apostolul lasă scris ca să știm și noi de că nu era doar părerea lui că ele ”au lucrat”, ci că erau mai mulți martori ce pot confirma.

8. E foarte important ca evlavia (angajamentul) cuiva să poată fi probate.
Mulți manifestă o ”evlavie” de biserică, de adunare, dar fără să lucreze nimic pentru Dumnezeu.
Mergători și vinitori de la biserici și de la adunări, doar ca să fie acolo și să aibă de unde se întoarce, dar sufletul lor nu este angajat într-o lucrare activă de învățare  a altora, nu fac nimic ”pentru Evanghelie”.

9. Grele sarcini: să dai afară pe ”niște apostoli nespus de aleși” și fermecători în vorbire și să te străduiești să împaci două surori sincer certate.
E ca reparatul după ce-au trecut hoții.
Așa lucrează diavolul, să dă pe el cu totul alb și pe cei albi îi dă cu negru.

 

Anunțuri

2 Responses to Evodia și Sintichia

  1. Ion vizitiu spune:

    Interesant la ce se poate ajunge atunci cand pornim de la o ipoteza falsa. Nu scrie nicaieri ca acestea s-au certat. Daca eu as spune unui frate: hai sa fim uniti sa facem ceva, asta nu inseamna neaparat ca mai inainte ne-am certat. Textul nu este altceva decat un indemn si nu o critica.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s