1634-1637. Incendiul de la Sabatisch. Cronica fraților hutteriți. (301)

1634

Pe 4 aprilie 1634, la cinci dimineața, fratele nostru Mihai Grossman, un bătrân și credincios slujitor al Evangheliei, a adormit în Domnul la Sabatisch.

Pe 22 august între opt și nouă dimineața, fratele nostru Simon Lorcher, un bătrân slujitor al Evangheliei, a adormit în Domnul la Dechtitz. El avea șaptezeci și unu de ani.

1635

Pe 14 aprilie 1635, fratele nostru Felix Schweitzer, un slujitor pentru treburi de zi cu zi, a adormit în Domnul la Sabatisch. El fusese șef al morarilor și tâmplarilor din comunitatea-biserică pentru mai mulți ani.

În august1 anul acesta, fratele Esaias Weih din Vințu de Jos în Transilvania a fost investit în slujba Evangheliei de către bătrâni prin așezarea mâinilor la Sabatisch.

Pe 2 mai în acest an, de asemenea la Sabatisch, doi frați – Hans Maier și Ioan Born – au fost investiți în slujba Evangheliei de către bătrâni prin așezarea mâinilor.

În plus, fratele Klaus Messner, un ciubotar, a fost ales pentru o perioadă de testare în slujba Evangheliei.

1636

Pe 27 martie 1636, la opt dimineața, un incendiu a izbucnit la Sabatisch în casa vecinului nostru Toma Misslick, vis-a-vis de curtea în care noi treieram. Mai mult de șaizeci de case din sat, incluzându-le pe ale noastre, au fost arse din temelii. În ciuda tuturor eforturilor de a controla incendiul, în decurs de cincisprezece minute totul s-a aprins din pricina vântului. Niciun acoperiș nu a rămas să adăpostească măcar o persoană. Lupta împotriva incendiului nu avea niciun sens. Din pricina vântului îngrozitor, oamenii nu s-au putut salva în timp util și nouă și-au pierdut viețile. Unii au fost atât de tare carbonizați că aproape nimic nu a mai rămas din ei.

       Chiar cu cea mai mare grabă, de abia am reușit să salvăm copiii din școală. Am suferit pierderi mari de grâne, făină, ustensile casnice, toate felurile de unelte și provizii. Era dincolo de orice descriere – nimic nu mai rămăsese.

     Bătrânii erau tare necăjiți și s-au sfătuit cum să găsească adăpost pentru oamenii lor. Ei s-au gândit să îi împartă între alte comunități și chiar vroiau să își lase pământul și locul incendiului și să meargă altundeva.

     Dragul frate Heinrich Hartmann a trimis vești tuturor domnilor de Branc, relatându-le de situația grea și de marile pagube. Le-a cerut să ne lase să plecăm ca să ne grijim de oameni în altă parte, din moment ce toți considerau că era imposibil să reconstruim comunitatea în stadiul ei inițial. Domnii au avut o empatie ridicată față de noi și ne-au oferit ajutor și materiale, ca și lemn de construcții; ei nu vroiau ca noi să plecăm. În mod special, domnul Ludwig Niáry ne arăta empatie. Focul nu se răspândise la castelul său și în momentul când aveam nevoie cel mai mult de ajutor a trimis după oamenii și copiii noștri care se strânseseră pe un câmp, care fugiseră de incendiu, și stăteau acolo în vântul rece, neștiind încotro să o apuce. I-a adus la castel și le-a deschis toate camerele pentru ei, adăpostindu-i cât de mult s-a putut până când se reconstruise destul pentru a le furniza un acoperiș deasupra capului. Nobilii și toți din imprejurimi din Sabatisch de asemenea au ajutat cât de mult au putut, luându-ne oamenii în casele lor și având grijă de ei cât de mult a fost nevoie. În sate din vecinătate, în special la Senitz, s-a arătat multă empatie. Unii dintre nobili și alții au trimis pâine și mâncare din bucătăriile lor și ne-au arătat bunătate în multe feluri.

      Am interpretat ca un har special al lui Dumnezeu faptul că încă ne puteam baza pe vecinii noștri într-o asemenea măsură. Bătrânii au auzit de oferta generoasă a domnilor și de promisiunea să ne ajute cu lemn și alte materiale de construcție și au văzut amiciția vecinilor și ajutorul lor. De asemenea, ei au luat în considerare și că trăisem la Sabatisch pentru mai mult de nouăzeci de ani și deși anii aceștia nu fuseseră fără de probleme cu domnii, biserica a fost tratată cu mare bunătate și i s-a oferit deseori adăpost, de exemplu, când ne-am mutat din Moravia în Sabatisch pe proprietatea Branc și când am fost refugiați pe timp de război.

        Cu toate acestea în gând, bătrânii au decis că dacă domnii ne vor ajuta și ne vor scuti de toate claca, taxele și alte cerințe pentru doi sau trei ani, noi ne vom pune pe reconstruit pe locul incendiului. Drept rezultat, domnii au făcut o nouă înțelegere cu frații și au întocmit un contract nou, scutindu-i de toate taxele și claca pentru doi ani.2

       Construcția a început. Bătrânii, bolnavii și copiii au fost împărțiți prin celelalte comunități. Majoritatea acelora care aveau forță și sănătatea bună erau de ajutor la construire. Atât de mult s-a construit în acea vară că cu ajutorul celorlalte comunități până în iarnă aproape toți au putut fi adăpostiți. Fie ca Dumnezeu în harul său să ne protejeze în perioadele care vor urma de la asemenea ghinion și pagube.

1637

Pe 8 martie, 1937 la Sabatisch, domnii l-au confirmat pe fratele Klaus Messner în slujba Evangheliei prin așezarea mâinilor.

Vara lui 1937 a fost foarte uscată. Foarte puține grâne au crescut și majoritatea fructelor și legumelor s-au uscat. Din pricina secetei, nimic nu s-a copt și era foamete care provoca mari suferințe oamenilor și animalelor. S-au recoltat puține furaje. Pe proprietatea Göding, lacul Kobelitz, de aproape un kilometru lungime și tot cam așa de lat, se spunea că a secat din pricina secetei, dar aceasta s-a petrecut din pricină că a fost deschis și i s-a permis să sece.1 Colac peste pupăză, iazurile de pe celelalte proprietăți care alimentau lacul de asemenea au secat.

1S-a scris că Zdeněk Žampach de Potnštejn, domn de Göding, a golit lacul și după șapte săptămâni lacul și pârâurile care îl alimentau au secat. Vezi Beck, 458-459.

1Nu se știe cu exactitate data precisă. Beck, 455, indică 5 iunie într-o sursă, 20 mai în alta.

2Vezi Beck, 457 n.2 pentru condițiile noului contract semnat pe 28 iunie 1638, în general bazat pe cel semnat în 1613 (Beck 363 n.2; (!) p.605 n. de deasupra).

În 1938 prof. Zieglschmid a descoperit la Sabatisch un document datat 8 iunie 1640, în care se confirmau ultimele două contracte (cel din aprilie 1613 și iunie 1636), iar acesta conține următoarele:

Eu, Georg Maytheny sr., de Adelsberg, baron de Branc și Butschän, declar prin aceasta înaintea tuturor bărbaților, în special acelor vizați, din bunăvoință și considerație, în numele meu, al moștenitorilor mei și al descendenților, fraților de la Sabatisch pe care oamenii îi numesc huteriți, în alte cuvinte, reprezentanților lor, bătrânul Andreas Ehrenpreis, Georg Gaul și Hans Scheuffel, ca răspuns la petiția lor umilă, că prin acestea mă angajez să respect noul contract pe care domnii de Branc în numele domnilor de Tardy, precum și în cel al domnilor de Niáry pe care l-au încheiat după marele incendiu din 27 martie, 1636, în care frații au suferit pierderi serioase. Aprob fiecare punct și clauză a acestui contract fără excepție și reconfirm în această scrisoare fiecare cuvânt al contractului original.

Nici eu și nici urmașii și descendenții mei nu vom căuta să schimbăm vreo parte a lui, ci îl vom respecta în întregime și îi vom permite să existe din plin, cu condiția ca frații să își împlinească partea lor din contract prin plătirea taxelor datorate nouă, domnilor de Branc, din moment ce eu însuși împreună cu ceilalți domni de Branc ne-am făcut luntre și punte, prin călătorii, ca să ne asigurăm că în 1613 frații se vor muta înapoi și se vor așeza la Sabatisch la cererea tuturor domnilor de Branc, pe baza contractului original încheiat pe 23 aprilie, 1613, pe care eu cu mâna și cu sigiliul meu le-am vizat și am ajutat la respectarea acestuia împreună cu ceilalți domni.

Și deoarece noul contract este bazat pe cel vechi în toate punctele, confirmându-le și mai mult, eu mă angajez (cum am spus și mai sus) pe mine, urmașii și descendenții mei să reconfirm și vechiul și noul contract, promițând ca în niciun fel să le schimb sau să măresc condițiile lor, ci să le respect cu credincioșie fără vreo intenție răuvoitoare.

După cum se poate vedea aici și pentru a-i conferi validitate totală, eu personal am semnat această scrisoare cu propria mea mână și am sigilat-o cu sigiliul meu patrimonial privat la casa mea din Sabatisch într-a opta zi a lunii August, 1630.

Semnat: Georgh Maytheny

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s