Răutatea lui Franz Nagy-Michaly. Cronica fraților hutteriți. (299)

       Domnii Niáry erau ultragiați. În indignare, au călărit de la Senitz la Sabatisch și au promis că în curând vor sfârși întemnițarea fraților. Au redactat o scrisoare aspră domnilor din familia Tardy, dar aceasta nu a avut vreun rezultat; ei doar au devenit dușmani. Domnilor din familia Tardy le era frică că domnii de Niáry, cu ajutorul cumnatului domnului Bernard Niáry domnul Sigmund Lony vor folosi forța pentru a-i elibera pe frați din închisoarea Senitz, pentru că domnul Sigmund tocmai sosise din Ungaria Superioară cu patruzeci de husari și de asemenea a scris o scrisoare dură domnilor Tardy. Prin urmare, ei i-au luat pe frați și i-au dus timp de patru zile cu căruța peste munți la moara domnului Franz Nagy-Michaly de la Koczknowa.1 Toți domnii Tardy și Franz Nagy-Michaly au venit și au pus ca frații să fie însoțiți de gărzi armate ca nimeni să nu scape. La moară, cei cinci frați au fost puși în cămara unde stătuseră câinii înainte și erau încuiați înăuntru în fiecare noapte. Franz Nagy-Michaly venea deseori cu domni din alte zone pentru a le arăta frații, bătându-și joc de ei și spunând că îl prinsese pe regele anabaptiștilor și pe consilierii săi, care încercaseră să îl omoare. De aceea sub legea maghiară ei fuseseră dați pe mâna lor ca și prizonieri. Astfel că în afară faptului că erau inocenți, frații erau luați în derâdere și intimidați. La un moment dat, domnul Nagy-Michaly i-a amenințat că îi va pune în lanțuri și că îi va forța să presteze muncă grea în timp ce se aflau în lanțuri. Altă dată i-a amenințat că îi va biciui. Dacă nu erau răscumpărați, el îi va vinde pentru un preț bun unui căpitan maghiar de la o cetățuie de frontieră. L-a adus pe acest căpitan ca frații să îl vadă, ca și cum ar fi dorit să încheie vânzarea.

      Între timp, domnii de Niáry încercau în continuare să obțină eliberarea fraților. Doreau să deschidă un proces proaspăt împotriva celor din familia Tardy, dar nu au reușit. Au mers la domnul palatin, care le-a oferit o poruncă scrisă pentru Franz Nagy-Michaly ca să îi elibereze pe frați, dar chiar și aceasta nu a avut vreun efect. În schimb, Nagy-Michaly a spus plin de trufie că nici regele Ungariei și nici domnul palatin nu aveau vreun fel de autoritate într-o chestiune ce fusese deja decisă în favoarea sa de către un tribunal maghiar. Dar el încă se îngrijora ca frații să nu fie luați cu forța de la moară și astfel să fie eliberați.

       După ce stătuseră trei săptămâni în închisoare, Nagy-Michaly a venit devreme într-o dimineață împreună cu judecătorul și l-a întrebat pe fratele Heinrich Hartmann dacă nu dorea să încheie o înțelegere cu el. Heinrich i-a spus că îi spusese domnului de multe ori că nu deținea nimic altceva decât hainele de pe spatele său și prin urmare nu avea nimic de dat. Judecătorul avea în mâna sa două lanțuri folosite pentru priponirea cailor la păscut. Franz Nagy-Michal a poruncit ca unul să fie pus pe picioarele lui Heinrich, iar unul pe ale lui Iacob Mathroner. Când Hans Scheuffel a cerut ca fratele Heinrich să fie cruțat din pricina vârstei sale, i s-a pus chiar lui lanțul. Apoi fratele Heinrich, fratele Iacob și Hans Scheuffel au fost duși cu căruța la judecătorul din Wystock,2 care i-a pus într-o cameră întunecată pentru patru ore. Fraților li s-a făcut pielea de găină. Nu aveau niciun fel de idee unde vor fi duși în continuare, după toate amenințările pe care le auziseră. Franz Nagy-Michaly i-a lăsat pe mâinile judecătorului, înfometați, însetați și păziți de câțiva husari, în timp ce a călărit la castelul Bibersburg3 pentru a-l ruga pe burgreavul Ștefan Palffy să îi ia el pe frați în custodie în castelul lui și a obținut aceasta. La întoarcerea sa, Nagy-Michaly i-a spus judecătorului, iar judecătorul le-a spus în secret fraților, care au respirat ușurați.

1Koczknowa; o locație probabil situată între Modra și Cífer, la nord-est de Bratislava; vezi Beck, 449 n.

2Wystock (Vištuk), o așezare croată chiar la est de Modra.

3Bibersburg (Červený Kameň), castel la nord de Modra pe panta sud-estică a Micilor Carpați; din secolul al 17-lea deținut de către familia Palffy care aparținea de nobilimea maghiară. Vezi Beck, 450 n.2.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s