Necazul cu domnii de Branc. Cronica fraților hutteriți. (297)

      Tot în același an o treabă urâtă a fost pornită la Sabatisch de către domnul Franz Nagy-Michaly,1 unul dintre domnii de Branc. El a trebuit să vină pe 18 decembrie anul trecut și să le ceară fraților să îl traverseze munții până la Ziffer2 cu șase cai. Nu puteam să o facem, deoarece nu am dorit să stabilim un precedent – el nu era singurul domn de Branc. Existau și alții (și vor fi și mai mulți pe viitor) care vor dori să ne ceară câte ceva, în contradicție cu contractul și privilegiile oferite nouă de către predecesorii lor. Aceasta l-a înfuriat și împreună cu câțiva din husarii lui, ajutați de pădurari, au încercat să ne ia caii din grajd cu forța și i-a lovit pe câțiva frați care erau în curte. La aceasta, ai noștri au venit în fugă din toate părțile cu îmblăcie, furci, bâte, săpăligi pentru a-i opri, dar oamenii noștri nu i-au atacat. Domnul împreună cu husarii lui au fugit de au mâncat pământul. În continuare și-a trimis administratorul său principal de la Rabenska cu câțiva husari să ne ia porcii de pe câmp. Turmele noastre de porci au fugit acasă guițând. Câțiva frați au venit, cu vecini și câțiva dintre slujitorii domnului Ludwig Niáry și au recuperat porcii. Hoții au fugit, răniți și sângerând. Aceasta l-a înfuriat pe domnul Franz Nagy-Michaly și mai tare și a jurat să se răzbune. Dragul frate Heinrich Hartmann a trimis o relatare scrisă a întregii chestiuni tuturor domnilor de Branc. La aceasta, domnii din ambele familii Niáry și Tardy ne-au asigurat din nou, spunându-ne să nu ne fie frică, nu am făcut nimic rău în a ne proteja proprietatea în fața unei asemenea nedreptăți și violențe. Dar curând după, unii dintre domni susțineau exact contrariul.

Pe 22 august, toți domnii familiei Tardy au venit la Senitz și cu ajutorul lor Franz Nagy-Michaly a încropit un tribunal cu doisprezece nobili ca și jurați. Domnii Ludwig și Bernard Niáry au fost și ei chemați, dar nu doreau să vină. Fratele nostru Heinrich și frații care îl asistau au fost și ei convocați în tribunal, dar au refuzat deoarece contractul statua că nu era necesar să apărem înaintea vreunui tribunal sau domn și să nu apărem înaintea legii așa cum o face lumea. Dacă cineva avea ceva cu noi, aceasta putea fi rezolvată cu domnii fără a merge la tribunal.

Nu a contat, oricum. Dragul nostru frate Heinrich a fost forțat de către husari să apară la tribunal cu patru alți frați. Procurorul i-a acuzat pe frați în latină și rechizitoriul său a fost scris în latină. În acesta era descris cum ei se repeziseră la domnul proprietar cu furci, îmblăcie, săpăligi, bâte și alte unelte, având intenția să îl ucidă. Jurații au tradus rechizitoriul pentru frați și au cerut un răspuns, deși din relatarea scrisă pe care frații o trimiseseră domnilor, care fusese citită tribunalului, ei știau destul de bine că frații erau nevinovați.

     Fratele Heinrich a răspuns cu respect și umilință: „Dragii mei nobili jurați și alți nobili prezenți, cu toți știți bine cum frații mei și cu mine v-am rugat în mod respectuos să ne scutiți de a merge la tribunal, din moment ce nu suntem instruiți în practicile legale ale lumii sau în legea maghiară și este împotriva conștiinței noastre să mergem la tribunal cu domnul nostru proprietar. Cum am fost aduși aici cu forța și se pune presiune asupra noastră să oferim un răspuns, vă rog cu supunere ca în cazul în care voi spune ceva ce nu este chiar corect în concordanță cu legea – ceea ce s-ar putea întâmpla oricui – aceasta să nu fie luată în considerare, după cum niciodată nu am învățat arta retoricii.” Ei i-au spus să vorbească liber.

Așa că a spus, „Dragi domni, știți că avem doisprezece sau treisprezece domni proprietari la Branc și fiecare dintre ei dorește să aibă doar el autoritatea. Prin urmare, în loc să prestăm clacă pentru atât de mulți domni, am încheiat un contract să plătim o sumă fixă anuală în plus față de chiria pentru casele noastre. Toți domnii au fost de acord cu aceasta și au încheiat un contract cu noi. Domnii mei jurați pot vedea în copia aceasta aflată la îndemână ceea ce ne-au promis și la ce s-au angajat. Acum, însă, în contradicție cu această înțelegere, ni s-a ordonat să facem clacă de către domnul Franz Nagy-Michaly, care chiar a încercat prin forță să ne ia caii din grajduri și porcii de pe câmp.

El însuși a provocat tensiunile de la locul nostru din pricina loviturilor pe care le-a aplicat și aceasta în ciuda faptului că i-am spus că administratorul nostru murise cu o noapte înainte și zăcea în casă încă neîngropat. Eu însuși zăceam bolnav în pat și prin urmare nimic nu a mers cu domnul Franz. Astfel că eu împreună cu frații mei aici prezenți nu avem absolut niciun fel de vină în scandal și i-am disciplinat în modul cel mai serios pe aceia implicați. Dacă ceea ce s-a întâmplat l-a supărat pe domnul proprietar, vă cer cu umilință iertare în numele meu și al fraților mei.” Dar nimic nu a ajutat; pledoaria noastră parcă a fost rostită pereților. Jurații i-au rugat pe toți domnii (incluzându-l pe Franz Nagy-Michaly) și pe frați să se retragă. Frații erau păziți cu strășnicie.

1Franz Nagy-Michaly, unul dintre semnatarii contractului încheiat la Sabatisch în 1613 (p.605(!) deasupra). O relatare detaliată a acestei probleme este inclusă și în Beck, 442-454.

2Ziffer (Cifer), târg și castel la aprox. 8 km sud-vest de Tyrnau (Trnava).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s