1626. Cronica fraților hutteriți (287)

1626

În timpul primăverii și a verii anului 1626, comunitatea-biserică a beneficiat de un lung răgaz de la pericolele războiului și alte probleme. Toate felurile de recolte văratice au prosperat și au furnizat destulă mâncare. Asta a durat până toamna.

     În septembrie, generalul împărătesc Albrecht von Wallenstein, duce de Friedland, a avansat pe neașteptate în această țară a Ungariei cu o armată mare cam de cinzeci de mii de infanteriști, călăreți și multă artilerie. A tăbărât pe câțiva kilometri ai drumului pe această parte a râului Waag, de la Neustadtul maghiar în jos înspre Schella.1 (Principele Bethlen tăbărâse pe cealaltă parte, de asemenea cu o oaste numeroasă de maghiari, turci și germani de-ai lui Mansfeld.) În afara raidurilor efectuate de către soldații lui Bethlen, prea puține lucruri s-au mai petrecut în acest conflict.2

      A durat patru luni, totuși, chiar în frigul iernii și majoritatea locurilor noastre au fost iarăși jefuite de către oștenii împărătești. Majoritatea mâncării pe care asudasem să o creștem și recolta au fost luate.

       Comunitatea noastră de la Tschäskowitz a fost prima care a suferit. Pe 9 septembrie a fost jefuită și mulți dintre oamenii noștri au fost dezbrăcați de îmbrăcămintea lor.

        Pe 11 septembrie o mare trupă de cavalerie a efectuat un raid asupra Dechtitzului și ne-au jefuit casele de la fundație până la acoperiș. O pierdere în mod special a fost ovăzul pe care l-au dus, doisprezece banițe după măsura Tyrnau. Au prins mulți frați și i-au dezbrăcat de hainele lor.

       Pe 12 septembrie, câteva sute de călăreți au venit la Dechtitz și încă odată au căutat în fiecare colțișor, luând orice au găsit. Niciunul dintre oamenii noștri n-a fost prins acolo, pentru că majoritatea lor fugise în castelul Gutwasser3 împreună cu alți oameni din regiunea aceea. Câteva mii de refugiați tăbărâseră lângă castel cu soțiile și copiii lor, cu animalele lor și ce aveau mai bun din bunurile mobile.

1 Neustadtul maghiar (Nové Mesto nad Váhom) pe râul Vah, la nord de Trnava. Schella (Šala) pe râul Vah, sud-est de Trnava.

2 În 1625, Wallenstein a devenit comandant suprem al tuturor trupelor împărătești. Pe 25 aprilie, 1626, l-a înfrânt pe Ernst von Mansfeld la podul de la Dessau. Mansfeld a fugit în Brandenburg, unde a adunat întăriri pentru marșul prin Silezia până în Ungaria pentru a i se alătura lui Gabriel Bethlen, care plănuia un nou atac asupra forțelor împărătești ale lui Ferdinand al II-lea. Wallenstein l-a urmărit pe Mansfeld prin Lusatia, Silezia și Moravia în Ungaria, dar în timp ce Gabriel Bethlen negocia pacea cu Austria, cele două armate inamice au rămas încartiruite una în fața celeilalte fără să se întâmple nimic, după cum ne relatează cronica. Jaful relatat pe anul 1626 și mai devreme s-a petrecut în mod universal în timpul Războiului de treizeci de ani. Wallenstein și-a aranjat armata pe principiul lui Mansfeld: războiul trebuia să „se plătească singur” prin impunerea contribuțiilor de război și jefuirea țărilor unde se întâmpla ca trupele să fie. Beck, 428; New Cambridge Modern History, IV, 322-324; Polisensky, Thirty Years War, 181-184; Allgemeine Deutsche Biographie, XLV, 582ff.

3 Gutwasser (Dobrá Voda), târg și castel la aproximativ 11 kilometri nord-vest de Dechtice, sud-est de Sabatisch.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s