”Dumnezeu și-a arătat dragostea sa specială și grija lui pentru noi când ne-a condus afară din Moravia” Cronica fraților hutteriți (281)

     În zilele pline de necazuri ale acestui îngrozitor război, un frate pe nume Kaspar se afla pe drumul dintre Göding și Neumühl. Cu încuviințarea comunității, el fusese angajat pentru ceva vreme în moara cu boi de la Brünn și mersese acasă în vederea unei vizite. Pe drumul de întoarcere s-a pierdut, dar niciodată nu am aflat ceea ce s-a întâmplat cu el, ori că a fost ucis sau răpit.

   Drept rezultat al acestui război ticălos, biserica a pierdut în total șaizeci și nouă de suflete în octombrie și noiembrie în acest an 1623. Au fost capturați sau uciși prin foc sau sabie. Treizeci de suflete, tinere și bătrâne, încă lipsesc, majoritatea dintre ei femei și fete. Îi încredințăm Domnului din ceruri, care îi poate elibera din toate suferințele ș le poate prechimba zilele lor de chinuri în bucuri veșnică.

     Pe 21 noiembrie, în timpul neașteptatei retrageri a forțelor lui Bethlen de la Göding, proprietatea de la Rabenska, pe care o preluasem pentru trei ani, a fost arsă din temelii. Astfel că biserica – deja disperat de săracă – a suferit pierderi imense și irecuperabile în multe comunități prin jaf, tâlhărie, incendii și alte încercări care au fost consemnate doar în mod scurt. Apoi, ca și cum nu ar fi fost îndeajuns, în vremea când ne bucuram de puțină găzduire și alimente pentru om și animale, s-a pogorât o extrem de aspră iarnă cu aprox. patruzeci de ninsori, cea mai grea din memoria oamenilor. Prima ninsoare a rămas pe pământ pentru mai bine de trei luni. Era atât de multă zăpadă în întreaga țară că toate șanțurile și gropile adânci au fost acoperite și gardurile îmbrăcate cu zăpadă. Rezultatul a fost o cheltuială sănătoasă și în unele locuri era imposibil să călătorești. Pe vremea aceasta o baniță de secară costa un ducat, echivalentul maghiar a doi taleri și jumătate. Înspre sfârșit era imposibil să cumperi orice în monedă împărătească – douăzeci de șilingi nu valorau mai mult de douăzeci de creițari.1 Foarte puțini bani maghiari veneau în direcția vreunei comunități și exact ca și în anul anterior, totul era foarte scump.

     Și totuși Domnul din ceruri întotdeauna a avut grijă de noi, așa că nu putem să îi mulțumim îndeajuns pentru darurile sale.

    În afară de toate pierderile și necazurile descrise, a trebuit să îndurăm batjocură și toate felurile de acuzații neadevărate din partea lumii și din partea acelora din interiorul bisericii care erau invidioși pe noi, exact cum oamenii ticăloși întotdeauna i-au nedreptățit pe credincioși. Aruncau minciuni și insulte asupra noastră, numindu-ne trădători care adusesem dușmanul perpetuu2 în țară și spunând că noi eram cauza și făptașii tuturor relelor. În afară de faptul că o asemenea trădare ne-ar fi adus într-un pericol extrem, niciodată nu am fi permis să fim folosiți nici măcar în cea mai mică măsură în aducerea răului și a distrugerii asupra oricui. Dar cuvintele lui Hristos trebuie să se împlinească: „Vor spune toate felurile de răutăți împotriva voastră. Bucurați-vă și fiți fericiți când ei își spun minciunile, pentru că răsplata voatră este mare în ceruri.”

     În acest an 1623 câțiva din poporul nostru s-au mutat înapoi în Moravia la cererea câtorva domni importanți (precum principele Karl von Liechtenstein și domnul Adam von Waldstein) care ne-au angajat la fermele, morile și pivnițele lor de vin și ne-au promis escortă și protecție, precum și libertate a religiei. Majoritatea locuitorilor nativi erau mulțumiți și sperau ca lucrurile să se îmbunătățească în Moravia.

     După ce am fost expulzați, marcgrafatul Moraviei a fost încărcat cu toate felurile de impozite excesive și terorizat de oșteni în numere consistente. Polonezi și alte popoare malicioase, mai răi ca niciodată. Așa că nu doar propriul nostru popor și-a dat seama de aceasta, ci și mulți domni importanți și cu renume au spus că Dumnezeu și-a arătat dragostea sa specială și grija lui pentru noi când ne-a condus afară din Moravia și ne-a salvat de această opresiune, din moment ce am fi fost loviți cel mai tare. Domnul din ceruri știe ceea ce este cel mai bine pentru noi și nu ne va părăsi dacă rămânem adevărați față de el, îi păstrăm poruncile și nu îl renegăm.

1 Despre inflația din timpul acestor ani, vezi deasupra, (!) pp. 674-675.

2 Cuvântul german Erbfeind, desemnându-i pe turci, este tradus în cronică „dușmanul perpetuu.” Din germana medie-înaltă erbevint, însemnând diavol, prima dată a fost aplicat turcilor în secolul al XV-lea și din 1513 până la cel de-al doilea război mondial francezilor de către germani. Semnifică o națiune care pentru generații a fost privită ca și ostilă și în continuare este privită astfel.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s