”…prefăcându-se că se aflau într-o vizită prietenească, bucuroși să vadă cât de bine o duceam.” Capcana împăratului. Cronica fraților hutteriți. (268)

     În miercurea menționată deasupra 2 iunie, oficialii responsabili pentru supușii principelui von Liechtenstein – stăpâni de moșie, administratori, căpitani și tezaurieri – au sosit la Neumühl cu soțiile și copiii lor, prefăcându-se că se aflau într-o vizită prietenească, bucuroși să vadă cât de bine o duceam. Nu au oferit nici măcar cel mai mic indiciu cu privire la intențiile lor înșelătoare.

Ei erau pe cale să se așeze la o masă devreme dimineața când Allanz a sosit din Nikolsburg neanunțat, aducând douăzeci și trei de călăreți și șaptesprezece muschetari. Povestea lui era că orașul Brünn s-a răsculat din nou și că domnul cardinal se afla în mare pericol: cum era dus pe străzi în ziua anterioară, cineva trăsese în trăsura sa, perforându-i pălăria. Allanz a primit ordine din scurt pentru a-l escorta pe cardinal înapoi cu acești călăreți și muschetari. A cerut să îi fie oferite o trăsură cu o pereche de cai pentru a-l transporta la Auspitz. Căpitanul Senat se purta ca și cum era uimit de sosirea bruscă a lui Allanz și veștile rele, prefăcându-se că nu știa nimic de acestea.

     Din momentul în care călăreții și muschetarii au venit în comunitate, au blocat fiecare ușă și cale de ieșire. Deși li se dădea voie fraților să intre, nimănui nu i se dădea voie să plece. Apoi a fost limpede ca lumina zilei ce ni se cocea. Rudolf [Hirzel] a trebuit totuși să se pună la masă cu liderii acelei mulțimi asemănătoare cu Iuda, care a luat măsuri extraordinare ca nimeni să nu îl avertizeze, cu atât mai puțin să îl cheme de la masă. Era în orice caz prea târziu și nu exista cale de scăpare.

       La sfârșitul acestei mese – tristă pentru cei credincioși, dar de care s-au bucurat mult acești fii ai lui Iuda – Allanz l-a rugat pe Rudolf să cheme pe câțiva dintre frații responsabili, din moment ce avea un mesaj pentru ei. Cât de curând câțiva frați au apărut, Allanz i-a spus căpitanului principelui von Liechtenstein motivele pentru care a fost trimis de către Înzestratul Principe al Său domnul cardinal. A scos o scrisoare împărătească care spunea, de fapt, că din moment ce Maiestatea Sa Sfântul Împărat Roman primise rapoarte demne de încredere că liderul Rebotezat susținea în mod activ prin vorbă și faptă în toate felurile de căi practice răzmerița împotriva Maiestății Sale Imperiale, în special în Ungaria, Maiestatea Sa a dat porunci severe pentru a i se întinde o capcană acestui lider și când îl vor fi prins să îl ducă la castelul Nikolsburg.

       La aceasta, căpitanul Senat și-a cerut iertare într-un mod grav, spunând că nu știuse absolut nimic despre toate acestea și l-ar fi luat cu bucurie pe Rudolf sub protecția sa ca supus al său în numele Milostivului Său Principe, dar nu va și nici nu se putea opune poruncii și autorității împărătești. Nimic nu i se va întâmpla lui Rudolf, totuși, era pur și simplu o chestiune de a oferi o depoziție. Rudolf a fost imediat de acord să meargă cu ei pentru a face acest lucru.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s